Inflația din România, de trei ori mai mare decât media din UE în luna august. Ce scumpiri s-au înregistrat la principalele categorii de mărfuri
Veverita Aliona
10 min read
În august 2025, România a înregistrat o rată anuală a inflației de 9,9%, mult peste media din Uniunea Europeană, care s‐a menținut în jurul valorii de 2,4%. România conduce astfel clasamentul țărilor UE cu cele mai ridicate creșteri de prețuri, fiind urmată de Estonia cu 6,2% și Croația cu 4,6%. Rata inflației în România a crescut de la 7,84% în iulie la 9,9% în august, semnalând accelerarea procesului de scumpiri. Indicii INS arată că mărfurile nealimentare au avut o creștere anuală de 10,48%, serviciile de 9,85%, iar alimentele 8,92% în același interval. Comparativ, în UE, contribuția principală la inflație venea din partea serviciilor, urmate de alimente, alcool și tutun, în timp ce energia a adus o scădere ușoară. Media modificării prețurilor de consum în ultimele 12 luni, în România, raportată la ultimele 12 luni precedente, este de 5,7%. De asemenea, indicele prețurilor de consum pentru luna august comparativ cu iulie 2025 a fost 102,10% în România. BNR a revizuit prognoza de inflație pentru sfârșitul lui 2025 la 8,8%, anticipând un vârf posibil în septembrie de 9,6-9,7%. În zona euro, inflația anuală a rămas relativ stabilă, la 2%, ținta vizată de BCE pentru stabilitate pe termen mediu.
Scumpiri la energia electrică și efectele liberalizării
Un factor major al inflației în România pentru august este liberalizarea pieței energiei electrice și încetarea schemei de sprijin prin plafonare, prevăzută de O.U.G. 6/2025. Ca efect direct, prețul energiei electrice a crescut cu 65,73% fată de august 2024. Această scumpire masivă afectează atât gospodăriile, cât și producția industrială, pentru că energia este input necesar în fabrici, în agricultură și în servicii. Eliminarea plafonării a înlăturat o barieră care temporiza creșterea facturilor, dar decizia produce efecte dure în costurile de trai și în marginea de profituri ale companiilor. Majorarea prețului energiei electrice influențează și costurile de transport, refrigerare, depozitare, generând efecte în lanț asupra multor categorii de produse. În plus, această măsură pune presiune pe bugetele mici și medii, pentru că ele nu au capacitatea de a absorbi rapid cheltuieli suplimentare mari.
Alimentele: ce s-a scumpit cel mai mult și de ce
Categoria alimentară în România a avut o creștere anuală de 8,92% în august comparativ cu aceeași lună a anului precedent. Printre produse, fructele proaspete s-au scumpit extrem de mult: 41,73%. Conservele din fructe au urcat cu 27,05%, iar produsele precum cacao și cafea cu 19,03%. Uleiul comestibil s-a scumpit 11,07%, pâinea 9,45%, laptele 9,93%. Ouăle au crescut 8,74%. În schimb, zahărul și cartofii au avut scăderi de preț de 2,60% (zahăr) și 9,36% (cartofi) fată de august 2024. Motivul pentru scumpiri diferite de la produs la produs ține de factori precum: condițiile climatice (secetă, costuri ridicate la inputuri agricole), transport, creșterea prețului la energie pentru procesare și depozitare, dar și taxe sau adaosuri comerciale. Valoarea importurilor și cursul de schimb RON/EUR sau USD joacă rol, în special la alimente procesate sau materia primă importată. De exemplu, cafeaua și cacao sunt importuri, deci scumpirile transportului maritim sau costurile de ambalare au impact direct. Produsele perisabile suportă costuri crescute datorită logisticii și pierderilor. Consumatorii resimt in primul rând scumpirile la produsele de consum zilnic: pâine, lapte, ouă – mai ales cei cu venituri fixe.
Mărfurile nealimentare și presiunea asupra consumatorului urban
Mărfurile nealimentare – de la textile la bunuri electronice, mobilier, autoturisme – s-au scumpit cu 10,48% anual în România, fată de august 2024. Aceasta este cea mai mare creștere dintre cele două mari categorii analizate. Produsele care includ materiale de construcții și componente importate simt mult impactul costurilor materialelor și al transportului internațional. Creșterea prețului la energie afectează în mod special aceste bunuri, pentru procesare, iluminat, încălzire, vopsitorii etc. Materiile prime precum metale sau plastice se scumpesc pe fondul cererii mondiale, al costurilor la energie și al variațiilor valutare. Bunuri electronice, electrocasnice – deși nu toate au scumpit la fel – au suferit majorări în transport, ambalaj și logistica finală. Fabricanților mici le este greu să își mențină prețuri competitive; unii importatori adaugă costurile mari la transport, certificări, taxe vamale, ceea ce se reflectă în prețul de raft. Consumatorii urbani, care cumpără regulat astfel de bunuri, resimt scumpirile imediat: haine, încălțăminte, aparatură pentru casă etc.
