Provocările fiscale ale micro-antreprenorilor digitali: între creativitate și birocrație
Veverita Aliona
7 min read
După pandemie, tot mai mulți tineri și adulți din România au decis să își monetizeze talentele prin inițiative creative de tip micro-antreprenorial. De la cofetari care vând torturi personalizate pe Instagram, până la creatori de bijuterii handmade sau ilustratori care trăiesc din comenzi online, aceste activități sunt o formă de muncă ușoară, dar expusă la riscuri fiscale majore. Conform datelor ONRC, în 2024 s-au înregistrat peste 62.000 de PFA-uri și microîntreprinderi noi în domenii creative sau artizanale, un record istoric. În umbra acestor cifre, se ascund însă numeroase lucruri legate de obligațiile fiscale, lipsa consultanței contabile și o legislație adesea interpretabilă. Mulți dintre acești antreprenori au pornit cu ideea că pot trăi din ceea ce iubesc, dar au descoperit rapid că statul român nu face nicio diferență între un lanț de restaurante și o cofetărie online din apartament. De cele mai multe ori, lipsa predictibilității și lipsa unei platforme fiscale dedicate antreprenorilor digitali duc la greșeli costisitoare.
PFA, SRL sau întreprindere individuală? Alegerile care definesc fiscalitatea
Pentru un cofetar amator care primește tot mai multe comenzi sau un creator de accesorii artizanale ce vinde prin Etsy, alegerea formei juridice este primul pas spre fiscalizare, dar și primul obstacol. Cele mai comune opțiuni sunt PFA-ul, întreprinderea individuală și SRL-ul – fiecare cu avantaje și capcane, mai ales din punct de vedere fiscal. PFA-ul presupune o contabilitate simplificată, însă atrage plata contribuțiilor CAS și CASS, calculate raportat la salariul minim, ceea ce în 2025 înseamnă aproximativ 1.700 de lei/lună. Pentru un micro-SRL, impozitul pe venit este de 1%, dar apar costuri suplimentare de contabilitate, dividende, și eventual impozit pe profit dacă nu se reinvestește. Mulți creatori ajung să își înregistreze activitatea prea târziu, după ce au depășit plafoanele legale, expunându-se la amenzi sau recalculări retroactive. Lipsa ghidurilor oficiale clare pentru nișele creative – de exemplu, ce înseamnă „servicii artistice” în Codul CAEN – complică decizia. În lipsa unui sprijin real din partea ANAF sau a unui program de consultanță pentru debutanți, alegerea formei juridice devine o ruletă fiscală. Doar 28% dintre micro-antreprenorii creativi au apelat la consultanță fiscală profesionistă.
Impozitarea veniturilor din activități independente: o capcană în pași mici
Mulți meșteșugari sau artizani care vând pe platforme precum OLX, Facebook Marketplace sau Instagram ignoră la început obligațiile fiscale, crezând că activitatea lor e prea mică pentru a intra în vizorul autorităților. Însă, potrivit Codului Fiscal, orice activitate repetitivă cu scop comercial este impozabilă, chiar dacă este ocazională. Astfel, dacă o persoană vinde lunar bijuterii lucrate manual și încasează 1.500 de lei, ar trebui să declare acele venituri și să plătească impozit pe venit (10%) și contribuții dacă depășește plafonul anual de 36.000 lei. Problema apare atunci când ANAF constată ex-post aceste venituri, iar contribuabilul nu a declarat nimic: se pot calcula penalități, dobânzi și se pot aplica amenzi ce depășesc de multe ori venitul generat.
TVA și plafonul de 300.000 de lei: o barieră invizibilă care lovește brusc
Un alt prag fiscal important, dar adesea ignorat de micro-antreprenori, este plafonul pentru înregistrarea în scopuri de TVA. Dacă un PFA sau SRL realizează venituri ce depășesc 300.000 de lei pe an, este obligat să se înregistreze ca plătitor de TVA. Pentru mulți creatori, acest moment vine pe neașteptate, mai ales când lucrează cu clienți mai mulți sau exportă produse în UE, unde TVA-ul devine un criteriu decis. Înregistrarea în scopuri de TVA presupune depunerea de noi declarații, evidență contabilă separată și raportări lunare. Mai mult, modifică prețurile produselor, afectează relațiile comerciale și necesită intervenția unui contabil autorizat. Conform datelor ANAF, în 2024, doar 18% dintre micro-SRL-urile care vând digital s-au înregistrat corect în sistemul TVA.
Contabilitatea creativă a micro-antreprenorilor: între Google și realitate
În lipsa unui contabil sau a resurselor pentru a plăti servicii contabile profesionale, mulți creatori recurg la soluții online pentru a-și gestiona afacerea. Google devine contabilul de serviciu, iar grupurile de antreprenori de pe rețelele sociale sunt adesea sursa principală de informație fiscală. Această practică duce frecvent la erori – de la încadrarea greșită a cheltuielilor deductibile, până la completarea greșită a declarațiilor unice. Potrivit Consiliului Național al IMM-urilor, aproximativ 42% dintre PFA-urile românești și-au completat singure declarațiile fiscale, iar 19% au recunoscut că nu le-au completat deloc. Această „contabilitate creativă” nu este rezultatul unei mentalități evazioniste, ci al lipsei de sprijin instituțional real. ANAF nu oferă linii directe de consiliere dedicate micro-antreprenorilor, iar platforma Spațiul Privat Virtual este, în multe cazuri, greu de navigat.
