Veverita Aliona 
De la 1 august 2025, cumpărarea unui apartament nou în România devine, oficial, mai scumpă. TVA-ul pentru locuințele noi urcă de la 9% la 21%, ceea ce înseamnă, în multe cazuri, chiar și 15.000 de euro în plus pentru un apartament de 100.000 de euro. Diferența nu e una contabilă – e una care te pune pe gânduri serios, mai ales când ai făcut deja planuri, calcule și ai început să visezi cum îți mobilezi sufrageria. Afectați sunt mai ales oamenii care voiau să cumpere un apartament decent, nu lux. Cei care muncesc, economisesc, caută un credit și își fac curaj să se împrumute pe 30 de ani. Mulți dintre ei sunt familii tinere, oameni care încearcă să-și pună bazele unei vieți mai stabile. Acum însă, totul devine mai greu de atins. Fie trebuie să se împrumute mai mult, fie să se resemneze cu un spațiu mai mic sau o zonă mai puțin bună. Unii pur și simplu amână, alții renunță. E o schimbare care vine repede și lovește fix în cel mai sensibil loc: casa.
Tinerii și cuplurile la început de drum, primii care cedează
Pentru cei care abia își clădesc un viitor, această creștere de TVA pică prost. Foarte prost. Un cuplu care a reușit, cu greu, să pună deoparte 15.000–20.000 de euro pentru avans și taxe descoperă acum că are nevoie de încă 5.000–7.000 de euro. Poate părea puțin pentru unii, dar pentru cei care își drămuiesc fiecare salariu, e o diferență care poate rupe tot planul. Mulți dintre acești tineri au un credit aproape aprobat, poate chiar antecontractul semnat, dar acum trebuie să refacă toate calculele. Poate banca nu mai oferă suma, poate rata depășește pragul pe care îl pot duce. Unii aleg să mai rămână în chirie, deși visul lor era să scape de asta. Alții aleg să cumpere mai departe de oraș sau în blocuri vechi, chiar dacă știu că vor avea costuri de întreținere mai mari. E un compromis în lanț. Și nu e vorba doar de bani – e vorba de sentimentul că nu mai ai control, că statul îți schimbă regulile în timpul jocului.
Dezvoltatorii simt frâna, dar nu pot apăsa accelerația
Nici dezvoltatorilor nu le e ușor. Unii dintre ei au redus prețurile temporar, doar ca să încheie vânzările până la 1 august. Alții au mai oferit pachete cu mobilă sau loc de parcare cadou. Dar în realitate, ei nu au cum să absoarbă diferența de TVA. Materialele de construcții costă la fel, forța de muncă e și mai scumpă, iar statul nu oferă nicio compensare. Mulți dezvoltatori se gândesc serios dacă să mai pornească proiecte noi. Pentru că dacă oamenii nu mai pot cumpăra, cine va mai investi în blocuri? Și dacă nu mai construim, ce opțiuni vor avea cei care încă speră să cumpere un apartament decent în orașele mari? Blocajul din vânzări afectează în lanț și firmele de construcții, arhitecții, proiectanții, chiar și firmele care fac instalații sau mobilă la comandă. Tot sistemul imobiliar suferă când se blochează un singur pas.
Orașele mari simt cel mai tare această lovitură
La București, Cluj, Brașov sau Timișoara, prețurile erau deja sus. Acum, cu TVA-ul mărit, un apartament care costa 120.000 de euro poate ajunge ușor la 135.000 sau chiar mai mult. Pentru cineva cu venituri decente, dar nu extravagante, asta e peste puterile lui. În orașele mici, creșterea nu va fi la fel de dramatică, dar și acolo 5.000 de euro în plus înseamnă enorm. Din păcate, schimbarea asta nu va face decât să adâncească prăpastia dintre cei care își permit și cei care doar visează. Cine nu mai poate cumpăra, închiriază. Și cum toată lumea se mută în chirie, cresc și chiriile. E un cerc care se strânge și-i apasă tot pe aceiași.
Reîntoarcerea la apartamentele vechi: între economii și compromisuri
Cei care nu mai pot accesa un apartament nou cu TVA de 21% încep să se uite la blocurile vechi. Iar acolo, cererea deja a explodat. Proprietarii de apartamente vechi simt asta și încep să ridice prețurile. Pare că nici acolo nu mai e refugiu. Un apartament din anii ’80, cu instalație schimbată și un pic de mobilă IKEA, devine o „ofertă bună” în contextul actual. Realitatea e că mulți dintre acele locuințe nu sunt eficiente energetic, nu au izolație bună, iar întreținerea e scumpă. Dar oamenii aleg ce își permit, nu ce ar vrea. Piața secundară e acum alternativa pentru cei care nu mai pot ajunge la apartamentele noi. Dar e o alternativă care vine cu riscuri și reparații.
