Cum te afectează impozitul pe dividende crescut de la 10% la 16% dacă ai mai multe firme sau investești în acțiuni
Veverita Aliona
6 min read
Creșterea impozitului pe dividende de la 10% la 16% schimbă calculele antreprenorilor și investitorilor. O diferență de șase puncte procentuale poate părea redusă la prima vedere, dar devine considerabilă atunci când vorbim de sume mari. Dacă înainte cineva primea la fiecare 100.000 lei împărțiți către acționari 90.000 lei net, acum suma scade la 84.000 lei. Această modificare reduce lichiditățile directe ale acționarilor și poate încetini deciziile de reinvestire. Antreprenorii care depindeau de dividende pentru finanțarea personală sau alte proiecte vor resimți un minus imediat. Statul justifică această creștere prin nevoia de consolidare bugetară și aliniere cu nivelul altor taxe. Totuși, pentru mediul privat, schimbarea înseamnă o povară suplimentară care nu fusese planificată. Mulți antreprenori se simt prinși la mijloc între obligațiile fiscale și nevoia de a-și asigura sustenabilitatea firmelor.
Efectele asupra antreprenorilor care dețin mai multe firme
Dacă un antreprenor obișnuia să încaseze dividende de la trei sau patru companii, impactul cumulat poate fi foarte mare. Practic, banii retrași din business se micșorează considerabil, ceea ce îi determină pe mulți să reevalueze dacă merită să încaseze dividende anual. Unii vor încerca să lase capitalul în firmă pentru a evita retragerile frecvente. Alții vor apela la soluții mai creative de remunerare, cum ar fi majorarea salariilor de administrator sau contractele de consultanță. Însă aceste alternative vin și ele cu costuri suplimentare și cu riscuri de interpretare fiscală. Mai ales pentru afacerile mici și mijlocii, unde dividendele erau principalul mod de răsplată al efortului, efectele sunt vizibile imediat.
Cum sunt influențați investitorii individuali pe bursă
Dacă un portofoliu aducea anual dividende consistente, randamentul net scade cu aproximativ 6%. Pentru cei care mizau pe dividende ca sursă constantă de venit pasiv, această schimbare înseamnă mai puțini bani disponibili. În termeni practici, o acțiune care oferea un randament de 8% prin dividende scade acum la circa 7,5% după taxare. Deși pare o ajustare minoră, pe volume mari diferența se resimte în buzunar. Investitorii mari, care aveau deja calcule precise de randament, sunt obligați să își refacă strategiile. Pentru investitorii mici, care se bazau pe venituri suplimentare, situația devine frustrantă. Această realitate poate modifica atractivitatea pieței de capital românești în raport cu alte opțiuni internaționale.
Posibile reacții ale antreprenorilor și investitorilor
În fața creșterii impozitului pe dividende, mulți antreprenori și investitori caută soluții de optimizare. O variantă este să păstreze mai mulți bani în firmă și să reinvestească profitul, în loc să îl extragă. Astfel, evită pierderea imediată a celor 6% și pot valorifica acești bani prin proiecte noi. Alții iau în calcul distribuirea de dividende mai rar, poate o dată la câțiva ani, pentru a reduce frecvența taxării. Există și tentația de a muta o parte din investiții în afara țării, unde regimul fiscal este mai favorabil. Totuși, acest pas implică birocrație, riscuri și cunoștințe solide de fiscalitate internațională. O altă soluție vehiculată este creșterea remunerației prin alte forme decât dividendele. Însă aici intervin limitări legale și riscuri de control fiscal.
Diferențe între antreprenorii mici și cei mari
Un antreprenor cu o singură firmă mică resimte imediat diferența în veniturile personale. Pentru el, dividendele erau poate singura recompensă după un an dificil. În schimb, un antreprenor cu firme mari sau cu multiple afaceri poate jongla mai ușor cu strategiile fiscale. Are acces la consultanți, la soluții complexe și la instrumente mai sofisticate de remunerare. Totuși, chiar și pentru companiile mari, costurile totale cresc, ceea ce afectează planurile de dezvoltare. Antreprenorii mici sunt mai vulnerabili, pentru că nu au rezerve mari și nici alternative flexibile. Ei se pot vedea obligați să reducă investițiile personale sau să amâne planuri importante. Diferența de forță între cei mari și cei mici se accentuează prin astfel de schimbări fiscale.