Deductibilitatea cheltuielilor: între ce e logic și ce e legal
Pentru micro-antreprenorii digitali, înțelegerea cheltuielilor deductibile este un exercițiu continuu de interpretare și adaptare la cerințele Fiscului. În teorie, orice cheltuială necesară desfășurării activității este deductibilă – în practică, însă, lucrurile nu sunt atât de simple. De exemplu, pentru un cofetar care lucrează din propria bucătărie, factura de curent sau gaz nu poate fi dedusă integral, ci doar proporțional cu spațiul folosit pentru activitate. Un creator care achiziționează materiale de artă trebuie să păstreze fiecare bon, să le înregistreze corect și să dovedească legătura cu produsul vândut. În plus, pentru cei care promovează online, cheltuielile cu reclame pe Facebook sau Instagram sunt deductibile doar dacă sunt justificate prin contracte și plăți transparente. Conform unei analize realizate de PwC România, peste 60% dintre micii antreprenori declară incorect cheltuielile deductibile, fie din lipsă de informații, fie pentru că nu înțeleg limitele impuse de legislație. Această zonă gri duce frecvent la controale și ajustări fiscale, mai ales când veniturile cresc și atrag atenția ANAF.
Contribuțiile sociale și presiunea plafonului minim
Chiar și pentru cei care abia își încep activitatea și câștigă modest, statul român impune contribuții minime la pensie (CAS) și sănătate (CASS), indiferent de realitatea încasărilor. Astfel, dacă un PFA sau un liber-profesionist depășește 6 salarii minime brute pe an (aproximativ 18.000 lei în 2025), este obligat să achite anual 6.300 lei pentru sănătate și 9.900 lei pentru pensie. Pentru mulți creatori de conținut sau artizani care vând sezonier – de exemplu, doar de Crăciun sau Paște – această obligație devine disproporționată față de venitul real. În practică, o tânără care vinde decorațiuni florale pe TikTok și are încasări de 2.000 lei/lună va plăti aproape jumătate din acești bani în taxe, dacă depășește plafonul legal. Deși contribuțiile oferă beneficii teoretice – acces la sănătate și pensie – ele sunt percepute mai degrabă ca o pedeapsă pentru inițiativa mică, într-o economie unde informalul încă domină. În lipsa unor plafoane flexibile sau a unui sistem progresiv de impozitare, mulți aleg să nu se fiscalizeze deloc.
Platformele digitale și obligațiile de raportare: pericolul din spatele ecranului
Tot mai mulți creatori digitali din România își promovează și vând produsele prin intermediul platformelor internaționale. Deși aceste canale deschid accesul la piețe globale, ele vin cu o serie de obligații fiscale complexe, pe care puțini le înțeleg. Conform noilor reguli europene, platformele digitale sunt obligate să transmită către autoritățile fiscale din statele membre date despre vânzători, sumele încasate și tipul de produse sau servicii livrate. Astfel, un român care câștigă lunar 300 de euro din vânzarea de stickere digitale pe Etsy este raportat automat către ANAF. De aici, apar riscuri de recalculări, impuneri retroactive și chiar sancțiuni, dacă veniturile nu au fost declarate. În plus, multe platforme rețin deja impozite la sursă, dar acest aspect nu scutește utilizatorul de obligațiile din România. Pentru un antreprenor mic, care nu are acces la consultanță fiscală specializată în comerț digital, această dublă impozitare devine un coșmar birocratic.
Lipsa programelor de sprijin dedicate micro-antreprenorilor creativi
În ciuda contribuției economice și culturale evidente, micro-antreprenorii digitali nu beneficiază în România de programe dedicate de educație fiscală sau sprijin financiar. Majoritatea programelor guvernamentale – cum ar fi Start-Up Nation – impun condiții grele, cofinanțări imposibil de acoperit și birocrație, inaccesibile pentru un creator aflat la început de drum. Cofetarii care vând la comandă sau artizanii care participă la târguri sezoniere nu pot accesa fonduri nerambursabile fără un plan de afaceri complect, un contabil și un istoric fiscal impecabil. În 2024, doar 0,7% din fondurile pentru IMM-uri au ajuns la activități creative sau artizanale, conform datelor Ministerului Economiei.
Creativitatea presupune libertate, spontaneitate și capacitatea de a inova, dar sistemul fiscal românesc nu oferă spațiu pentru aceste valori. Mulți creatori renunță să își legalizeze activitatea tocmai pentru a nu deveni prizonierii unei contabilități imposibil de gestionat singuri. 64% dintre micro-antreprenorii din domenii creative au declarat că fiscalitatea este principalul obstacol în dezvoltarea afacerii. Cu alte cuvinte, statul taxează înainte să înțeleagă, impozitează înainte să educe și sancționează înainte să susțină.
