Veverita Aliona 
Austeritatea nu e un concept abstract din manualele de economie – e acel moment când guvernul începe să taie de unde doare. Mai puține investiții publice, salarii înghețate, taxe crescute. România a intrat din nou în acest scenariu de câțiva ani încoace, oficial ca să ținem sub control un deficit bugetar care a scăpat de sub control. Practic, statul ne spune că n-are bani și că trebuie să strângem cureaua. Problema e că, în timp ce statul taie, oamenii și firmele simt cum le fuge pământul de sub picioare. Iar tăierile vin de multe ori în zone sensibile – salarii, pensii, subvenții, proiecte publice. Austeritatea începe cu bugetele statului, dar se termină în buzunarele noastre. Nu e doar despre cifre, e despre alegeri politice care afectează real oameni, afaceri și comunități. Iar dacă nu înțelegem ce înseamnă, riscăm să o acceptăm ca pe un dat.
Ce se întâmplă cu veniturile atunci când statul strânge robinetul
Primul lucru care se vede? Salariile stau pe loc. În timp ce prețurile cresc, veniturile rămân la fel sau, mai grav, scad. Pentru cei din sistemul public, asta e regula. Dar efectul nu se oprește acolo – nici firmele private nu mai au spațiu de mișcare. Antreprenorii își calculează bugetele cu grijă, văzând că cererea scade și că oamenii nu mai cheltuiesc ca înainte. Mai puțini bani în buzunarele angajaților înseamnă automat mai puține vânzări, mai puține servicii contractate. Pensiile și alocațiile rămân în urmă, deși inflația le toacă discret valoarea lună de lună. În special în mediul rural, unde veniturile sunt deja la limită, orice scădere se simte ca o lovitură directă. Din păcate, nu vorbim doar de statistici, ci de decizii grele: să-ți plătești factura sau să-ți iei medicamentele.
Micile afaceri – primele victime când consumul scade
Antreprenorul român e cel care simte primul că oamenii nu mai cumpără. Restaurantele se golesc în mijlocul săptămânii, magazinele locale reduc orele de program, prestatorii de servicii își pierd clienții. Tot lanțul economic suferă. Mai grav e că austeritatea vine la pachet și cu taxe mai mari pentru firmele mici, de parcă nu era suficient că oamenii n-au bani. Modificările din 2024 au lovit în microîntreprinderi și PFA-uri, care se chinuie și așa cu birocrația și lipsa de personal calificat. Iar când statul taie din investițiile publice, mulți pierd contracte esențiale – în construcții, în IT, în educație. În tot acest haos, antreprenorul trebuie să găsească soluții rapid, fără prea multe explicații de la autorități. Mulți aleg să reducă personalul, să înghețe extinderea sau să închidă, pur și simplu.
Când oamenii nu mai cumpără, toată economia suferă
Puterea de cumpărare e esența unei economii sănătoase. Când oamenii cumpără, companiile vând, angajează, investesc. Când nu, totul se blochează. Austeritatea taie entuziasmul cumpărătorilor: prețurile cresc, dar salariile ba. INS a arătat că în 2024 românii au renunțat la cheltuieli importante – electronice, mobilă, vacanțe. Oamenii devin prudenți, evită rate, evită riscurile. Firmele, la rândul lor, reduc producția, comandă mai puțin, nu mai investesc în marketing sau extindere. Ce începe cu un client care nu mai cumpără se termină cu o fabrică care dă oameni afară.
Nu toată România e afectată la fel – unii o duc mai greu ca alții
Austeritatea lovește diferit, în funcție de unde locuiești. Dacă ești într-un oraș mare, cu economie diversificată, poate reziști. Dar în județele sărace, orice proiect public anulat înseamnă zeci de oameni fără loc de muncă. Când statul taie finanțarea unui drum sau a unei școli, un sat întreg rămâne fără perspectivă. În schimb, Bucureștiul sau Clujul reușesc să absoarbă mai bine șocurile, dar nici acolo nu e simplu. Firmele cu puncte de lucru în mai multe județe văd diferențele uriașe – în unele zone vânzările scad cu 40%, în altele doar cu 10%. Austeritatea accentuează dezechilibrele regionale, deja cronice în România. Și exact în zonele cele mai vulnerabile, statul ar trebui să fie mai prezent, nu să-și retragă sprijinul.
Reformele fiscale recente – austeritate cu alt nume
Guvernul român nu a anunțat oficial că aplică austeritate. Dar când cresc taxele pe dividende, se modifică regimul microîntreprinderilor și dispar facilități fiscale, e greu să o numești altfel. Mulți antreprenori au simțit direct în conturi aceste modificări, chiar dacă pe hârtie par “reforme”. Realitatea e că aceste schimbări au redus lichiditatea și au crescut incertitudinea. Firmele au fost nevoite să refacă bugete, să renunțe la planuri sau să schimbe complet strategia. Când regulile jocului fiscal se schimbă de la un an la altul, încrederea scade.
Oamenii nu mai consumă din frică, nu doar din lipsă de bani
Când simți că urmează vremuri grele, nu aștepți să rămâi fără bani ca să începi să economisești. Românii au devenit mai prudenți nu doar pentru că le-au scăzut veniturile, ci pentru că au început să se teamă de ce urmează. Știrile despre concedieri, scumpiri și instabilitate fiscală îi fac pe oameni să strângă din dinți și să taie cheltuieli care înainte păreau normale. Nu mai schimbi telefonul, nu mai mergi în city break, nu-ți mai renovezi apartamentul. Frica economică e greu de măsurat, dar se vede clar în comportamentul de zi cu zi. Pentru firme, asta înseamnă clienți mai puțini și mai greu de convins. Chiar dacă ai un produs bun, oamenii nu-l mai cumpără dacă nu-l simt esențial. Psihologia consumului se schimbă în criză, iar antreprenorii trebuie să-și regândească total mesajele, ofertele și prioritățile.
Cum se adaptează antreprenorii – lecții din teren
Mulți antreprenori români nu mai așteaptă nimic de la guvern. Și-au dat seama că, dacă nu se adaptează singuri, nu-i salvează nimeni. Asta înseamnă restructurări, reducerea costurilor, mutarea businessului online, renegocierea contractelor sau chiar ieșirea pe piețe externe. Nu e ușor, dar nici imposibil. Sunt firme care au supraviețuit pandemiei și inflației exact prin agilitate. Acum, trebuie să o ia de la capăt. O afacere care investește în digitalizare are mai multe șanse decât una care stă pe loc. La fel, cei care caută parteneriate și rețele locale de sprijin sunt mai rezistenți decât cei care lucrează izolat.
România a mai trecut printr-o perioadă dură de austeritate între 2010 și 2012. Atunci s-au tăiat salarii, s-au majorat taxe și s-au blocat angajările. A fost o perioadă grea, care a lăsat răni adânci, în special în rândul celor din administrație, educație și sănătate. A fost nevoie de ani pentru ca economia să-și revină. Mulți antreprenori au închis atunci, alții au învățat să fie mai calculați, mai rezervați, mai pregătiți.