Compararea cu regimurile fiscale din alte țări
Dacă privim în afara României, observăm că impozitarea dividendelor diferă mult de la o țară la alta. În Ungaria, spre exemplu, cota este de 15%, iar în Bulgaria de 5%, ceea ce face aceste piețe mai atractive pentru unii investitori. În Polonia, dividendele sunt impozitate cu 19%, iar în Germania rata poate ajunge la 26,375% cu toate contribuțiile incluse. Astfel, România nu devine cea mai dezavantajată țară din regiune, dar nici nu mai are un regim de competiție bun. Pentru investitori internaționali, diferența între 10% și 16% poate fi motivul pentru a redirecționa banii către alte piețe. Comparativ cu Bulgaria, antreprenorii români se simt defavorizați, deoarece vecinii de la sud oferă o taxare mult mai blândă. Această diferență contează în special pentru cei care pot muta rapid capitalul peste granițe. În timp, o politică fiscală mai dură poate eroda competitivitatea României.
Consecințele asupra banilor personali
Creșterea impozitului pe dividende reduce imediat suma disponibilă pentru cheltuieli personale sau investiții private. Dacă înainte cineva putea să acopere rate, educație pentru copii sau proiecte imobiliare din dividende, acum suma se diminuează. În lipsa unui venit net suficient, apar presiuni suplimentare pe bugetul personal. Mulți antreprenori vor fi forțați să își reducă standardul de viață sau să caute alte surse de venit. De asemenea, pentru investitorii pe bursă, dividendele nu mai acoperă la fel de confortabil cheltuielile curente. Această realitate generează frustrare și un sentiment de instabilitate financiară. Statul încasează mai mult, dar cetățenii simt imediat povara.
Posibile ajustări de strategie
În loc să retragă dividende anual, ar putea să reinvestească banii în companie și să obțină valoare mai mare ulterior. O altă strategie este diversificarea surselor de venit, astfel încât dividendele să nu mai fie principala ancoră financiară. Investițiile în imobiliare, obligațiuni sau chiar în startup-uri pot reprezenta alternative. Totodată, unii antreprenori pot lua în considerare înființarea de firme în alte jurisdicții europene cu fiscalitate mai prietenoasă. Pe termen lung, aceste decizii pot remodela mediul antreprenorial românesc. Companiile mici care nu pot face ajustări riscă să stagneze sau să fie vândute.
Efectele psihologice asupra mediului antreprenorial
Antreprenorii percep creșterea impozitului ca pe o penalizare a succesului lor. Mulți resimt că statul le ia o parte mai mare din efortul depus, fără să ofere servicii publice vizibil mai bune. Acest sentiment de nedreptate reduce încrederea în politicile fiscale. Investitorii pot deveni mai reticenți, chiar și atunci când cifrele arată că piața rămâne profitabilă. Psihologia joacă un rol central în deciziile economice, iar un climat de nemulțumire poate bloca inițiative noi. Mulți antreprenori ar putea deveni mai prudenți în a-și asuma riscuri sau în a extinde afaceri. Această atitudine generală încetinește ritmul economiei. Dacă mediul privat simte că statul îl împovărează constant, apare un blocaj greu de depășit.
Riscul de reducere a investițiilor locale
Mulți antreprenori vor prefera să păstreze banii pe conturi, în loc să îi plaseze în afaceri noi. Investitorii individuali pot muta capitalul către burse externe, unde randamentele nete rămân mai atractive. Această tendință poate limita dezvoltarea pieței românești de capital, care oricum este modestă. Mai puține investiții înseamnă mai puține locuri de muncă și mai puțină inovație. În timp, economia pierde din dinamism, chiar dacă statul câștigă venituri bugetare pe termen scurt. Riscul este ca această politică fiscală să fie contraproductivă. În loc să stimuleze creșterea, frânează inițiativele și blochează fluxurile de capital.
Ce poate face antreprenorul român
Adaptarea înseamnă să caute soluții concrete: reinvestirea profitului, diversificarea veniturilor, planificarea atentă a retragerilor. Protestul pasiv înseamnă să reducă inițiativele și să amâne planurile. Ambele atitudini sunt de înțeles, dar doar prima poate menține afacerea în viață. Consultanța fiscală devine unică, pentru a evita greșeli costisitoare. Totodată, antreprenorii pot încerca să se implice mai mult în dialogul cu autoritățile. Asociațiile de afaceri și organizațiile profesionale pot pune presiune pentru politici mai echilibrate.
Antreprenorii cu mai multe firme și investitorii pe bursă resimt cel mai dur schimbarea. Diferența de 6% pare mică, dar devine complexă când se aplică pe volume mari. În lipsa unor strategii inteligente, mediul privat riscă să fie frânat. Totuși, cu o abordare atentă, impactul poate fi parțial absorbit.
