Discrepanțele salariale persistente: femeile din România continuă să câștige mai puțin
Veverita Aliona
5 min read
Discrepanțele salariale dintre femei și bărbați reprezintă o problemă economică semnificativă în România. În ciuda progreselor realizate în diverse sectoare ale economiei, datele statistice arată că femeile continuă să câștige mai puțin decât bărbații în multe domenii de activitate. Analizând salariul mediu brut, observăm că diferențele de remunerare nu se limitează doar la industriile dominate tradițional de bărbați, ci se extind și la sectoare cu o prezență majoritar feminină. Acest dezechilibru nu afectează doar veniturile individuale, ci și perspectivele economice generale ale țării, întrucât un mediu economic inegal limitează dezvoltarea pe termen lung. În plus, diferențele salariale sunt evidente nu doar la nivelul remunerării directe, ci și în accesul la beneficii și oportunități de avansare profesională.
Evoluția salariului mediu brut în România
În ultimele două decenii, salariul mediu brut în România a crescut constant, dar ritmul acestei creșteri nu a fost uniform pentru toți lucrătorii. Deși România a experimentat o creștere economică relativ robustă, alimentată de sectoare precum IT, construcții și industria auto, femeile au beneficiat într-o măsură mai redusă de aceste evoluții pozitive. Potrivit datelor furnizate de Institutul Național de Statistică (INS), salariul mediu brut în România era de aproximativ 6.300 de lei în 2023, însă diferențele între sexe sunt încă semnificative. Aceste statistici arată că bărbații câștigă, în medie, cu aproximativ 10-15% mai mult decât femeile, o discrepanță care a fost influențată de factori culturali, politici și economici.
Factorii determinanți ai diferențelor salariale între sexe
Unul dintre cei mai importanți factori care contribuie la diferențele salariale este segregația pe piața muncii. Femeile sunt mai predispuse să lucreze în sectoare slab remunerate, cum ar fi educația, sănătatea sau comerțul cu amănuntul, în timp ce bărbații domină industriile cu salarii mai mari, precum ingineria, tehnologia și finanțele. De asemenea, rolurile de conducere sunt, în general, rezervate bărbaților, ceea ce duce la un decalaj suplimentar în remunerații. Lipsa unor politici active de sprijinire a egalității de gen în companii și în administrația publică amplifică această problemă. În România, deși există legislație care protejează egalitatea de șanse, implementarea acesteia este adesea deficitară.
Rolul educației în reducerea decalajului salarial
Educația joacă un rol esențial în atenuarea diferențelor salariale, dar realitatea din România arată că, deși femeile tind să obțină rezultate mai bune în sistemul educațional, acest avantaj nu se reflectă pe piața muncii. Femeile sunt mai numeroase în învățământul superior și în diverse domenii academice, dar acest lucru nu se traduce în salarii mai mari. În multe cazuri, femeile cu studii superioare continuă să câștige mai puțin decât bărbații cu calificări similare. De asemenea, orientarea educațională spre domenii mai bine remunerate, precum ingineria sau IT-ul, rămâne un obstacol pentru multe femei, fie din cauza stereotipurilor sociale, fie din lipsa unor politici educaționale care să încurajeze participarea echitabilă.
Diferențele de salarizare în sectorul privat versus sectorul public
Un alt aspect care influențează diferențele salariale este mediul de lucru. În sectorul public, discrepanțele salariale între femei și bărbați sunt mai reduse datorită reglementărilor și grilelor de salarizare standardizate. În schimb, sectorul privat este caracterizat de o mai mare variabilitate salarială, unde bărbații tind să negocieze mai bine salariile sau să obțină funcții cu remunerații mai mari. În industria IT, de exemplu, diferențele salariale sunt de aproximativ 20%, în timp ce în educație sau sănătate, acest decalaj scade sub 5%. Totuși, chiar și în sectorul public, femeile sunt subreprezentate în funcțiile de conducere, ceea ce contribuie la menținerea unui plafon de sticlă invizibil, dar prezent.
Impactul concediilor de maternitate asupra carierei femeilor
Concediul de maternitate este un drept esențial pentru angajatele din România, însă acesta aduce cu sine și o serie de consecințe negative asupra carierei. Femeile care își întrerup activitatea pentru a îngriji copiii au tendința să piardă oportunități de avansare sau să rămână în urma bărbaților în ceea ce privește evoluția salarială. Deși legea protejează revenirea femeilor pe piața muncii după concediul de maternitate, există un impact negativ resimțit la nivel salarial, întrucât angajatorii sunt adesea reticenți să ofere salarii competitive sau poziții de responsabilitate în aceste cazuri. Astfel, concediul de maternitate contribuie, indirect, la adâncirea diferențelor salariale între femei și bărbați.
Negocierea salarială: un factor diferențiat de gen
Negocierea salariilor este un alt element crucial care influențează diferențele de remunerare între femei și bărbați. Studiile arată că bărbații sunt mult mai dispuși să negocieze salarii mai mari la angajare, în timp ce femeile tind să accepte primele oferte. Acest lucru poate fi explicat prin diferențele de socializare între sexe, dar și prin percepția că femeile care negociază sunt văzute negativ de către angajatori. În România, cultura negocierii salariale este slab dezvoltată, iar acest aspect contribuie la persistența decalajului. Companiile care promovează politici de salarizare transparente și egale au un rol crucial în reducerea acestor diferențe, dar implementarea acestor politici este încă limitată.
Participarea femeilor în funcții de conducere
Un alt factor care perpetuează diferențele salariale este reprezentarea scăzută a femeilor în funcțiile de conducere. Deși numărul femeilor antreprenor a crescut în ultimii ani, ele continuă să fie subreprezentate în consiliile de administrație și în managementul companiilor mari. În România, doar 13% din pozițiile de conducere sunt ocupate de femei, în ciuda faptului că ele reprezintă aproape jumătate din forța de muncă. Această subreprezentare are un impact direct asupra diferențelor salariale, întrucât pozițiile de conducere sunt asociate cu salarii semnificativ mai mari și cu beneficii suplimentare.
Perspectivele economice pentru reducerea diferențelor salariale de gen sunt încurajatoare, dar este nevoie de reforme structurale pentru a realiza un progres semnificativ. Schimbările din legislația muncii și în mentalitatea companiilor sunt esențiale pentru a asigura egalitatea de șanse și remunerație. Totodată, investițiile în educație și formare profesională trebuie să fie orientate spre sectoarele de viitor, unde există un potențial de creștere a salariilor. Includerea femeilor în industriile de vârf, cum ar fi IT-ul sau ingineria, reprezintă o oportunitate majoră de echilibrare a pieței muncii în România.
