Veverita Aliona 
E o situație care, la prima vedere, pare paradoxală: băncile din România au una dintre cele mai mari profitabilități din Uniunea Europeană, dar nu se grăbesc să acorde credite. Rentabilitatea capitalului (ROE) și rentabilitatea activelor (ROA) sunt peste media europeană, ceea ce, din punct de vedere strict financiar, le face vedete pe piața bancară. Totuși, volumul de împrumuturi noi, mai ales către firme mici și mijlocii, rămâne modest. În loc să crească portofoliul de credite, băncile au preferat să își păstreze banii în plasamente sigure și să își ia câștigul din alte surse. Unul dintre motivele pentru care pot face asta este că au un flux constant de depozite, deci nu duc lipsă de lichidități. Marjele rămân ridicate, comisioanele aduc venituri, iar costurile de finanțare sunt mici. Pentru economie însă, asta înseamnă că motorul investițiilor nu primește combustibil suficient. Pe scurt, băncile sunt profitabile, dar contribuția lor la creșterea economică reală e limitată.
De unde vin banii: comisioane și plasamente sigure
O parte consistentă din profitul băncilor vine din comisioane percepute pentru aproape orice serviciu. Firmele plătesc pentru administrarea conturilor, transferuri, carduri de business sau servicii online, iar aceste costuri se adună repede. În paralel, băncile își investesc o parte mare din capital în titluri de stat și alte instrumente cu risc redus, care aduc venituri constante fără bătaie de cap. Strategia asta le asigură profit, dar nu ajută direct economia să se miște mai repede. Mulți antreprenori simt că plătesc comisioane pentru servicii care nu le aduc un beneficiu clar, iar accesul la împrumuturi rămâne dificil. Practic, băncile trăiesc bine din tranzacțiile deja existente, fără să își asume riscuri mari. Pe termen scurt, e o rețetă sigură pentru stabilitate financiară.
Cum țin costurile jos și profitul sus
Un alt avantaj major pentru bănci este costul mic al capitalului. Românii, persoane fizice și firme, continuă să depună bani în conturi și depozite, ceea ce le oferă băncilor o sursă ieftină de finanțare. În același timp, tehnologia le-a ajutat să devină mai eficiente. Aplicațiile mobile, plățile online și automatizările au redus cheltuielile cu sucursalele fizice și cu personalul. Asta înseamnă un raport mai bun între venituri și cheltuieli decât în multe alte țări europene. Profitabilitatea vine așadar nu din volumul mare de credite, ci din eficiența operațională. Pentru antreprenori, imaginea e mai puțin roz: chiar dacă băncile au resurse și costuri mici, asta nu se traduce automat în finanțare mai ușor accesibilă.
Ce riscuri ascunde această strategie
La suprafață, totul pare solid: profituri mari, costuri mici, stabilitate. Dar orice model are puncte vulnerabile. Dacă tranzacțiile clienților scad, veniturile din comisioane se diminuează imediat. Dacă dobânzile la titlurile de stat se schimbă brusc sau apar noi taxe, profitabilitatea poate fi afectată. Există și un risc de imagine: firmele care nu primesc credite pot simți că băncile nu le sprijină, ceea ce erodează încrederea. Lipsa creditării înseamnă și că multe IMM-uri își amână planurile de extindere, ceea ce, la rândul său, limitează creșterea economică. Efectul în lanț ajunge până la locurile de muncă și la inovare. În timp, economia poate deveni mai rigidă și mai dependentă de resurse externe.
Cum ar putea băncile să dea mai multe credite fără să piardă profitul
Există soluții prin care băncile pot stimula creditarea fără să-și sacrifice marjele. Un exemplu ar fi dezvoltarea de produse gândite special pentru IMM-uri, cu dobânzi adaptate riscului real și cu condiții mai simple de aprobare. Statul și BNR ar putea sprijini acest proces prin garanții parțiale, care reduc riscul pentru bancă. S-ar putea crea și programe comune cu autoritățile locale pentru finanțarea unor proiecte cu impact regional. Platformele digitale pot scurta timpul de aprobare și pot reduce birocrația. În plus, oferirea de consultanță financiară firmelor ar putea crește încrederea antreprenorilor în creditare.
