Fermierii fără pământ: cum funcționează noua generație de agricultori care închiriază tot
Veverita Aliona
7 min read
În România anului 2025, tot mai mulți fermieri aleg să cultive terenuri fără a le deține. Această tendință este alimentată de prețul mediu al unui hectar de teren agricol, care a ajuns la 8.414 euro. Pentru mulți antreprenori din agricultură, achiziția de terenuri este prohibitivă, mai ales în zonele cu sol fertil și infrastructură bună. Închirierea devine astfel o soluție pragmatică, care permite accesul la resurse fără blocarea capitalului. Fermierii fără pământ nu sunt neapărat debutanți, ci adesea profesioniști care preferă flexibilitatea. Aceștia pot schimba rapid locația, pot testa culturi diferite și pot evita riscurile legate de deprecierea terenurilor. În plus, închirierea permite extinderea rapidă a suprafețelor cultivate, în funcție de cererea pieței. Modelul este popular în județe precum Timiș, Arad și Constanța, unde terenurile sunt scumpe, dar disponibile pentru arendă. În aceste zone, fermierii închiriază de la proprietari care nu mai lucrează pământul, dar vor să obțină venituri pasive. Închirierea terenurilor este reglementată prin contracte clare, cu durate între 1 și 10 ani, în funcție de cultură.
Cine sunt fermierii care nu dețin terenuri?
Noua generație de agricultori fără pământ este diversă și surprinzător de bine pregătită. Mulți dintre ei sunt tineri absolvenți de facultăți agricole, care preferă să investească în tehnologie, nu în terenuri. Alții sunt antreprenori din alte domenii, atrași de potențialul agricol, dar fără capital pentru achiziții. Există și fermieri cu experiență, care au vândut terenurile pentru lichiditate și au revenit în agricultură prin închiriere. Acești agricultori sunt pragmatici, orientați spre eficiență și profitabilitate. Ei folosesc sisteme de irigații moderne, aplicații de monitorizare și utilaje performante. În loc să blocheze sute de mii de euro în terenuri, preferă să investească în servicii și echipamente. Mulți colaborează cu cooperative sau grupuri de producători, pentru a obține prețuri mai bune și acces la piețe. În județul Iași, de exemplu, există inițiative locale care sprijină fermierii fără proprietate prin facilități de arendă și subvenții. Acești agricultori sunt conectați la tendințele europene, unde închirierea este o practică obișnuită.
Cum funcționează sistemul de arendă în România
Arenda agricolă este reglementată prin Codul Civil și prin legislația specifică din domeniul agricol. Contractele de arendă trebuie încheiate în formă scrisă și înregistrate la primărie pentru a fi valide. Durata minimă este de un an, iar cea maximă poate ajunge la 49 de ani, în funcție de acordul părților. În practică, cele mai frecvente contracte sunt pe 5-10 ani, oferind stabilitate fermierilor. Plata arendei se face în bani sau în natură, în funcție de înțelegerea dintre proprietar și arendaș. În județul Teleorman, de exemplu, arenda medie este de 1.000 kg de grâu pe hectar, echivalentul a aproximativ 1.200 lei. Proprietarii preferă adesea plata în natură, pentru a evita impozitarea directă. Fermierii, în schimb, negociază condiții flexibile, mai ales în anii cu producții slabe. Contractele includ clauze privind întreținerea solului, rotația culturilor și accesul la subvenții. În cazul în care terenul este vândut, arendașul are drept de preemțiune, dacă a lucrat terenul mai mult de 3 ani. Aceste prevederi protejează fermierii de riscuri juridice și de pierderea investițiilor.
Avantajele economice ale agriculturii fără proprietate
Pentru mulți antreprenori agricoli, închirierea terenurilor aduce beneficii economice clare. În primul rând, se evită blocarea capitalului în active fixe, ceea ce permite investiții în tehnologie, forță de muncă și marketing. În al doilea rând, riscul financiar este mai ușor de gestionat, deoarece fermierul nu este expus la fluctuațiile pieței imobiliare. Fermierii pot negocia prețuri avantajoase, mai ales în zonele unde proprietarii nu au alternative. De exemplu, în județul Botoșani, terenurile slab lucrate sunt oferite la arendă cu 800 lei/hectar, sub media națională. Această diferență de cost permite fermierilor să obțină marje mai bune. Închirierea oferă și o protecție împotriva riscurilor climatice: dacă o zonă devine improductivă, fermierul poate renunța la teren. În plus, accesul la subvenții nu este condiționat de proprietate, ci de exploatarea terenului.
Provocările juridice și administrative ale arendei
Deși arenda este o soluție viabilă, ea vine cu provocări juridice și administrative. În primul rând, contractele trebuie redactate cu atenție, pentru a evita conflictele între părți. Clauzele privind durata, plata, întreținerea solului și rezilierea trebuie să fie clare și echitabile. În al doilea rând, înregistrarea la primărie este esențială pentru validarea contractului și accesul la subvenții. Mulți fermieri se confruntă cu birocrație excesivă, mai ales în comunele mici. În plus, există riscul ca proprietarul să vândă terenul fără notificare, afectând planurile fermierului. De asemenea, lipsa cadastrului actualizat poate duce la suprapuneri de terenuri și litigii. O altă problemă este lipsa de transparență în stabilirea prețului arendei, care variază semnificativ de la o zonă la alta. Fermierii trebuie să fie atenți la clauzele de indexare, care pot crește costurile în timp.
