ANAF schimbă regulile pentru redirecționarea a 20% din impozitul pe profit: ce trebuie să știe firmele despre sponsorizări, ONG-uri și noua procedură fiscală
Veverita Aliona
9 min read
ANAF a pus în dezbatere un proiect care schimbă modul în care firmele trimit bani către sponsorizări și mecenat din impozitul pe profit. Documentul publicat la 28 mai 2026 nu schimbă ideea de fond, dar schimbă felul în care cererea este verificată și soluționată. Pentru companii, vestea importantă este că formularul 177 nu mai poate fi tratat ca un simplu act de rutină. Agenția spune că a venit cu această ajustare și ca răspuns la solicitări din teritoriu. În practică, ANAF vrea să reducă numărul cererilor depuse greșit sau completate peste suma permisă de lege. Schimbarea îi privește direct pe plătitorii de impozit pe profit care folosesc mecanismul de redirecționare pentru ONG-uri. Contează și pentru firmele care vor să-și păstreze o relație clară cu beneficiarii din zona socială. Orice pas făcut fără verificarea exactă a obligațiilor fiscale poate duce la respingerea cererii. Din acest motiv, procedura nouă este mai importantă decât pare la prima vedere. Nu vorbim despre o simplă cosmetizare a unui formular, ci despre o filtrare mai strictă a banului fiscal. Într-un mediu în care multe firme lucrează cu bugete strânse, fiecare zi de întârziere poate încurca planurile de sponsorizare.
Ce spune baza legală și unde se oprește libertatea firmei
Baza juridică a mecanismului rămâne Codul fiscal, iar ANAF doar îl aplică prin procedură. În ordinul din 28 iunie 2024 se arată că plătitorii de impozit pe profit pot dispune redirecționarea unor sume din impozitul datorat până la termenele legale de depunere a declarației anuale. Tot acolo se precizează că suma redirecționabilă se calculează prin scăderea din valoarea minimă a sponsorizărilor și a mecenatului deja acordate, plus a sumelor reportate. Procedura ține cont și de faptul că, atunci când firma datorează impozit pe profit la nivelul impozitului minim pe cifra de afaceri, redirecționarea nu se mai aplică. Cu alte cuvinte, nu orice datorie fiscală deschide automat drumul către redirecționare. În continuare, rămâne regula că beneficiarul trebuie să fie înscris în Registrul entităților și unităților de cult pentru care se acordă deduceri fiscale. În lipsa acestei înscrieri, sponsorizarea nu poate fi plătită prin acest mecanism fiscal. Ministerul Finanțelor și ANAF au construit astfel un sistem care leagă avantajul fiscal de transparență și de eligibilitate. Este o abordare care obligă companiile să verifice și statutul ONG-ului, nu doar propriul calcul.
Unde apasă proiectul nou în procedura de redirecționare
Ce aduce nou proiectul din mai 2026 este mai ales felul în care ANAF vrea să trateze depășirea plafonului de 20% din impozitul pe profit. Un studiua relatat că proiectul introduce dispoziții pentru notificarea contribuabilului atunci când suma cerută depășește limita legală. După notificare, firma ar urma să poată depune o nouă cerere în termenul legal. Această completare contează fiindcă elimină multe discuții pur formale despre o cerere respinsă fără clarificări utile. În locul unei tăieturi definitive din prima, procedura încearcă să lase loc corectării. Totuși, corectarea nu înseamnă relaxare, ci un alt mod de a cere conformare. ANAF vrea și o notificare mai clară atunci când doar o parte dintre beneficiari îndeplinesc condițiile legale. În acel scenariu, documentul ar urma să indice explicit cine nu este eligibil. Pentru firmele care dau sponsorizări către mai mulți beneficiari, asta aduce mai multă ordine, dar și mai multă responsabilitate. Nu mai merge logica de tipul trimitem cererea și vedem noi mai târziu.
