Veverita Aliona 
Turismul românesc a intrat în 2025 cu o oboseală grea, după câțiva ani în care optimismul părea să fi revenit. În cifre, scăderea nu pare dramatică, dar în realitate, pierderea de viteză este mare. Numărul total de turiști a coborât ușor față de anul trecut, iar durata medie a sejururilor s-a redus. Hotelierii spun că, deși locurile de cazare există, nu mai sunt pline ca înainte. Multe structuri turistice din țară funcționează la o rată de ocupare sub 35%, insuficient pentru profit. Se resimte o schimbare în comportamentul călătorilor români, care aleg vacanțe mai scurte și mai ieftine. Totodată, costurile de operare pentru pensiuni și hoteluri au crescut simțitor, punând presiune pe marje. În spatele cifrelor stă un dezechilibru între cerere, preț și calitate. Din această combinație rezultă o piață tensionată, în care fiecare sezon devine o luptă pentru supraviețuire.
Prețurile urcă, dar profitul scade
Creșterea costurilor a devenit una dintre cele mai mari provocări pentru turismul românesc. Energiea, alimentele, taxele și serviciile auxiliare s-au scumpit. O eventuală majorare a cotei de TVA pentru turism ar adăuga presiune suplimentară, ceea ce ar duce la pierderi masive pentru operatorii din industrie. În mod paradoxal, deși prețurile camerelor și ale pachetelor au crescut, profitul nu s-a majorat. Clienții sunt mai sensibili la preț, negociază mai mult și rezervă mai târziu. În plus, concurența regională e tot mai acerbă: Bulgaria, Grecia și Croația oferă servicii mai stabile la prețuri comparabile. Pentru un hotelier român, fiecare ajustare de tarif e un exercițiu de echilibru între acoperirea costurilor și păstrarea clienților. Mulți au redus personalul, alții au renunțat la investiții sau au amânat modernizările.
Românii călătoresc mai puțin și mai ieftin
Piața internă, care era motorul principal al turismului românesc, a început să piardă din forță. Mulți români renunță la vacanțe lungi sau aleg doar câteva nopți de cazare. Durata medie a sejurului a scăzut sub două zile, semn clar că puterea de cumpărare e afectată. În loc să meargă la munte sau pe litoral, mulți aleg variante de o zi sau city-break-uri interne cu costuri minime. Peisajul e același: hoteluri bune, dar goale, și pensiuni care supraviețuiesc din evenimente sau turism de weekend. Pentru micii antreprenori, această schimbare de comportament e devastatoare, pentru că profitul real se face la volume. O cameră liberă într-o pensiune înseamnă pierdere, nu doar lipsă de câștig. În plus, scumpirile la transport și alimentație au făcut vacanțele autohtone mai puțin atractive.
Turiștii străini e o șansă, dar încă insuficientă
Segmentul intrări crește timid, dar constant. Numărul turiștilor străini care vizitează România e în urcare, însă baza de plecare e prea mică. Acești vizitatori vin mai ales din Europa Centrală, Israel, Germania și Marea Britanie. Majoritatea aleg orașele mari, turismul cultural și gastronomic, sau circuitele în Transilvania. Problema e că țara nu are încă o imagine clară în afara granițelor, iar infrastructura turistică e neuniformă. Drumurile, conexiunile aeriene și lipsa personalului vorbitor de limbi străine limitează potențialul de creștere. Mulți operatori nu sunt pregătiți să lucreze cu agenții internaționale sau platforme turistice mari. Astfel, România pierde vizibilitate și bani.
Promovarea turistică e o misiune fără coordonare
Problema promovării este veche și nerezolvată. România continuă să investească prea puțin în marketingul turistic, iar mesajul său rămâne neclar. Fiecare județ, oraș sau stațiune se promovează separat, fără o strategie comună. Lipsa unei autorități naționale cu mandat clar face ca imaginea turismului românesc să fie fragmentată. În timp ce alte țări au campanii coerente pe piețe externe, România se bazează pe inițiative locale sau private. Antreprenorii sunt nevoiți să investească individual în publicitate, platforme online sau târguri, ceea ce ridică costurile și reduce eficiența. Fără o identitate turistică unitară, e greu să concurezi la nivel european. Vizitatorii străini nu percep România ca o destinație clară, ci ca un amestec de zone izolate, fiecare cu propriul mesaj.
Voucherele de vacanță e un colac de salvare tăiat brusc
Voucherele de vacanță au fost ani la rând motorul turismului intern. Ele au susținut cererea, au stimulat investițiile și au păstrat mii de locuri de muncă. În 2025, eliminarea sau reducerea lor a produs un șoc puternic. Mulți hotelieri și pensiuni au pierdut peste jumătate din rezervări. Litoralul, stațiunile balneare și turismul rural au fost cele mai afectate. Lipsa voucherelor a scos la iveală fragilitatea pieței interne: dependența excesivă de un stimul artificial. Acum, operatorii sunt forțați să se reinventeze. Unii au redus prețurile, alții au introdus pachete scurte și oferte last minute. Totuși, impactul e major: circulația banilor în economie s-a redus, iar lanțul furnizorilor locali suferă.
