Probleme persistente de lichiditate în companii: între plăți întârziate, datorii și marje reduse
Veverita Aliona
5 min read
Lichiditatea reprezintă capacitatea unei companii de a-și onora obligațiile financiare pe scurt, iar în România acest aspect a devenit o problemă pentru multe firme. Deși indicatorii economici arată o stabilitate în norme, realitatea de la nivel microeconomic evidențiază presiuni crescânde asupra banilor cash. Multe firme activează într-un ciclu de încasări și plăți care nu se aliniază, generând decalaje periculoase pentru funcționarea zilnică. De exemplu, o companie de construcții poate fi obligată să plătească furnizorii în 30 de zile, în timp ce încasează de la beneficiari abia după 90 de zile. Această diferență de timp obligă antreprenorii să caute soluții de finanțare intermediară, deseori prin credite bancare scumpe. În lipsa unor rezerve de lichiditate, vulnerabilitatea firmelor crește, iar capacitatea lor de a investi scade.
Plățile întârziate – un lanț care blochează întregul sistem
Unul dintre motivele pentru problemele de lichiditate rămân plățile întârziate între companii. Studiile arată că, în România, termenul mediu de plată depășește adesea 60 de zile, deși legislația prevede un plafon de 30 sau 60, în funcție de contracte. Practica întârziată devine o normă în unele sectoare, ceea ce afectează întregul lanț de producție și distribuție. Firmele mari, aflate într-o poziție de forță, își permit să amâne plățile către furnizorii mai mici, care la rândul lor sunt obligați să își întârzie plățile către alți parteneri. Rezultatul este o reacție în lanț ce duce la blocaje și chiar insolvențe. Întârzierile la plată afectează direct capacitatea de investiție și planificare strategică, iar companiile devin reactive, preocupate doar de supraviețuire.
Datoriile acumulate și presiunea fiscală asupra companiilor
Problemele de lichiditate sunt accentuate de creșterea datoriilor comerciale și fiscale pe care firmele trebuie să le gestioneze. Într-un mediu unde marjele sunt tot mai reduse, orice întârziere la încasări se traduce prin imposibilitatea de a plăti dările la stat la timp. Astfel apar întârzieri la plata TVA-ului, contribuțiilor sociale sau impozitelor pe profit, cu consecințe directe asupra credibilității companiilor în fața instituțiilor fiscale. Datoriile comerciale, odată acumulate, devin un cerc vicios greu de întrerupt: o companie care nu își încasează la timp facturile nu poate achita furnizorii, ceea ce duce la penalități și pierderea unor parteneriate valoroase.
Construcțiile – un sector vulnerabil la întârzieri și marje subțiri
Industria construcțiilor este printre cele mai afectate de problemele de lichiditate, din cauza specificului proiectelor și a dependenței de contractele cu statul. Lucrările publice implică adesea întârzieri masive la plată, uneori de câteva luni, ceea ce obligă antreprenorii să finanțeze din resurse proprii șantierele. În plus, costurile materialelor de construcții au fluctuat puternic în ultimii ani, ceea ce a subțiat și mai mult marjele. Antreprenorii se confruntă cu dilema de a menține contractele semnate la prețuri fixe, în timp ce realitatea din piață le erodează profitul. În paralel, accesul la forță de muncă calificată rămâne o provocare, ceea ce crește cheltuielile și presiunea pe cash-flow.
Retailul și presiunea marjelor reduse
Comerțul cu amănuntul se confruntă cu o realitate similară, deși din alte motive. Creșterea costurilor operaționale, de la chirii și utilități până la salarii și logistică, pune presiune pe marjele retailerilor. Într-un mediu unde concurența este acerbă, companiile nu își permit să majoreze prețurile în același ritm cu costurile. Rezultatul este o comprimare constantă a marjelor de profit, ceea ce lasă mai puține resurse pentru investiții sau pentru acoperirea decalajelor de cash. În plus, relațiile cu furnizorii devin tensionate, deoarece aceștia cer plăți mai rapide, în timp ce retcailerii încearcă să obțină termene mai lungi pentru a-și conserva lichiditatea.
Scăderea cererii interne – un factor agravant
Un alt lucru care apasă asupra companiilor românești este scăderea cererii interne, vizibilă mai ales în sectoarele cu consum direct. Datele statistice indică o încetinire a ritmului de creștere a vânzărilor în retail și o stagnare a comenzilor noi în construcții. Consumatorii sunt mai prudenți, alegând să economisească sau să amâne achizițiile mari, ceea ce se traduce în încasări mai mici pentru firme. Această scădere a cererii amplifică efectul plăților întârziate, deoarece companiile nu mai pot compensa decalajele prin volume mai mari de vânzări.
Soluțiile financiare tradiționale și limitele lor
Pentru a face față presiunilor de lichiditate, multe companii apelează la credite bancare sau la linii de credit. Aceste instrumente oferă un respiro temporar, dar vin cu costuri ridicate, mai ales într-un context de dobânzi în creștere. În plus, accesul la finanțare rămâne limitat pentru firmele mici și medii, care nu au garanții solide sau un istoric financiar impecabil. Astfel, soluțiile clasice devin insuficiente pentru a rezolva problema structurală a întârzierilor la plată. Chiar și atunci când creditul este obținut, el nu elimină riscul de blocaj, ci doar îl amână, mutând presiunea pe viitor.
Impactul asupra firmelor românești
Problemele de lichiditate au consecințe directe asupra competitivității companiilor românești în raport cu cele din alte țări europene. În timp ce firmele din Vest beneficiază de termene de plată respectate și de acces la finanțare mai ieftină, cele din România sunt constrânse să funcționeze cu marje mici și incertitudine permanentă. Aceasta reduce capacitatea de a investi în tehnologie, de a atrage talente sau de a intra pe piețe noi. În plus, instabilitatea fluxurilor financiare îi face pe antreprenori mai reticenți la asumarea riscurilor, ceea ce frânează inovația.
Problemele legate de lichiditate din companiile românești nu sunt doar episoade trecătoare, ci reflectă dezechilibre. Întârzierile la plată, datoriile acumulate, scăderea cererii interne și marjele reduse pun presiune pe antreprenori și limitează perspectivele de creștere.