Serviciile și scumpirea asistată de factori structurali
Serviciile au înregistrat în România o rată de creștere anuală de 9,85% în august 2025 comparativ cu august 2024. Printre serviciile cu cele mai mari majorări se numără cele de igienă și cosmetică 19,27%, călătoriile cu trenul (de exemplu, biletele CFR) cu 18,59%. Chiriile, sectorul ospitalității, restaurantele și serviciile de utilități-corelate, cum ar fi mentenanța, avem creșteri care urmăresc creșterea salariilor, a costurilor cu energia, cu transportul și cu materialele consumabile. Costurile salariale cresc pentru a răspunde lipsei de forță de muncă și presiunilor de pe piața muncii; acestea se transmit în tarifele serviciilor, mai ales cele personale. De asemenea, firmele de servicii care au energie mare în costuri – tratamente, saloane, fitness etc. – sunt grav afectate de scumpirea energiei. Transporturile, logistică, întreținere infrastructură, toate au costuri fixe ridicate care cresc odată cu prețul carburantului și al energiei. În plus, reglementările (norme sanitare, licențe, autorizații) pot obliga investiții sau cheltuieli suplimentare, crescând costurile finale pentru consumator.
Aplicarea TVA-ului și efectele fiscale asupra prețurilor
În august 2025, s-a majorat TVA-lu standard, ceea ce a sporit presiunile inflaționiste pe produse și servicii care nu aveau deja prețuri cu TVA ridicat. Creșterea TVA adaugă cost suplimentar imediat la raft și la facturi, pentru consumatorii finali. Firmele care nu pot absorbi tot costul sau care au marje reduse transferă creșterea în preț. Este un efect care se simte în special la bunurile importate, la inputurile intermediare, sau la serviciile interdependente cu bunuri care suportă TVA ridicat. Impactul TVA este cumulativ cu alți factori: energie, transport, costul materiilor prime. De asemenea, creșterea TVA poate genera venit suplimentar la buget, util pentru echilibrarea fiscală, dar poate reduce consumul dacă este prea abruptă. Pentru antreprenori, obligațiile fiscale cresc, dar și complexitatea contabilă sau administrativă poate deveni mai mare. Consumul imediat ar putea scădea sau s-ar reorienta către produse cu TVA redus sau cu contrabandă, dacă prețurile legale devin prea mari.
Impactul inflației asupra puterii de cumpărare și salariilor
Când inflația este aproape 10% anual, puterea de cumpărare a salariilor crește mult mai lent sau chiar scade dacă majorările salariale nu urmăresc același ritm. În România, multe sectoare (public, privat) au revizuiri salariale parțiale, dar nu toate reușesc să compenseze integral scumpirile. Angajații cu contracte recente sau cei din industrii informale sunt cei mai expuși pentru că nu au protecții colective puternice. Pensiile și alocațiile fixe care nu sunt indexate rapid pierd semnificativ din valoare reală. Costurile fixe – utilități, impozite, chirii – consumă o parte mai mare din venit, astfel cheltuielile discreționare (îmbrăcăminte, concedii, educație suplimentară) sunt primele care sunt eliminate când bugetul restrâns. Pentru antreprenori, consumul redus afectează cererea pentru bunuri non-esențiale, ceea ce poate duce la scăderi de vânzări sau servicii conexe. Salariile mai mari pentru a păstra forța de muncă ridică costurile de producție, ducând la o spirală inflaționistă dacă nu sunt susținute de productivitate.
Reacția Băncii Naționale și previziunile de inflație
Banca Națională a României (BNR) a revizuit prognoza de inflație pentru 2025 la 8,8% de la estimările anterioare, care erau mult mai optimiste. Oficialii avertizează că inflația va atinge probabil un vârf în septembrie de 9,7%, apoi ar urma să revină ușor pe traiectorie descendentă. Decizia BNR de politică monetară va fi influențată de aceste cifre: dobânzile-cheie, politica de rezerve, intervențiile valutare sau sprijinele indirecte pot fi ajustate. De asemenea, BNR urmărește evoluția inflației de bază (excluzând energie și alimente volatile) pentru a evalua presiunile persistente. Nivelul inflației ridicate pune presiune pe rezervă: firmele și consumatorii au așteptări inflaționiste, ceea ce poate duce la ajustări de prețuri anticipate, generând auto-întreținere a inflației. Stabilitatea monedei naționale este de asemenea esențială: deprecierea leului crește costul importurilor, ceea ce adaugă presiune externă la inflație.