Forța de muncă e veriga slabă a lanțului
Deficitul de personal a devenit o criză cronică. În stațiuni, lipsesc bucătari, ospătari, cameriste și recepționeri. Multe hoteluri angajează personal sezonier din Asia sau Africa, însă adaptarea culturală și lingvistică e dificilă. În unele cazuri, angajații lipsă sunt înlocuiți cu rude sau prieteni necalificați, doar pentru a ține businessul deschis. Rezultatul se vede în calitatea serviciilor, în recenzii și în satisfacția clienților. În lipsa oamenilor buni, patronii sunt nevoiți să reducă numărul de camere disponibile sau să scurteze sezonul. Costul recrutării a crescut, iar stabilitatea echipelor este tot mai mică.
Costul real al unui angajat
Pentru un antreprenor din turism, salariul nu mai este singurul cost care contează. Impozitele, contribuțiile și cazarea personalului sezonier pot dubla cheltuielile. În același timp, nivelul de salarizare din alte domenii a crescut, iar tinerii preferă locuri de muncă mai stabile. Puțini mai acceptă programul prelungit și volumul de muncă din hoteluri sau restaurante. Mulți angajatori oferă bonusuri, dar acestea nu mai sunt suficiente. Lipsa unei politici coerente de formare profesională lasă industria fără specialiști. În plus, salariile nete mici descurajează angajarea în turismul rural sau în stațiuni. Oamenii migrează către străinătate, unde aceleași meserii sunt plătite dublu sau triplu.
Litoralul, muntele și stațiunile sunt fețele diferite ale aceleiași crize
Criza nu lovește la fel peste tot. Litoralul suferă din cauza tarifelor ridicate și a serviciilor inegale. Munții pierd teren din cauza infrastructurii slabe și a prețurilor la cazare. Stațiunile balneare, cândva pline de seniori, se golesc pentru că puterea de cumpărare a scăzut. Doar orașele mari, cu turism de afaceri și evenimente, reușesc să mențină un grad mai bun de ocupare. În schimb, Delta Dunării și satele turistice pierd vizitatori din lipsa promovării și a transportului. Diferențele regionale sunt uriașe: în unele locuri se investește, în altele totul stagnează. Pentru un antreprenor local, asta înseamnă concurență neloială și dificultate în planificare.
Investițiile înghețate și riscul stagnării
Majoritatea operatorilor mici și medii au înghețat planurile de investiții. Incertitudinea privind cererea și costurile îi face să amâne proiectele. Cei care continuă investițiile o fac cu prudență, orientându-se către renovări minore sau eficientizare energetică. În lipsa finanțărilor accesibile, dezvoltarea se blochează. Fondurile europene pentru turism rămân greu de accesat, iar birocrația descurajează inițiativele. În același timp, băncile sunt reticente la creditarea turismului, considerat sector volatil. Fără investiții, infrastructura se degradează, iar competitivitatea scade. Pentru mulți antreprenori din turism, obiectivul nu mai este creșterea, ci supraviețuirea.
Clienți mai exigenți, bugete mai mici
Turiștii de astăzi sunt mai informați și mai atenți la detalii. Se documentează, citesc recenzii și compară totul înainte de a rezerva. Paradoxal, așteptările cresc, dar bugetele scad. O cameră mai scumpă trebuie să ofere nu doar confort, ci și experiență. Lipsa personalului calificat și serviciile inegale duc însă la dezamăgiri frecvente. Fiecare client nemulțumit generează pierderi de imagine și scade gradul de ocupare. În 2025, fidelitatea devine mai importantă decât achiziția de clienți noi. Antreprenorii care investesc în comunicare, răspunsuri rapide și transparență au șanse mai mari să supraviețuiască.
Digitalizarea e salvarea pentru unii, capcană pentru alții
Tot mai multe afaceri turistice investesc în digitalizare. Rezervările online, sistemele automate de check-in și promovarea pe rețele sociale sunt deja standard. Totuși, digitalizarea costă, iar mulți nu și-o permit. În plus, tehnologia nu poate compensa lipsa personalului sau a serviciilor bune. Un site performant nu valorează nimic dacă realitatea nu confirmă promisiunea. Pe de altă parte, cei care au investit în platforme moderne au câștigat vizibilitate și control. Feedbackul clienților, recenziile și reputația online au devenit instrumente de supraviețuire.
Calitatea – prima victimă a crizei
În 2025, calitatea serviciilor din turism a devenit o problemă de imagine națională. Lipsa personalului calificat, presiunea costurilor și graba operatorilor lasă urme vizibile. Mulți turiști reclamă experiențe incoerente, curățenie discutabilă, mâncare scumpă și servicii instabile. În spatele acestor plângeri se află o realitate dură: lipsa oamenilor și a resurselor. Managerii se luptă să mențină standardele cu echipe incomplete. Fiecare zi pierdută în sezon înseamnă pierderi. În lipsa formării profesionale, calitatea scade automat. Asta afectează nu doar o pensiune, ci întreaga destinație.
Privind spre 2026, antreprenorii din turism trebuie să renunțe la iluzii și să se concentreze pe realitate. Creșterea nu va veni de la sine, iar revenirea la cifrele de aur din anii trecuți e puțin probabilă. Este nevoie de planuri solide: optimizarea costurilor, parteneriate locale, formarea personalului și digitalizare inteligentă. Unii operatori se vor consolida, alții vor dispărea. Piața se va curăța de afaceri fragile, dar și de investiții făcute doar pe valul de optimism.