Cum funcționează astăzi formularul 177
În forma în vigoare, cererea de redirecționare se depune prin formularul 177. ANAF spune clar că opțiunea poate fi exercitată pentru una sau mai multe entități, dar numai în limita sumei disponibile. Formularul se depune după regulile fiscale aplicabile și nu oricând dorește contribuabilul. Termenul de soluționare este de 45 de zile de la depunere, dar nu mai târziu de 45 de zile de la expirarea termenului legal pentru exercitarea opțiunii. De aceea, o cerere pusă la dosar prea târziu nu mai poate salva anul fiscal respectiv. În sistemul actual, ANAF primește cererea, o înregistrează, verifică datele și analizează dacă obligațiile fiscale au fost stinse. Dacă descoperă erori, contribuabilul este notificat și are un interval limitat pentru corectare. Dacă erorile nu sunt corectate în termen, cererea nu mai merge mai departe. Procedura actuală mai prevede și comunicarea către entitatea beneficiară a datelor necesare pentru plată. Asta arată că mecanismul nu este doar despre firmă, ci și despre circuitul birocratic al banilor către destinatar.
De ce contează eligibilitatea beneficiarului mai mult decât pare
Dincolo de formular, problema mare este eligibilitatea beneficiarului. Pentru sponsorizarea către persoane juridice fără scop lucrativ, inclusiv unități de cult, beneficiarul trebuie să figureze în registrul special la data relevantă. ANAF notează în procedură că plata poate fi făcută doar dacă această condiție este îndeplinită. Altfel spus, firma nu poate compensa lipsa de atenție a ONG-ului prin bunăvoință proprie. În practică, acest filtru cere verificarea registrului înainte de depunerea cererii, nu după. Pentru antreprenori, asta poate părea o obligație măruntă, dar în fisc lucrurile mărunte produc cele mai multe blocaje. Un ONG care își schimbă datele, contul sau statutul trebuie urmărit cu atenție. Același lucru este valabil și pentru firmele care direcționează bani către mai multe organizații într-un singur an. În asemenea cazuri, fiecare beneficiar trebuie verificat separat. Nu este suficient să fie cunoscut în piață sau să aibă proiecte bune.
O economie care încă pune presiune pe bugetele firmelor
Contextul economic din România explică de ce orice schimbare fiscală este citită cu atenție de firme. Eurostat arată că inflația anuală din România a fost de 9,5% în aprilie 2026, cea mai ridicată din Uniunea Europeană. În același interval, inflația anuală era de 3,2% în Uniunea Europeană și de 3,0% în zona euro. Asta înseamnă că presiunea asupra costurilor rămâne net mai mare în economia românească decât în media europeană. Într-o astfel de conjunctură, companiile sunt mai prudente cu orice sumă care pleacă din casă, chiar și când vorbim despre sponsorizare. Nu mai există loc pentru gesturi făcute fără calcul, fiindcă fiecare leu are o destinație negociată între taxe, salarii și investiții. De aceea, redirecționarea din impozitul pe profit rămâne atractivă, dar numai dacă este administrată fără greșeli. Într-un an cu prețuri încă apăsătoare, firmele caută soluții care să îmbine disciplina financiară cu imaginea bună în comunitate. Sprijinirea ONG-urilor poate rămâne o alegere utilă, însă trebuie făcută în ritmul stabilit de lege. Șocurile de cost se simt repede în special în IMM-uri, unde marja de manevră este mică.
Creșterea slabă lasă mai puțin loc pentru erori
Și evoluția economiei dă greutate acestei discuții. INS a estimat că PIB-ul României a scăzut cu 0,2% în trimestrul al doilea din 2026 față de trimestrul precedent, în termeni reali. Pentru întregul an 2025, Comisia Europeană a notat o creștere reală de doar 0,7%, iar pentru 2026 a vorbit despre o stagnare aproape totală. Nu este genul de fundal care să încurajeze exuberanța bugetară. Într-o economie care avansează încet sau oscilează, companiile își apără mai atent lichiditatea. Redirecționarea către ONG-uri nu dispare din acest motiv, dar intră mai clar în logica priorităților. Firmele mari se uită la această schemă ca la un instrument de responsabilitate și reputație. Firmele mici o văd adesea ca pe un spațiu unde o eroare administrativă devine mai scumpă decât suma în sine. De aceea, orice modificare de procedură trebuie înțeleasă și prin efectul ei asupra încrederii în fluxul de numerar.