Tehnologia ca aliat al fermierilor mobili
Fermierii care nu dețin terenuri sunt adesea mai deschiși la inovație și tehnologie. Aceștia folosesc aplicații de monitorizare a solului, drone pentru supravegherea culturilor și sisteme GPS pentru optimizarea lucrărilor. Tehnologia le permite să gestioneze eficient suprafețe mari, chiar dacă sunt dispersate geografic. De exemplu, o cooperativă de fermieri fără proprietate poate folosi senzori de umiditate pentru irigare inteligentă. acest lucru reduce consumul de apă și crește randamentul culturilor. În plus, fermierii folosesc platforme digitale pentru a negocia arende, a accesa subvenții și a vinde producția. Tehnologia le oferă transparență, rapiditate și control. Mulți dintre acești agricultori participă la cursuri online de formare, pentru a rămâne la curent cu tendințele. Utilajele moderne, precum tractoarele autonome, sunt tot mai accesibile prin leasing operațional.
Relația cu proprietarii: între parteneriat și negociere
Succesul fermierilor fără pământ depinde în mare măsură de relația cu proprietarii terenurilor. Un parteneriat bazat pe încredere și respect reciproc este esențial pentru stabilitatea pe termen lung. Proprietarii apreciază fermierii care întrețin solul, respectă termenele și comunică deschis. În județul Vrancea, există exemple de colaborări de peste 15 ani între arendași și proprietari, fără conflicte. Negocierea arendei este un proces sensibil, care trebuie să țină cont de prețurile pieței, calitatea terenului și potențialul agricol. Fermierii care oferă transparență și rapoarte de producție câștigă încrederea proprietarilor. În unele cazuri, proprietarii oferă reduceri sau prelungiri de contract în baza performanței. De asemenea, implicarea în comunitate și respectarea normelor de mediu contribuie la consolidarea relației. Proprietarii sunt tot mai interesați de sustenabilitate și de impactul pe termen lung asupra terenului. Fermierii care cultivă responsabil și evită monocultura sunt preferați.
Accesul la finanțare și subvenții
Fermierii fără terenuri proprii pot accesa finanțări și subvenții, cu condiția să demonstreze exploatarea legală a terenurilor. APIA acceptă contractele de arendă ca dovadă pentru acordarea subvențiilor pe suprafață. În județul Satu Mare, peste 40% din cererile de subvenție provin de la fermieri care nu dețin terenurile. În plus, există programe de finanțare pentru achiziția de utilaje, sisteme de irigații și digitalizare. Fondurile europene, prin PNDR, oferă sprijin pentru tinerii fermieri, inclusiv cei care închiriază terenuri. Băncile sunt tot mai deschise la acordarea de credite pe baza contractelor de arendă, mai ales dacă fermierul are istoric de producție. Accesul la finanțare necesită o bună organizare, documentație completă și planuri de afaceri realiste. Fermierii trebuie să demonstreze viabilitatea economică și capacitatea de rambursare. În plus, există platforme digitale care facilitează accesul la granturi și credite.
Impactul asupra pieței funciare
Creșterea numărului de fermieri care închiriază terenuri influențează direct piața funciară din România. Cererea de arendă determină proprietarii să își valorifice terenurile, reducând suprafețele nelucrate. În județul Călărași, peste 70% din terenurile agricole sunt lucrate prin arendă. Această tendință stabilizează prețurile și reduce speculațiile imobiliare. În plus, terenurile devin mai productive, ceea ce crește valoarea lor pe termen lung. Proprietarii sunt mai motivați să investească în cadastrare și în infrastructură, pentru a atrage fermieri serioși. De asemenea, apar platforme online care facilitează închirierea terenurilor, cu transparență și evaluări. În județul Bihor, o astfel de platformă a dus la creșterea cu 20% a suprafețelor arendate în 2024. Piața funciară devine astfel mai dinamică, mai accesibilă și mai eficientă. În același timp, fermierii pot planifica mai bine, având acces la informații clare despre terenuri.
Viitorul agriculturii fără proprietate
Agricultura fără proprietate are un viitor promițător în România, dacă este susținută prin politici coerente și infrastructură adecvată. Statul poate sprijini acest model prin facilitarea accesului la terenuri, digitalizarea cadastrului și simplificarea procedurilor de arendă. În plus, educația agricolă trebuie să includă module despre managementul terenurilor închiriate. Fermierii trebuie să înțeleagă riscurile, oportunitățile și responsabilitățile acestui model. Cooperarea între fermieri, proprietari și autorități este esențială pentru stabilitate. În județul Sibiu, un proiect pilot de agricultură regenerativă pe terenuri închiriate a atras atenția investitorilor.
Agricultura fără proprietate nu este o soluție temporară, ci o strategie. Ea permite accesul la resurse, diversificarea producției și creșterea competitivității. Cu sprijinul comunității și al politicilor publice, acest model poate transforma agricultura românească într-un sector modern, eficient și incluziv.
