Cum poate România să își diversifice sursele de energie în viitorul apropiat?
Veverita Aliona
9 min read
România se află într-un punct de incertitudine energetică, în care deciziile luate în următorii ani vor contura nu doar securitatea energetică a țării, ci și punctul ei în economie. Dependența istorică de sursele esențiale, precum cărbunele și gazele naturale, începe să se clatine sub presiunea resurselor epuizabile și a obiectivelor europene privind tranziția verde. Conform datelor ANRE, în 2023, aproximativ 60% din energia electrică a României a fost produsă din surse convenționale, în timp ce regenerabilele au avut o cotă de doar 21%. Această structură nu mai este sustenabilă în actualul context geopolitic și economic. Diversificarea surselor de energie nu este doar o recomandare, ci o necesitate strategică urgentă. Fiecare zi în care depindem prea mult de un singur vector energetic este o zi în care pierdem suveranitate economică. În plus, România riscă să rămână în urma statelor din regiune care accelerează investițiile în tehnologii verzi. Țări precum Polonia sau Ungaria și-au lansat deja planuri ambițioase privind energia eoliană și hidrogenul verde. România trebuie să-și asume cu claritate acest nou drum, altfel riscă marginalizarea energetică și pierderea unor oportunități esențiale de dezvoltare.
Energia solară: O resursă abundentă, încă insuficient valorificată
În ciuda potențialului său uriaș, România încă valorifică modest energia solară, comparativ cu alte state europene cu un climat similar. Cu un număr mediu de 210 zile însorite pe an, România are un potențial tehnic estimat de Transelectrica la peste 1.500 GWh/an din fotovoltaic. Cu toate acestea, până în 2023, capacitatea instalată în panouri fotovoltaice a ajuns doar la aproximativ 2.500 MW, ceea ce reprezintă sub 10% din ansamblul energetic național. Printre barierele cele mai dese se numără birocrația greoaie, lipsa predictibilității legislative și finanțarea greoaie pentru consumatori. În același timp, tot mai mulți români instalează panouri fotovoltaice pe acoperișurile caselor, impulsionați de programe precum Casa Verde Fotovoltaice. În 2024, Ministerul Mediului a anunțat o suplimentare a bugetului cu 2 miliarde de lei pentru acest program, ceea ce ar putea impulsiona instalarea a peste 150.000 de noi sisteme. Cu un cadru legislativ coerent și digitalizarea proceselor de avizare, România ar putea deveni un lider regional în producția de energie solară. Investițiile în parcuri fotovoltaice de mari dimensiuni sunt deja anunțate în județe precum Giurgiu, Teleorman și Dolj. În paralel, dezvoltarea unor scheme de sprijin pentru comunitățile energetice ar putea accelera democratizarea accesului la energie. În mod evident, energia solară poate deveni un pilon esențial în diversificarea energetică a țării, dacă va fi sprijinită prin politici publice coerente și pe termen lung.
Vântul care poate schimba direcția: Potențialul eolian
Energia eoliană reprezintă o resursă strategică majoră pentru România, în special datorită poziției sale geografice favorabile. Zona Dobrogei, în particular, este considerată una dintre cele mai bune regiuni din Europa de Est pentru exploatarea vântului. În prezent, capacitatea totală instalată a parcurilor eoliene din România este de aproximativ 3.000 MW, conform datelor din 2023. Însă adevăratul potențial stă în zona din Marea Neagră, unde estimările arată o capacitate tehnică de peste 76.000 MW. Cu toate acestea, România nu a instalat încă niciun parc eolian, în ciuda oportunităților evidente. În 2024, guvernul a inițiat o consultare publică pentru un proiect de lege privind energia eoliană, iar investitori precum Black Sea Oil & Gas și OMV Petrom și-au exprimat interesul. Realizarea unor astfel de parcuri ar putea transforma România într-un hub energetic regional, furnizând energie curată nu doar intern, ci și în rețeaua europeană. Pe plan principal, dezvoltările continuă cu proiecte precum cel din Buzău, de 200 MW, finanțat de o companie daneză. Integrarea energiei eoliene în rețeaua națională rămâne o provocare, necesitând investiții în stocare și infrastructură. Dacă România reușește să deblocheze cadrul legal și să atragă investițiile necesare, energia vântului ar putea deveni o coloană vertebrală a ansamblului energetic viitor.
