Viața în 2025 costă cu 390 de lei mai mult pe lună. Cine simte cel mai tare diferența
Veverita Aliona
8 min read
Când vorbim despre o scumpire de 390 de lei pe lună într-o gospodărie românească, nu e vorba doar de niște cifre dintr-un raport. Sunt bani care, pentru mulți, făceau diferența între a merge la medic privat sau a amâna. Între a lua o mică vacanță sau a merge la rude la țară. Potrivit INS, cheltuiala lunară medie a unei gospodării a ajuns în iunie 2025 la 4.386 lei, față de 3.996 lei în decembrie 2024. Ce s-a scumpit nu e ceva abstract – sunt lucruri pe care le punem zilnic în coșul de cumpărături sau pe care le avem deja pe factură. În orașe, unde viața e mai scumpă și ritmul mai alert, diferența asta apasă serios pe buget. La sate, poate pare mai mică, dar e amplificată de lipsa unor alternative la produsele sau serviciile esențiale. Familiile cu copii, chirii sau rate sunt cel mai expuse – nu mai e loc de greșeli sau de „luxuri” mici. Bucureștiul și marile orașe trag media în sus, dar realitatea e că în toată țara lumea a început să taie din lista de cumpărături.
Ce s-a scumpit de fapt: lucrurile care ne țin în viață
Alimentele, energia și chiria – astea sunt, în linii mari, cele trei mari „motoare” ale scumpirii. În 2025, pâinea, laptele, carnea și legumele s-au scumpit între 10 și 18%, spune Consiliul Concurenței. Nu mai e vorba despre produse de lux, ci despre cele care compun o ciorbă simplă. Energia electrică s-a dus în sus după liberalizarea totală a pieței, iar facturile lunare au crescut în medie cu 17%. La gaze, situația e similară, iar iarna promite să fie și mai scumpă. Chiriile au crescut în marile orașe cu până la 10%, în parte din cauza lipsei locuințelor noi și în parte pentru că cererea nu scade. Combustibilul a sărit și el de pragul psihologic de 8 lei/litru, afectând tot lanțul de distribuție – de la mâncare până la curierat. Serviciile de întreținere, de la apă la salubritate, adaugă câțiva zeci de lei lunar, fără ca vreun serviciu să fie, în mod vizibil, mai bun. Iar consultațiile medicale private sau cursurile pentru copii au devenit, pentru mulți, opționale.
Salariile cresc, dar tot rămânem în urmă
E adevărat, în unele domenii salariile au crescut. Dar nu peste tot și nu suficient cât să țină pasul cu prețurile care fug înainte. Salariul mediu net era, în mai 2025, în jur de 4.860 lei – dar în spatele acestui număr se ascund foarte multe inegalități. Cei din IT, banking sau consultanță au crescut, dar vânzătorii, lucrătorii din turism sau bugetarii au rămas, în mare parte, pe loc. Salariul minim a fost majorat la 3.700 lei brut, ceea ce a oferit un pic de aer, dar nu a rezolvat problema de fond. Când chiriile, mâncarea și facturile cresc constant, orice mărire de salariu e înghițită imediat de realitate. Puterea de cumpărare scade încet, dar sigur, mai ales acolo unde nu există venituri secundare. Cei cu copii sau rate au început să simtă că „sfârșitul lunii” vine tot mai devreme. Salariile nu mai țin pasul cu viața reală, iar asta înseamnă alegeri dificile lună de lună. Să tai de la educație? De la sănătate? De la mâncare? Fiecare familie face propriul compromis.
Când consumul devine un exercițiu de supraviețuire
Oamenii au început să-și schimbe obiceiurile de cumpărare nu din convingere, ci din necesitate. Mai puțin supermarket, mai mult piață. Mai puține branduri, mai mult „ce e la promoție”. Potrivit unui studiu recent, peste jumătate dintre români au renunțat la cheltuieli „de plăcere” – cine mai merge la film, la restaurant sau la shopping de weekend? În locul lor, au apărut liste stricte, comparații de prețuri și aplicații de buget. La țară, lumea se întoarce la grădină și schimburi între vecini – roșii contra ouă, conserve contra lapte. În orașe, oamenii încep să renunțe la abonamente, să își vândă lucruri vechi sau să refuze evenimente sociale pe motiv de cost. Psihologic, e o formă de retragere. Unii devin mai calculați, alții mai frustrați. Mulți trăiesc sentimentul că muncesc la fel, dar pot face tot mai puțin cu banii câștigați.
Micii antreprenori, prinși la mijloc
Pentru cei care au afaceri mici sau mijlocii, scumpirile sunt o dublă lovitură. Costurile cresc, iar clienții cumpără mai puțin. E greu să mărești prețul produselor când știi că oamenii nu-și mai permit. În comerțul cu amănuntul, fiecare majorare de tarif se simte imediat în vânzări. În HoReCa, restaurantele și cafenelele simt direct când clienții aleg să comande mai rar sau doar ce e „la ofertă”. Facturile, chiria, salariile – toate s-au scumpit. Mulți antreprenori sunt obligați să reducă personal, să facă compromisuri sau să înghețe planurile de extindere. Creditarea e mai greu de obținut și, oricum, dobânzile sunt mari. Cine poate, externalizează sau digitalizează – dar nu toți au resursele necesare pentru asta.