Ce putem învăța de la vecini
Ungaria și Polonia au reușit să crească creditarea către firme prin garanții de stat bine gândite. În Polonia, programele pentru IMM-uri au permis băncilor să ofere împrumuturi cu riscuri mai mici, menținând totodată marjele de profit. În Ungaria, schemele de finanțare cu dobândă subvenționată au dus la investiții importante în tehnologie și agricultură. Ambele modele arată că statul și băncile pot colabora eficient. Adaptarea acestor soluții la România ar însemna ținerea cont de specificul nostru economic: ponderea mare a agriculturii, IMM-urile cu capital redus și nevoia de investiții în infrastructură.
Cum se vede situația din ochii antreprenorilor
Pentru un antreprenor român, profitabilitatea băncilor nu are mare valoare dacă nu se traduce în acces la finanțare. Mulți ajung să își finanțeze singuri afacerile, să reducă planurile de extindere sau să rămână în zona de confort. Firmele mici preferă să nu se expună la riscul unui împrumut pe care nu îl consideră suficient de accesibil. Asta creează un fel de plafon economic, în care companiile rămân mici nu din lipsă de ambiție, ci din lipsă de resurse. Și tinerii antreprenori, care ar vrea să inoveze, se lovesc de aceleași bariere.
Presiunea opiniei publice și a reglementatorilor
Profiturile mari atrag atenția nu doar a publicului, ci și a autorităților. În România au existat discuții despre limitarea comisioanelor sau impozitarea suplimentară a activelor bancare. Ideea are susținători și critici: pe de o parte, poate aduce bani la buget și reduce costurile pentru clienți; pe de altă parte, poate descuraja investițiile băncilor. BNR și Ministerul Finanțelor încearcă să găsească un echilibru între menținerea profitabilității și stimularea creditării. Cheia ar putea fi un cadru legislativ predictibil, care să nu schimbe regulile peste noapte.
Tehnologia ca soluție
Fintech-urile și noile metode de analiză a riscului pot face creditarea mai accesibilă. Unele bănci românești testează deja sisteme care evaluează fluxurile de numerar ale unei firme în timp real, nu doar bilanțurile din anii trecuți. Asta poate deschide ușa pentru companii tinere, care nu au un istoric lung, dar au potențial. Tehnologiile blockchain, microcreditarea digitală și crowdfunding-ul bancarizat sunt alte instrumente care pot diversifica sursele de finanțare. Avantajul este că aceste soluții reduc costurile și cresc viteza procesării cererilor.
Ce rol joacă oamenii din bănci
Dincolo de politici și tehnologii, relația dintre bancă și client depinde mult de oamenii din sucursale sau call-center-uri. Dacă personalul bancar e concentrat doar pe vânzarea de produse, antreprenorii simt lipsa unei abordări consultative. În schimb, atunci când angajații înțeleg nevoile reale ale unei afaceri și pot propune soluții adaptate, încrederea crește. Asta înseamnă training continuu și schimbare de mentalitate: banca nu doar vinde, ci și consiliază.
Când profitul se combină cu responsabilitatea socială
Unele bănci au început să investească în programe care sprijină direct comunitățile de afaceri. De exemplu, au apărut inițiative pentru microfinanțarea start-up-urilor din tehnologie sau pentru credite verzi destinate reducerii amprentei de carbon. Aceste programe nu doar îmbunătățesc imaginea băncii, ci și creează noi clienți pe termen lung. În plus, raportările de tip ESG devin tot mai importante și pot atrage investiții externe.
Băncile românești au arătat că știu să fie profitabile și eficiente. Provocarea e să folosească această forță financiară și pentru a impulsiona economia reală. Asta nu înseamnă să își asume riscuri nesăbuite, ci să găsească modalități prin care creditarea și profitabilitatea să meargă mână în mână. Produsele adaptate IMM-urilor, colaborarea cu statul pentru garanții, tehnologia și cultura orientată spre client sunt pași concreți. Dacă vor reuși acest echilibru, și băncile, și antreprenorii, și economia în ansamblu vor avea de câștigat.