Chiriile cresc, dar nu și confortul
Cum vânzările scad, chiriile urcă. Nu pentru că apartamentele ar fi mai bune, ci pentru că sunt mai puține și mai mulți oameni se bat pe ele. Un cuplu tânăr care nu mai poate lua credit se duce în chirie. La fel și studenții, și tinerii profesioniști, și familiile care mai așteaptă să strângă avansul. Și uite-așa, un apartament modest cu 2 camere în București sau Cluj, care se închiria cu 450–500 euro, acum ajunge la 550–600. Asta nu înseamnă condiții mai bune, doar prețuri mai mari. Și cum nimeni nu reglementează serios piața chiriilor, fiecare cere cât vrea. Pentru mulți, chiria devine o povară lunară greu de dus. Iar sentimentul de nesiguranță – că oricând ți se poate cere mai mult sau poți fi dat afară – se adâncește.
Cei care au semnat, dar n-au plătit tot, intră în zona gri
Sunt oameni care au semnat antecontracte înainte de 1 august, convinși că au prins TVA-ul vechi. Dar dacă locuința nu e gata sau nu s-a făcut plata integrală, vor plăti TVA de 21%. Este o realitate dureroasă, dar perfect legală. Pentru mulți e o veste devastatoare. Pentru că și-au făcut calculele la limită, iar acum trebuie să mai aducă 7.000–10.000 euro de undeva. Nu toată lumea are părinți care pot ajuta. Nu toți pot renegocia creditul. Și atunci, unii renunță. Iar alții intră în datorii mai mari decât pot duce. Lipsa de claritate juridică și comunicarea slabă din partea autorităților nu ajută deloc. Iar dezvoltatorii, deși înțeleg situația, nu pot interveni prea mult.
Nimic nu doare mai tare decât instabilitatea
Nu e doar despre bani, ci despre sentimentul că nu mai poți planifica nimic. Mulți români s-au săturat să li se schimbe regulile de la o lună la alta. Să nu mai știe dacă ce au decis azi va mai fi valabil peste 3 luni. Când vine vorba de locuință – casa ta, refugiul tău – nesiguranța e și mai apăsătoare. Tinerii încep să-și pună întrebări: mai are rost să încerc? Ne asumăm riscul? Poate mai bine rămânem în chirie și nu ne mai batem capul. Dar o țară în care tot mai puțini oameni își permit o locuință e o țară care pierde viitor.
Zonele gri și portițele fiscale încep să apară
Cum era de așteptat, au început să apară și soluțiile „creative”. Plată integrală înainte de 1 august, livrare cu acte făcute rapid, contracte separate pe construcție și teren. Forumurile sunt pline de sfaturi fiscale, unele legale, altele discutabile. Problema e că oamenii simpli nu știu ce e corect și ce nu. Iar statul nu vine cu răspunsuri clare. Lipsa de comunicare naște haos, zvonuri, panică. Cine e bine informat, are avocați sau contabili buni, mai salvează ceva. Ceilalți, se trezesc cu mii de euro în plus de plătit, fără să fi făcut nimic greșit.
Băncile intră și ele în alertă
Odată ce prețurile cresc, băncile sunt obligate să recalculeze tot. Rata crește, gradul de îndatorare se modifică, iar unii clienți nu mai sunt eligibili. Dosare întregi se întorc din drum. Credite care păreau aprobate devin imposibile. Băncile sunt mai prudente – și e normal. Dar pentru omul care a sperat și așteptat, refuzul e greu de dus. Mai ales când nu a făcut nicio greșeală. Doar că statul a decis alt TVA.
România, campioană la taxat, codașă la sprijinit
După 1 august, România va avea unul dintre cele mai mari TVA-uri din regiune pentru locuințe noi. Ungaria are 5%. Polonia, 8%. Noi – 21%. Dar spre deosebire de alte țări, noi nu oferim nimic în schimb: nici subvenții, nici compensații, nici garanții mai bune. Statul îți cere mai mult, dar nu te ajută cu nimic. Din nou, oamenii se simt singuri în fața sistemului. Și asta e, poate, cea mai grea povară.
Pentru mulți români, visul unei locuințe proprii se amână. Sau se stinge. Ce trebuia să fie un nou început – prima casă, primul „acasă” – se transformă într-un calcul rece, cu diferențe de mii de euro. Statul și-a făcut socoteala, dar oamenii rămân să se descurce cum pot. Fără garanții. Fără explicații. Doar cu un TVA crescut și o speranță în minus. E o reformă fiscală care nu ține cont de oameni. Și care, în loc să construiască încredere, o dărâmă. Pas cu pas. Euro cu euro.
