
Tot mai mulți antreprenori tineri din România evită ședințele, considerându-le o pierdere de timp. Ceea ce părea cândva o regulă de aur în organizarea internă este acum, pentru unele businessuri, o frână. Studiile realizate de Harvard Business Review arată că angajații petrec în medie 23 de ore pe săptămână în ședințe, adesea fără rezultate concrete. În România, această tendință prinde teren în special în IT, design și consultanță digitală. Aici, comunicarea, prin aplicații de tip Slack sau Notion, înlocuiește întâlnirile zilnice. Angajații raportează un stres mai scăzut și o eficiență crescută. Totul pornește însă de la o cultură matură, în care oamenii știu ce au de făcut. Lipsa ședințelor nu înseamnă haos, ci înlocuirea acestora cu instrumente precise și clare. De aceea, modelul nu este potrivit oricui, ci doar acolo unde autonomia și disciplina personală sunt bine înrădăcinate. Întrebarea nu este „de ce să renunți la ședințe?”, ci „ai oamenii potriviți ca să nu mai fie nevoie de ele?”.
Fără proceduri, dar cu responsabilitate asumată
Un business fără proceduri scrise pare, la prima vedere, condamnat la eșec. Și totuși, unele companii românești prosperă exact prin absența acestora. Nu e vorba de dezordine, ci de încredere și distribuție clară a responsabilităților. Fiecare membru al echipei își construiește propriul flux de lucru, atâta timp cât livrează la timp și la standard. Fondatorii susțin că procedurile fixe omoară inițiativa și îngheață inovația. În locul acestora, se lucrează cu obiective săptămânale și feedback informal constant. Responsabilizarea este cheia – atunci când nu ai reguli scrise, totul depinde de caracterul și profesionalismul oamenilor. Nu e un model scalabil în industrii de masă, dar în cele creative, funncționează. Greșelile sunt corectate în mers, iar lecțiile sunt învățate colectiv.
Ce se întâmplă când nu mai ai proceduri și nici ședințe?
Un astfel de model de business cere un tip aparte de angajat. Nu poți să lași lucrurile să curgă liber și să te aștepți la rezultate dacă nu ai oameni disciplinați, auto-motivați și conectați la misiunea companiei. În companiile fără ședințe și proceduri, onboardingul este cel mai critic moment. Fiecare nou angajat primește o perioadă de mentorat direct de la colegi, nu un manual. Totul se bazează pe învățare practică, pe exemplu și pe interacțiuni directe. Există, de fapt, un sistem informal care înlocuiește structura birocratică: cultura organizațională. În România, unele start-up-uri tech practică acest model, dar îl adaptează în funcție de faza în care se află. Spre exemplu, în faza de validare a produsului, structura minimă e acceptabilă; însă în momentul scalării, lipsa procedurilor poate deveni o frână.
Cum înlocuiești procedurile fără să pierzi calitatea?
Eliminarea procedurilor nu înseamnă renunțarea la standarde. Companiile care adoptă acest model stabilesc foarte clar ce înseamnă „muncă bine făcută”. Se lucrează cu exemple concrete, studii de caz și modele de livrabile. În locul pașilor rigizi, există așteptări clare privind rezultate. Standardele de calitate devin un limbaj comun, transmis prin cultură, nu prin hârtii. De exemplu, într-o firmă de web design, calitatea este definită prin portofoliu și feedback client, nu prin checklisturi. Fiecare coleg devine responsabil de propria muncă, iar controlul se face prin livrabile, nu prin monitorizare. Există și un avantaj ascuns: angajații își dezvoltă simțul responsabilității și profesionalismului. Nu mai există scuze de genul „așa zicea procedura”. Calitatea se obține prin încredere, nu prin constrângere.
De ce funcționează: psihologia din spatele modeleului
Unul dintre motivele pentru care acest model devine tot mai popular este legat de psihologia motivației. Oamenii tind să fie mai implicați atunci când li se oferă autonomie reală. Daniel Pink, în cartea „Drive”, subliniază că motivația internă e stimulată de trei factori: autonomie, măiestrie și scop. Companiile care elimină ședințele și procedurile cultivă exact aceste trei elemente. Angajații nu mai simt că „execută ordine”, ci că participă activ la construcția unui proiect. În lipsa controlului formal, responsabilitatea internă crește. Se creează o cultură a încrederii, care reduce nevoia de validări externe. E un model care se bazează pe maturitate profesională și pe recrutare atentă. Nu oricine se adaptează – oamenii care au nevoie de structură rigidă se pot simți pierduți.