Energia nucleară: Între tradiție și inovație tehnologică
România are un avantaj semnificativ în regiune datorită centralelor sale nucleare de la Cernavoda, care furnizează aproximativ 18% din consumul național de energie electrică. Această sursă stabilă și nepoluantă a devenit din ce în ce mai importantă în contextul volatilității piețelor de energie. Proiectele de extindere a capacității nucleare, prin Unitățile 3 și 4 de la Cernavoda, promit să adauge 1.400 MW la capacitatea actuală, însă întârzierile și provocările de finanțare au încetinit avansul. În 2023, România a semnat un acord cu SUA pentru dezvoltarea reactoarelor modulare mici (SMR), o tehnologie inovatoare ce promite siguranță ridicată și costuri reduse. Proiectul-pilot va fi dezvoltat în județul Doicești, în parteneriat cu compania NuScale, și ar putea deveni operațional până în 2030. Potrivit Ministerului Energiei, acest tip de reactor ar putea furniza energie pentru aproximativ 45.000 de gospodării. Însă tehnologia este încă la început, iar provocările legate de reglementare și acceptare publică nu trebuie subestimate. Totodată, România trebuie să gestioneze responsabil problema deșeurilor nucleare și a siguranței în exploatare. Investițiile în formarea forței de muncă specializate devin astfel esențiale. Energia nucleară rămâne una dintre cele mai fiabile soluții pentru diversificarea surselor de energie, însă necesită o abordare matură, planificată și transparentă.
Hidroenergia: Resursă clasică, dar insuficient exploatată la potențialul maxim
Hidroenergia a fost mult timp pilonul stabil al ansamblului energetic românesc, cu o contribuție de aproximativ 28% la producția națională de electricitate în 2023. România are peste 400 de amenajări hidroenergetice funcționale, însă multe dintre acestea sunt învechite tehnologic și neutilizate. Potrivit Hidroelectrica, modernizarea completă a infrastructurii existente ar putea crește eficiența energetică cu până la 20% fără a fi necesare noi construcții majore. În același timp, există un potențial semnificativ în microhidrocentrale, mai ales în zonele montane și colinare. Totuși, proiectele noi întâmpină adesea opoziție din partea organizațiilor de mediu, care semnalează riscurile asupra biodiversității acvatice. O soluție ar fi implementarea unor tehnologii prietenoase cu mediul. De asemenea, digitalizarea centralelor și integrarea lor într-un sistem inteligent de management al consumului ar permite adaptarea producției la nevoile reale ale rețelei. Hidroelectrica, listată la bursă în 2023, a anunțat investiții de peste 5 miliarde de lei până în 2027 pentru modernizări și dezvoltarea capacității. Dacă aceste planuri vor fi realizate, hidroenergia ar putea redeveni o ancoră a stabilității energetice, contribuind activ la obiectivul de diversificare.
Hidrogenul verde: Combustibilul viitorului bate la ușa României
Hidrogenul verde este considerat de mulți analiști drept „aurul lichid” al tranziției energetice, iar România are toate ingredientele pentru a deveni un jucător regional important. Potrivit Strategiei Naționale pentru Hidrogen, adoptată în 2024, țara noastră vizează producerea a cel puțin 100.000 de tone de hidrogen verde anual până în 2030. Producția acestui gaz se face prin electroliză, utilizând surplusul de energie din surse regenerabile – iar aici România are un avantaj competitiv semnificativ. Județele Constanța și Tulcea sunt deja vizate pentru dezvoltarea unor hub-uri industriale care vor integra parcuri eoliene, stații de electroliză și unități de stocare. În paralel, companii precum Romgaz și Hidroelectrica investighează aplicabilitatea hidrogenului în sectorul transporturilor și al industriei grele. Totuși, lipsa unei piețe reglementate și a infrastructurii de distribuție rămân provocări majore. Realizarea unui cadru fiscal stimulativ și atragerea parteneriatelor internaționale sunt pași esențiali pentru a transforma această viziune într-o realitate economică solidă. Hidrogenul ar putea fi coloana vertebrală a unei Românii energetice sustenabile, cu condiția să nu ratăm fereastra de oportunitate.