Efecte asupra întreprinderilor: costuri, prețuri, marje de profit
Pentru firme, scumpirile la energie, inputuri nealimentare și transport se traduc în costuri de producție mai mari, ceea ce reduce marjele dacă prețurile de vânzare nu pot fi majorate proporțional. Companiile mici și cele cu lichiditate redusă sunt cele mai vulnerabile, pentru că au capacitate redusă de a amâna plăti sau de a achiziționa materii prime în avans. Întreprinderile care importă materii prime, utilaje sau ambalaj suportă costuri suplimentare de transport internațional, de curs de schimb, de tarife vamale, care cresc în contextul inflației globale și al costului ridicat al energiei. Pe de altă parte, cele orientate spre piața internă, cu lanțuri de aprovizionare locale și verticali zare acolo unde e posibil, pot amortiza mai bine șocurile. Firmele cu contracte pe termen lung pot avea avantaj dacă au putut anticipa și să-și protejeze prețurile; cele care sunt expuse la prețuri volatile suferă mai mult. Ajustarea salariilor, creșterea costurilor cu forța de muncă, contribuțiile sociale cresc costurile fixe.
Consecințe pentru consumatorii vulnerabili și inegalități regionale
Inflația ridicată afectează disproporționat gospodăriile cu venituri mici și medii, deoarece procentajul din venit destinat alimentelor, utilităților și serviciilor de bază este mult mai mare în bugetele lor. Regiunile rurale, cu acces redus la piețe mari sau la rețele de distribuție eficiente, pot suporta prețuri de transport și logistică mai mari, ceea ce crește prețul final al bunurilor alimentare și altor produse esențiale. În zonele cu infrastructură slabă sau cu acces dificil la energie (rețele electrice, gaze), costurile de acces și transport pot adăuga marje de suprapreț considerabile. Singurul venit garantat sau pensiile fixe care nu sunt indexate rapid pierd din puterea de cumpărare, ceea ce conduce la scădere în calitatea vieții: alimentație, sănătate, educație sunt cele mai afectate. Studenții, pensionarii, cei din mediul rural sau cei cu contracte temporare sunt cei mai expuși șocurilor inflaționiste. Inechitățile dintre zonele urbane și rurale, dintre regiunile mai dezvoltate și cele mai puțin dezvoltate, în termeni de infrastructură și oportunități economice, se adâncesc. Consumul social redus conduce la presiuni politice pentru sprijin guvernamental, ceea ce poate duce la creștere de cheltuieli publice, dar și la riscul dezechilibrelor bugetare. Dacă nu există politici țintite (ajutor alimentar, subvenții pentru utilități, facilități fiscale locale), inegalitățile pot deveni mai pronunțate.
Riscuri macro-economice: inflația persistentă și costul finanțării
O inflație atât de ridicată aduce riscul stabilizării pe un nivel înalt, dacă mecanismele de temperare (politici fiscale, monetare) nu funcționează eficient. Există pericolul ca anticipațiile inflaționiste să se auto întărească: firmele încheie contracte pe termene mai scurte, cu clauze de ajustare a prețurilor, iar consumatorii cumpără mai repede bunuri neperisabile, ceea ce crește cererea și presiunea pe prețuri. Dobânzile pe credit se pot majora, deoarece BNR sau piețele financiare cer prime de risc mai mari pentru credite pe termen lung. Costul datoriei publice crește, ceea ce afectează capacitatea statului de a susține cheltuieli sociale sau investiții publice fără a crește deficitul. În plus, deprecierea leului crește costurile importurilor, ceea ce adaugă presiune la inflația importată. Stabilitatea macroeconomică (deficit bugetar, datorie publică, balanță de plăti) devine vulnerabilă. Investitorii externi ar putea cere randamente mai mari sau ar putea percepe riscuri crescute, ceea ce afectează fluxurile de capital.
Posibile strategii antreprenoriale de adaptare
Antreprenorii pot să-și revizuiască lanțurile de aprovizionare, să caute furnizori locali sau contracte pe viitorpentru a fixa prețuri și reduce riscul de variație. Optimizarea consumului de energie – eficientă energetică, investiții în iluminare, optimizarea utilajelor – poate reduce partea din costuri afectată de creșteri mari ale facturii de energie. Digitalizarea și automatizarea proceselor pot reduce costurile cu forța de muncă și cu întreținerea, compensează parțial inflația salarială. Ajustarea prețurilor de vânzare trebuie făcută cu grijă: comunicat transparent, segmentare de piață, pachete de valoare care să justifice majorările. Contracte flexibile cu clauze de ajustare automată, acolo unde e legal, pot proteja marja la costuri imprevizibile. Diversificarea produselor sau serviciilor către cele cu cerere mai puțin elastică, sau lansarea unor linii de business complementare, pot ajuta la amortizarea șocurilor de cost. Gestionează stocurile mai bine: achiziții în avans când prețurile sunt relativ stabile, depozitare eficientă pentru a reduce pierderile.
Inflația de 9,9% în România fată de 2,4% în UE confirmă că suntem într-o etapă de scumpiri accelerate, cu efecte sistemice atât la consumator, cât și la firmă. Deciziile privind energia și TVA au impact imediat și profund, iar fiecare majorare neanticipată adaugă incertitudine în planificare. Antreprenorii care navighează cu succes au strategii clare de adaptare: controlul costurilor, acoperire a riscurilor, renegocierea contractelor, orientare spre produse/servicii mai rezistente la inflație.
