Închiderea centralelor pe cărbune și impactul asupra transportului românesc
Veverita Aliona
5 min read
Uniunea Europeană a fixat obiective ambițioase pentru reducerea emisiilor, iar eliminarea treptată a centralelor pe cărbune este una dintre măsurile centrale. România, ca stat membru, s-a angajat să închidă aceste unități până în 2032, dar ritmul ar putea fi accelerat sub presiunea Bruxelles-ului. Această tranziție nu este doar ecologică, ci și economică, pentru că afectează direct costurile energiei. Transportatorii, care depind de stabilitatea tarifelor la electricitate, observă deja cum deciziile europene se transformă în facturi mai mari. Închiderea centralelor nu înseamnă doar pierderea unor locuri de muncă, ci și reducerea unei surse interne de energie relativ previzibile. Astfel, România se confruntă cu nevoia de a înlocui rapid această capacitate prin gaze, regenerabile sau importuri. Însă, fiecare alternativă are costuri și riscuri, care se răsfrâng inevitabil asupra mediului de afaceri.
Pierderea cărbunelui ca pilon
Deși cărbunele este asociat cu poluarea și cu tehnologii depășite, el asigura o parte importantă din securitatea energetică a României. Centralele pe cărbune din Oltenia și Hunedoara funcționau ca rezervă în momentele de vârf de consum sau când regenerabilele nu produceau suficient. Odată cu închiderea lor, România își reduce capacitatea de reacție rapidă la dezechilibrele din sistem. Importurile devin inevitabile, iar acestea sunt expuse volatilității piețelor internaționale. Costurile suplimentare intră direct în tarifele de transport, pentru că firmele nu pot absorbi la nesfârșit aceste scumpiri.
Gazul natural ca soluție temporară
După eliminarea cărbunelui, gazul natural rămâne principala variantă de înlocuire a capacității pierdute. România are zăcăminte interne, dar producția nu acoperă întotdeauna consumul. În perioadele reci sau de cerere ridicată, importurile din Ungaria sau Rusia sporesc dependența externă. Această realitate aduce cu sine prețuri instabile, care se reflectă imediat în costurile energiei electrice. Pentru firmele de transport, fiecare creștere de preț la curentul consumat de autobuze electrice sau trenuri este o povară. Mai mult, tranziția către gaz presupune investiții masive în centrale noi sau modernizate.
Regenerabilele: oportunitate și limitare
Energia solară și eoliană sunt promovate intens în planurile europene și naționale. România are un potențial ridicat, mai ales în Dobrogea pentru eolian și în sud pentru fotovoltaice. Totuși, aceste surse sunt intermitente, iar stocarea energiei este încă scumpă și insuficient dezvoltată. Pentru companiile de transport, care au nevoie de predictibilitate, dependența de regenerabile poate crea instabilitate. Dacă într-o zi fără vânt și soare prețurile cresc, firmele suportă direct diferența. Mai mult, investițiile masive în rețele inteligente și baterii se reflectă în facturile consumatorilor.
Importurile de energie și riscul geopolitic
Închiderea centralelor pe cărbune obligă România să importe mai multă energie din rețeaua europeană. Aceasta înseamnă o expunere directă la tensiunile geopolitice și la fluctuațiile de pe piețele externe. Dacă vecinii au probleme interne sau reduc exporturile, România devine vulnerabilă. Firmele de transport resimt imediat aceste schimbări prin facturi mai mari și prin dificultăți în planificarea bugetelor. În plus, interconexiunile actuale nu sunt întotdeauna suficiente pentru a acoperi rapid un deficit. Dependența de importuri aduce, pe lângă costuri, și pierderea unei părți din suveranitatea energetică.
Efectele directe asupra transportului electric urban
Orașele din România investesc în autobuze electrice și în infrastructură de încărcare, pentru a respecta cerințele europene. Însă, odată cu creșterea prețului energiei, costurile de operare devin mai mari decât se anticipase. Companiile de transport public trebuie să acopere diferențele, iar în multe cazuri bugetele locale nu pot face față. Aceasta înseamnă fie subvenții mai mari, fie bilete mai scumpe pentru călători. În lipsa unui preț stabil la electricitate, sustenabilitatea proiectelor de transport verde este pusă sub semnul întrebării. Închiderea centralelor pe cărbune, care asigurau un echilibru, a accelerat această problemă.
Transportul feroviar și vulnerabilitatea la prețuri
România încearcă să readucă transportul feroviar în centrul mobilității, pentru că este mai eficient și mai puțin poluant. Trenurile electrice însă depind direct de stabilitatea rețelei energetice. Creșterile de preț la energie se resimt imediat în tarifele pentru pasageri și pentru marfă. Firmele care transportă mărfuri pe calea ferată sunt nevoite să transfere costurile către clienți. Acest lucru face ca uneori transportul rutier, chiar și pe motorină, să devină mai competitiv. Închiderea centralelor pe cărbune amplifică volatilitatea prețurilor și afectează planurile de investiții pe termen lung.
Presiunea asupra firmelor private de transport rutier
Companiile private de transport rutier care au început să integreze vehicule electrice sunt direct expuse la scumpiri. Fiecare kilowatt consumat costă mai mult decât se planificase la momentul investiției. În lipsa unor contracte pe termen lung cu furnizorii de energie, firmele nu pot controla aceste costuri. Astfel, profitabilitatea lor scade, iar amortizarea investițiilor se prelungește. Unele companii amână achiziția de noi vehicule electrice, preferând să rămână la motorină, în ciuda taxelor mai mari. Aceasta frânează procesul de decarbonizare al sectorului, dar reprezintă o alegere pragmatică pentru supraviețuire.
Riscul pierderii pe piața internațională
Transportul românesc concurează direct cu firme din alte state europene. Dacă prețurile la energie cresc mai rapid în România decât în Ungaria sau Polonia, companiile noastre pierd competitivitate. Aceasta se traduce prin contracte pierdute și prin relocarea unor clienți către piețe mai stabile. Închiderea centralelor pe cărbune fără alternative solide amplifică acest risc. Transportatorii români, deja confruntați cu deficit de șoferi și taxe ridicate, suportă o povară suplimentară. În același timp, firmele occidentale beneficiază de infrastructuri energetice mai bine adaptate.
Închiderea centralelor pe cărbune trebuie acompaniată de investiții rapide în alternative sigure. Altfel, costurile instabilității sunt transferate direct către firmele de transport și către țară. O strategie bună ar trebui să includă stimulente pentru stocarea energiei, contracte pe viitor și dezvoltarea infrastructurii de rețea.