Schimbările care se văd pe piața muncii
Tot mai mulți angajați cer măriri de salariu sau încep să caute un loc mai bine plătit. Nu pentru că sunt neapărat nemulțumiți, ci pentru că pur și simplu nu le mai ajung banii. Firmele se văd puse în fața unei decizii dificile: să crească salariile și să-și strângă marja de profit sau să piardă oameni buni. În unele domenii, migrarea e masivă – în retail, construcții sau transporturi, fluctuația de personal a crescut simțitor în 2025. Totodată, apar forme de muncă mai flexibile: freelancing, colaborări part-time, joburi remote. Tinerii nu mai acceptă ușor joburi prost plătite fără perspective. Angajatorii simt presiunea, dar nu toți pot răspunde. Unele firme automatizează, altele externalizează sau pur și simplu reduc activitatea. În companiile cu bugete mai mari, apar beneficii noi: asigurări private, carduri de masă mai mari, program redus vinerea. Dar în restul firmelor, relația angajat-angajator devine mai fragilă. Lipsa stabilității financiare se vede în productivitate și în atitudinea față de muncă.
România, țara unde prețurile urcă diferit
În funcție de unde locuiești, traiul de zi cu zi poate fi o cursă grea sau o luptă imposibilă. București, Cluj, Timișoara – aici, scumpirea e simțită cel mai acut. Chiriile mari, serviciile scumpe și ritmul alert de viață fac diferența. În orașele mici, lucrurile par mai ieftine, dar veniturile sunt și ele semnificativ mai mici. Un salariu mediu în Suceava nu face față la fel de bine unei scumpiri ca în Brașov. La sat, oamenii se bazează pe producția proprie, dar lipsa de infrastructură și servicii le limitează și lor opțiunile. Diferențele regionale devin tot mai vizibile – România se împarte între zone care se dezvoltă și zone care rămân blocate. Din păcate, politicile publice sunt aceleași pentru toți, de parcă am trăi într-o singură realitate. În vest, oamenii se gândesc la investiții, în sud-est se gândesc cum să-și plătească întreținerea. Și când aceste lumi atât de diferite sunt tratate la fel, inevitabil apar frustrări.
Cum se descurcă clasa de mijloc – sau încearcă
Clasa de mijloc – acel segment care muncește mult, plătește taxe și se descurcă „cum poate” – e tot mai prinsă la mijloc. Nu sunt suficient de săraci pentru ajutoare, dar nici suficient de bogați să nu-i afecteze scumpirile. Unii încearcă să-și securizeze veniturile prin investiții: titluri de stat, imobiliare mici, ceva bursă. Alții își caută un al doilea job, în regim de freelancing sau proiecte ocazionale. Foarte mulți au început să-și refacă bugetele lunare, să țină evidențe stricte, să renunțe la abonamente și ieșiri. Se caută siguranță – contracte stabile, rate fixe, fonduri de urgență. A crescut interesul pentru cursuri de educație financiară sau platforme de comparație a costurilor. Unii își reduc consumul cu gândul că „poate vine și mai greu”. Alții pleacă – o parte în provincie, o parte în afară.
Ce se întâmplă în mintea noastră când viața se scumpește
Nu doar portofelul suferă când costurile cresc. Și psihicul e afectat – oamenii devin mai stresați, mai temători, mai retrași în obiceiuri de consum. Nu mai cumpărăm pentru că vrem, ci pentru că trebuie, cu frica în spate că „nu ne ajung banii luna viitoare”. Studiile arată o creștere reală a anxietății financiare chiar și în rândul celor care, pe hârtie, „se descurcă”. Oamenii încep să evite decizii importante: amână vacanțe, tratamente medicale sau chiar decizii legate de copii. Consumul devine o sursă de vină – te întrebi dacă chiar ai avut nevoie de ce ai cumpărat. Se instalează ideea că „nu mai ai voie să greșești” financiar. Apare oboseala deciziilor – când fiecare leu contează, și fiecare cumpărătură devine o evaluare mentală. Începem să ne ferim unii de alții, să nu povestim ce câștigăm sau ce plătim, din jenă sau frustrare. Și, treptat, ne izolăm în propriile calcule. Asta erodează încrederea socială și sentimentul că „suntem împreună” în această situație
Lecția pentru antreprenori: empatie, nu doar Excel
Pentru cei care conduc afaceri, scumpirea traiului e o provocare directă. Nu mai e suficient să livrezi produse – trebuie să livrezi și încredere. Clienții au devenit mult mai atenți: se uită la preț, dar și la ce primesc pentru acel preț. Vor simplitate, onestitate, soluții reale. Nu mai cumpără din impuls, ci din calcul. Asta înseamnă că afacerile care reușesc în 2025 sunt cele care înțeleg și respectă noul context. Nu e vorba doar de reduceri, ci de claritate, utilitate, servicii bune. În spate, costurile trebuie ajustate inteligent – fără să afectezi calitatea și fără să storci angajații. Un angajat împins la limită nu va mai fi nici loial, nici eficient. Antreprenorii trebuie să-și revizuiască strategiile: să fie sinceri cu clienții, să investească în echipe și să construiască pe termenîndelungat.
Cei 390 de lei în plus nu sunt doar o cheltuială în plus. Sunt un semnal clar că modelul nostru de trai, așa cum îl știam, trebuie regândit. Nu putem merge mai departe cu aceleași obiceiuri, aceleași politici și aceleași reflexe. Oamenii nu vor doar supraviețuire, vor un minim de normalitate și de speranță.