Rolul fondatorului: lider, nu manager
Când renunți la ședințe și la proceduri, rolul fondatorului devine critic. Nu mai e vorba de coordonare zilnică, ci de inspirație, direcție și cultură. Fondatorul trebuie să fie prezent, dar nu intruziv. El setează tonul, exemplul și cadrul de încredere. Comunicarea devine informală, dar constantă. În lipsa ședințelor, liderul trebuie să fie foarte clar în mesaje și să aibă o viziune ușor de transmis. Greșeala multor antreprenori este că renunță la control fără a pune nimic în loc. Dar controlul formal trebuie înlocuit cu sens, cu claritate și cu obiective puternice. Fondatorul devine un ghid, nu un supervizor. Este cel care traduce valorile companiei în acțiuni vizibile.
Tehnologia ca fundament al eficienței
Companiile care renunță la structuri clasice au un lucru în comun: folosesc tehnologia ca infrastructură. Fără unelte digitale robuste, modelul nu ar funcționa. Slack și Notion devin nu doar aplicații, ci coloana vertebrală a operațiunilor. Comunicarea asincronă e posibilă doar cu platforme rapide și intuitive. De exemplu, în loc de o ședință, un angajat înregistrează un video explicativ de 3 minute pe Loom. Echipa îl urmărește când are timp, iar feedbackul se dă pe Slack sau în comentarii. Informațiile importante sunt documentate permanent, nu risipite în conversații orale. Astfel, memoria organizațională este păstrată și accesibilă. Un astfel de setup tehnologic presupune însă educație digitală și disciplină. Firmele care reușesc asta în România sunt în general tinere, flexibile și axate pe produse digitale.
Costurile invizibile ale structurii tradiționale
Puțini antreprenori cuantifică cât de scumpe sunt, de fapt, ședințele și procedurile. O ședință de o oră cu 6 oameni înseamnă 6 ore de muncă plătite. Dacă nu aduce valoare, e o pierdere financiară directă. Într-un an, aceste pierderi pot însemna mii de euro risipiți. Procedurile formale presupun ore investite în redactare, training, audit, actualizări. Mai mult, rigiditatea adusă de ele poate încetini reacția firmei la schimbări de piață. Antreprenorii care lucrează „ușor” din punct de vedere birocratic pot pivota mai repede. Asta e o armă importantă în piețele volatile, cum e cea românească. Desigur, lipsa structurii formale poate aduce haos dacă nu e compensată prin altceva. Dar în multe cazuri, firmele plătesc pentru un control care nu aduce rezultate.
Riscurile reale: când nu funcționează acest model
Modelul nu e universal valabil. În industrii unde siguranța, legalitatea sau precizia sunt vitale, procedurile sunt obligatorii. De exemplu, într-o firmă de construcții sau într-un laborator, nu poți lăsa lucrurile la latitudinea angajaților. De asemenea, în firme cu personal slab pregătit sau cu fluctuație mare, lipsa structurilor duce la haos. În România, firmele din retail sau producție rar aplică acest model, și pe bună dreptate. E un stil potrivit pentru echipe mici, autonome, cu superioaritate mare și mize creative. În lipsa unor criterii clare de selecție, un astfel de model se poate transforma rapid într-o anarhie costisitoare. De asemenea, fără un lider activ și coerent, se pierde direcția. Companiile care renunță la proceduri dar nu pun nimic în loc eșuează rapid. Ca atare, nu e o soluție de lene sau de comoditate.
Piața muncii se conturează deja în afara birourilor, dar și în afara formelor tradiționale de organizare. Tinerii profesioniști nu mai sunt dispuși să accepte ședințe inutile, lanțuri de aprobare sau hârțogărie. Se așteaptă un salt de mentalitate și din partea firmelor românești – în special a celor mici și mijlocii. Modelul fără proceduri și fără ședințe poate deveni un avantaj în atragerea de talente, dar și în scalare.