Veverita Aliona 
Majorarea cotei de TVA de la 19% la 21%, aplicată de la 1 august 2025, a venit ca o lovitură directă pentru micii antreprenori din retail din România. În timp ce lanțurile mari au bugete pentru a absorbi temporar costurile, magazinele independente au resimțit imediat presiunea asupra prețurilor și marjelor. Creșterea fiscală se adaugă altor costuri deja ridicate, precum chirii, energie sau salarii. Proprietarii de magazine de cartier spun că fiecare procent contează, iar doi la sută în plus la TVA înseamnă o ajustare dificilă a fiecărui produs de pe raft. Reacțiile inițiale au fost prudente: unii retaileri au amânat scumpirile, sperând la o soluție guvernamentală de compensare. Alții, însă, au transferat imediat costurile în prețuri, având riscul de a pierde clienți. Diferențele de strategie arată fragilitatea pieței locale. În timp ce un supermarket poate negocia volume mai mari cu furnizorii, un magazin mic nu are această pârghie.
Impactul direct asupra prețurilor la raft
Majorarea TVA se reflectă imediat în bonul de casă al consumatorului final. Un produs care costa 10 lei acum câteva luni ajunge la 10,20 lei după ajustarea TVA, chiar dacă marja comerciantului rămâne aceeași. Diferența pare mică la nivel individual, dar pe un coș săptămânal de 200 de lei impactul este mai vizibil. Mulți clienți devin mai atenți și reduc cumpărăturile impulsive. Pentru micii retaileri, această ajustare devine un test de rezistență. Dacă ridică prețurile la toate produsele, riscă să piardă clienții fideli. Dacă absorb o parte din TVA, le scad marjele, iar profitul devine incert. În multe zone urbane, magazinele de proximitate concurează direct cu lanțuri mari, unde prețul e deja perceput ca fiind mai mic. Creșterea TVA-ului amplifică decalajul dintre marile rețele și micile afaceri.
Marjele comerciale și dilema supraviețuirii
Pentru un retailer alimentar mic, marja medie la produsele de bază este între 5% și 12%. Creșterea TVA-ului consumă din această diferență fragilă, reducând capacitatea magazinului de a rezista. De exemplu, la o sticlă de ulei cu marjă de 8%, cei 2% suplimentari la TVA pot însemna o reducere la jumătate a câștigului real. Mulți comercianți au început să facă calcule mai stricte pentru fiecare produs. Produsele cu rotație mare, precum pâinea sau laptele, devin mai greu de gestionat. Dacă retailerul crește prețul, clienții observă imediat și caută alternative. Dacă nu crește, pierderea financiară se acumulează pe termen scurt. Astfel, marja se transformă într-un teren minat, unde fiecare decizie greșită poate duce la faliment.
Diferențele dintre lanțurile mari și magazinele de cartier
Lanțurile mari de retail au o strategie diferită în fața creșterii TVA. Acestea negociază direct cu producătorii, obținând discounturi de volum. În plus, pot alege să păstreze temporar prețurile neschimbate, pentru a atrage clienți de la concurență. Micii retaileri nu au această flexibilitate. O creștere de câțiva bani la un produs devine vizibilă pentru clienți și greu de justificat. În plus, lanțurile mari își pot permite campanii promoționale agresive, compensând prin alte segmente. Magazinele mici nu au resurse pentru astfel de strategii. Rezultatul este o migrare treptată a consumatorilor către rețelele mari. Această tendință nu este nouă, dar creșterea TVA-ului o accelerează.
Presiunea asupra relației cu furnizorii
Creșterea TVA-ului nu se oprește doar la nivelul clientului final. Micii retaileri trebuie să negocieze din nou cu furnizorii. Unii producători mari nu acceptă să reducă prețurile pentru magazinele independente. Rezultatul este un lanț dezechilibrat. Furnizorii transferă presiunea mai departe, micii retaileri încearcă să o gestioneze, iar clienții o simt la raft. În multe cazuri, magazinele mici sunt obligate să accepte condițiile impuse. Puterea de negociere este aproape nulă. În schimb, marile lanțuri pot dicta termenii contractuali. Diferența de tratament accentuează și mai mult inegalitatea din piață. Astfel, creșterea TVA-ului nu este doar o problemă fiscală, ci și una structurală. Ea scoate la iveală lipsa de echilibru dintre actorii din retail.
Posibilitățile limitate de adaptare
Micii retaileri au încercat diverse soluții pentru a face față schimbării. Unii au redus gama de produse pentru a simplifica gestiunea. Alții au introdus prețuri diferențiate pentru anumite intervale orare, dar cu succes redus. Reducerea costurilor interne este o altă variantă, însă nu întotdeauna suficientă. Cheltuielile fixe rămân ridicate, iar TVA-ul adăugat le amplifică. O parte dintre antreprenori au început să investească în digitalizare, pentru o mai bună evidență financiară. Totuși, investițiile cer resurse pe care mulți nu le au. Astfel, adaptarea devine o cursă contra cronometru. Fiecare mic retailer caută să supraviețuiască, dar opțiunile reale sunt puține. Creșterea TVA-ului a pus lupa pe fragilitatea acestui sector.
Riscul de dispariție a magazinelor de cartier
Dacă trendul continuă, multe magazine de cartier ar putea să își închidă porțile în următorii ani. Profitabilitatea scăzută, combinată cu presiunea TVA, face dificilă rezistența. Comunitățile urbane ar pierde astfel un element esențial de proximitate. Pentru mulți vârstnici sau familii cu copii mici, magazinele de colț sunt o soluție practică. Dispariția lor ar însemna mai puțină diversitate și mai puține opțiuni. În plus, închiderea unor astfel de afaceri ar lăsa oameni fără locuri de muncă. Mulți proprietari se bazează exclusiv pe aceste venituri. Deci, consumatorul nu câștigă, chiar dacă are impresia unor prețuri mai mici.
Situația actuală oferă și o serie de lecții valoroase pentru micii antreprenori. În primul rând, nevoia de planificare financiară devine vitală. O evidență mai strictă poate face diferența. În al doilea rând, diversificarea surselor de venit este o soluție de protecție. Micii retaileri ar putea încerca servicii suplimentare, precum livrarea la domiciliu. De asemenea, asocierea între magazine pentru negocierea comună cu furnizorii ar putea crește puterea lor.