Piața internă cere mai multă prudență decât entuziasm
Și piața internă spune același lucru despre prudență. INS a arătat că rata șomajului pentru anul 2025 a fost de 6,1%, cu 0,7 puncte procentuale peste anul precedent. Tot INS a arătat că, în aprilie 2026, volumul cifrei de afaceri din comerțul cu amănuntul a scăzut față de luna anterioară și față de aprilie 2025. Aceste semnale nu înseamnă blocaj, dar arată că cererea internă nu mai susține la fel de ușor toate deciziile de business. În astfel de momente, managerii sunt mai atenți la costurile care nu aduc venit imediat. Din acest motiv, sponsorizarea prin impozit pe profit devine mai degrabă o decizie de echilibru decât una de entuziasm. Firma nu dă bani din rezerve, ci folosește o sumă deja datorată statului. Totuși, această sumă trebuie calculată corect și justificată impecabil. Într-o piață în care vânzările pot fluctua rapid, firma are nevoie de proceduri simple și predictibile. Când procedura se complică, departamentele financiar și juridic trebuie să colaboreze mai strâns.
Pentru antreprenori, problema este fluxul de numerar
Pentru antreprenorii români, întrebarea reală nu este doar dacă pot sponsoriza, ci cum fac asta fără să blocheze alte obligații. Impozitul pe profit, salariile, TVA-ul și plățile către furnizori se așază toate în aceeași lună de cash flow. De aceea, o procedură care cere verificări suplimentare nu este neutră pentru firmă. Poate însemna o zi în plus de muncă pentru contabilitate sau un termen ratat dacă datele nu sunt puse la punct din timp. În companiile mici, astfel de detalii sunt adesea gestionate de puțini oameni. Când unul lipsește, tot circuitul încetinește. Când apar și notificări de la ANAF, spațiul de reacție se micșorează și mai mult. Din această cauză, proiectul nou ar trebui privit ca o invitație la ordine internă. O firmă care își ține documentele curate intră mai ușor în orice mecanism fiscal. O firmă care amână verificările ajunge să discute cu fiscul sub presiune.
Calendarul fiscal rămâne cheia întregii operațiuni
Calendarul fiscal rămâne decisiv în toată această discuție. Ordinul ANAF din 2024 spune că redirecționarea se poate face până la termenele legale de depunere a declarației anuale de impozit pe profit. În plus, formularul 177 este disponibil pe site-ul ANAF și a fost publicat în martie 2025, apoi actualizat în iulie 2025 și din nou în martie 2026. Asta arată că mecanismul este activ și că autoritatea lucrează la el în mod continuu. Pentru firme, orice actualizare de formular trebuie privită ca o obligație de verificare, nu ca pe un detaliu de site. Depunerea prin Spațiul Privat Virtual simplifică traseul tehnic, dar nu scutește de exactitate. Dacă firma introduce o sumă prea mare sau un beneficiar neeligibil, noua procedură poate duce rapid la notificare. Dacă obligațiile fiscale nu sunt stinse, cererea poate fi respinsă. În practică, asta înseamnă că firma trebuie să aibă înainte de depunere nu doar intenția, ci și toate plățile la zi. Într-un mediu cu multe termene suprapuse, disciplina calendarelor devine la fel de importantă ca banii în sine.
Sponsorizarea devine și o probă de maturitate pentru brand
Dincolo de fiscalitate, redirecționarea către ONG-uri are și o miză de poziționare pentru brand. În România, multe firme folosesc sponsorizarea ca să arate că nu stau izolate de comunitatea în care vând. Asta nu înseamnă marketing gol, ci o formă de prezență în viața locală. Când mecanismul fiscal este clar, compania poate planifica mai bine și sprijinul, și comunicarea din jurul lui. Când este neclar, totul se transformă în ezitare și în explicații suplimentare către parteneri. ONG-urile, la rândul lor, au nevoie de predictibilitate, nu doar de promisiuni frumoase. Ele își fac bugetele în jurul unor sume care, dacă întârzie, pot bloca activități concrete. De aceea, o procedură mai strictă poate avea și un efect bun: reduce confuziile dintre intenție și plată. Dacă firma știe exact ce poate redirecționa, cui și când, parteneriatul devine mai serios.
Shimbarea propusă de ANAF nu trebuie citită nici panicat, nici superficial. Nu se închide ușa către sponsorizări, dar se cere mai multă atenție la calcul, termen și eligibilitate. Pentru firmele care fac lucrurile corect, efectul poate fi unul pozitiv, fiindcă procedura devine mai previzibilă. Pentru cele care se bazează pe verificări făcute în grabă, riscul de respingere crește.