Biomasa și biogazul: Soluții locale pentru comunități autonome energetic
În zonele rurale ale României, biomasa și biogazul pot oferi soluții eficiente și sustenabile pentru asigurarea autonomiei energetice locale. Conform Eurostat, în 2022, România a folosit doar 13% din potențialul său tehnic de biomasă, deși are peste 7 milioane de hectare de teren agricol și forestier. Deșeurile agricole, resturile vegetale, gunoiul de grajd și chiar nămolul din stațiile de epurare pot fi transformate în energie prin tehnologii moderne de digestie anaerobă sau piroliză. În prezent, există sub 100 de instalații de biogaz în funcțiune în România, cele mai multe de capacitate mică. Lipsa informării, legislația lacunară și reticența autorităților locale sunt bariere majore în calea extinderii acestei surse. Cu toate acestea, exemple de bune practici în județe precum Harghita, Mureș sau Bihor arată că modele viabile există. Agenția pentru Energie Regenerabilă estimează că dezvoltarea la scară medie a biogazului ar putea acoperi necesarul energetic a peste 500.000 de gospodării. Mai mult, integrarea acestor instalații în ferme sau comunități izolate poate reduce dependența de rețelele centralizate și poate genera locuri de muncă. Biomasa nu este doar o sursă de energie, ci o șansă pentru revigorarea economică a zonelor defavorizate.
Gaze naturale din Marea Neagră
Exploatarea gazelor naturale din Marea Neagră a fost mult timp o promisiune întârziată, dar în sfârșit începe să prindă contur. În 2023, compania Black Sea Oil & Gas a demarat producția din perimetrul Midia, estimând o producție anuală de 1 miliard de metri cubi. Acest volum ar putea acoperi aproximativ 10% din consumul intern, reducând temporar dependența de importuri. În paralel, consorțiul format din Romgaz și OMV Petrom vizează începerea extracției din perimetrul Neptun Deep în 2027, cu un potențial de până la 10 miliarde de metri cubi pe an. Totuși, în contextul obiectivelor climatice ale UE, aceste resurse sunt văzute ca o soluție de tranziție, nu ca o direcție permanentă. România trebuie să gestioneze inteligent această fereastră de oportunitate: să folosească veniturile din gaz pentru a finanța tranziția către surse verzi. În plus, infrastructura de transport trebuie adaptată rapid, prin proiecte precum BRUA și coridorul vertical, pentru a permite valorificarea regională a gazelor. Dacă nu se iau măsuri clare, România riscă să piardă momentul favorabil și să rămână blocată în logici energetice de secol XX.
Infrastructura energetică
Orice demers de diversificare energetică este sortit eșecului fără o infrastructură modernizată, interconectată și reziliență. Rețelele de transport și distribuție ale României, în mare parte proiectate în anii ’70-’80, nu pot susține în mod eficient integrarea surselor regenerabile. Conform Transelectrica, peste 40% din rețeaua de înaltă tensiune are nevoie de modernizare urgentă. Investițiile necesare pentru digitalizare și extindere sunt estimate la peste 8 miliarde de euro până în 2030. De asemenea, rețelele inteligente sunt esențiale pentru a echilibra producția intermitentă din surse solare și eoliene. În prezent, doar câteva proiecte-pilot sunt în desfășurare, precum cel din Cluj-Napoca și Brașov. Integrarea capacităților de stocare, fie prin baterii, fie prin alte tehnologii emergente, este o altă piesă lipsă în puzzle-ul energetic. Lipsa unei infrastructuri moderne limitează nu doar dezvoltarea surselor verzi, ci și competitivitatea economică a țării. Mai mult, România trebuie să accelereze conectarea la rețelele regionale europene, pentru a putea importa sau exporta energie în condiții eficiente. Interconectările cu Bulgaria, Ungaria și Serbia trebuie consolidate, iar proiecte care leagă sud-estul de nordul Europei, pot transforma România într-un nod de tranzit energetic. Fără o infrastructură robustă, niciun mix energetic nu va fi viabil pe termen lung.
România are toate resursele necesare pentru a-și diversifica ansamblul energetic și pentru a deveni un actor relevant pe piața energetică europeană. Avem soare, vânt, apă, gaze și un potențial industrial încă neexplorat în sectorul hidrogenului. Însă fără voință politică, viziune strategică și implicare socială, aceste resurse vor rămâne simple statistici. Tranziția energetică nu este doar despre kilowați și megawați – este despre economie, locuri de muncă, sănătate publică și viitorul nostru colectiv. Într-o lume în care energia devine tot mai mult un indicator al suveranității, România nu își mai poate permite amânări. Este timpul să transformăm oportunitățile în realitate, iar realitatea într-un model de dezvoltare sustenabilă. În joc nu este doar viitorul energetic al țării, ci însăși capacitatea noastră de a ne adapta, inova și prospera într-un context global tot mai competitiv și volatil.
