Persoanele fizice care obțin venituri din România sunt obligate să depună declarația anuală
Veverita Aliona
4 min read
În cazul veniturilor salariale obținute de la un angajator român, în baza unui contract de muncă local, impozitul pe venituri și contribuțiile sociale obligatorii sunt reținute din salariul angajatului în momentul plății salariului. Impozitele trebuie să fie declarate și plătite de angajatorul local către autoritățile fiscale până la data de 25 a lunii următoare celei la care se referă venitul salarial. Procedura standard în cazul unui contract de muncă local este ca angajatorul român să rețină întreaga sumă a impozitului pe venit și a contribuțiilor sociale datorate din venitul salarial lunar al angajatului.
Persoanele fizice care obțin venituri din România sau din străinătate, cum ar fi veniturile din următoarele categorii, ar putea fi obligate să depună declarația anuală (obligația de raportare trebuie analizată de la caz la caz, în funcție de poziția de rezidență fiscală a persoanei fizice și de țara de proveniență a venitului):
- Venituri salariale, în anumite condiții.
- Venituri din activități independente.
- Venituri din drepturi de proprietate intelectuală.
- Venituri din chirii.
- Venituri din parteneriate cu o persoană juridică.
- Venituri din activități agricole, forestiere și piscicole.
- Venituri din premii/jocuri de noroc.
- Venituri din pensii.
- Venituri din transferul de proprietăți imobiliare.
- Venituri din investiții.
- Venituri din alte surse.
Prin intermediul declarației anuale care trebuie depusă, persoana fizică trebuie să declare venitul final obținut în anul precedent, precum și venitul estimat a fi obținut în anul în curs, atât pentru impozitul pe venit, cât și pentru contribuțiile sociale.
Termenul limită de depunere este 25 mai.
Persoana fizică evaluează obligațiile de impozit pe venit și de contribuții sociale datorate pentru venituri prin aplicarea cotelor de impozit pe venit/contribuții sociale asupra bazei de calcul stabilite în conformitate cu dispozițiile Codului fiscal pentru fiecare tip de venit.
Plata obligațiilor fiscale datorate (impozit pe venit și/sau contribuții sociale) se efectuează pe baza unei autoevaluări efectuate de persoana fizică, în conformitate cu informațiile reflectate în Declarația anuală, în același termen de raportare (respectiv 25 mai).
Soții sunt tratați ca și contribuabili individuali (separați); conceptul de declarare comună nu este reglementat în legislația fiscală românească.
Plata impozitului
Procedura standard în cazul unui contract de muncă local este ca angajatorul român să rețină întreaga sumă a impozitului pe venit și a contribuțiilor sociale datorate din venitul salarial lunar al angajatului.
Pentru veniturile salariale primite din străinătate de către persoanele fizice care lucrează în România în baza unui contract de muncă străin, se datorează lunar impozitul forfetar pe venit de 10%, precum și contribuțiile sociale, dacă este cazul. În ceea ce privește impozitul pe venit, este obligația personală a persoanei fizice de a declara aceste venituri și de a plăti lunar impozitul pe venit datorat. Contribuțiile sociale ar putea, de asemenea, să intre în obligația persoanei fizice de declarare și plată, cu condiția să fi fost convenite ca atare cu angajatorul străin, în cazul în care angajatorul străin este situat în SEE sau într-o țară care a încheiat un acord de securitate socială cu România.
Pentru a asigura raportarea și plata contribuțiilor sociale în România pentru veniturile salariale obținute de la angajatorii străini pentru activitățile de muncă desfășurate în România, trebuie să se efectueze o procedură specifică de înregistrare în România.
În cazul persoanelor fizice detașate în România de către angajatori situați în țări cu care România nu are încheiat un acord de securitate socială, contribuțiile sociale obligatorii datorate în România apar direct pentru persoana fizică care desfășoară activități de muncă în România.
În cazurile în care se aplică Regulamentul UE privind coordonarea sistemelor de securitate socială sau acordurile de securitate socială încheiate de România cu alte țări, nu se datorează în România contribuții sociale/contribuții de securitate socială limitate pentru veniturile salariale primite din străinătate pentru activitățile desfășurate aici (conform prevederilor fiecărui acord), dacă există certificate de acoperire în acest sens; în situațiile în care nu se datorează deloc contribuții de securitate socială în România, nu trebuie să se efectueze nicio înregistrare în scopuri de securitate socială în România.
Termenul general atât pentru declararea cât și pentru plata impozitului pe venit și a contribuțiilor sociale, dacă este cazul, este data de 25 a lunii următoare celei la care se referă venitul salarial.
În cazul prestațiilor în natură și/sau în numerar primite de la terți în baza unui contract de muncă sau a unei relații contractuale între părți, obligația de a calcula și de a reține impozitul pe venit și contribuțiile sociale românești revine fie angajatorului, fie plătitorului de venit, fie persoanei fizice, după cum se detaliază la secțiunea Contribuții sociale din secțiunea Alte impozite și la secțiunea Venituri din muncă din secțiunea Determinarea veniturilor.
În prezent, nivelul dobânzii de întârziere este stabilit la 0,02% pe zi de întârziere. În plus față de dobânda de întârziere, se aplică o penalitate de întârziere de 0,01% pe zi de întârziere.
