Veverita Aliona 
Creșterea prețurilor la transportul aerian nu înseamnă doar bilete mai costisitoare pentru pasageri, ci și facturi mai mari pentru companiile care depind de cargo. IMM-urile românești, care își importă materiile prime sau exportă produse prin avioane, sunt direct afectate de aceste scumpiri. Transportul aerian era deja mai scump decât cel rutier sau maritim, dar era preferat pentru rapiditate. În ultimii doi ani, costurile pe segmentul cargo au crescut semnificativ din cauza scumpirii combustibilului și taxelor de mediu. Pentru o firmă mică, care are nevoie de livrare rapidă, diferența de cost poate destabiliza complet calculele de profit. Unele IMM-uri au ajuns să plătească cu 20-30% mai mult pentru aceeași rută. Această majorare nu este compensată prin reduceri din partea companiilor aeriene, care au propriile presiuni financiare. Impactul nu se resimte doar pe termen scurt, ci și pe contractele viitoare. Dacă acum prețurile cresc, furnizorii și partenerii renegociază automat tarifele pentru livrările următoare. IMM-urile se văd astfel prinse într-un cerc vicios greu de controlat.
De la costuri logistice la prețuri finale
Orice majorare pe partea de transport se reflectă inevitabil în prețul final al produsului. IMM-urile nu au marjele de profit ale marilor corporații, așa că absorb mai greu aceste creșteri. Un distribuitor mic de produse electronice, de exemplu, dacă plătea 5 euro pe kilogram pentru transport, acum plătește 7 sau chiar 8 euro. Diferența pare minoră la prima vedere, dar multiplicată la volume mai mari devine o povară reală. În consecință, antreprenorii sunt nevoiți să aleagă între a scumpi produsele sau a-și reduce profitul. Dacă scumpesc, pierd competitivitate pe o piață sensibilă la preț. Dacă reduc profitul, pun în pericol sustenabilitatea afacerii. În ambele scenarii, presiunea este enormă și limitează capacitatea de investiție ulterioară. IMM-urile se văd forțate să adopte strategii de supraviețuire, nu de dezvoltare. Acest blocaj se transmite mai departe în economie.
Sensibilitatea sectoarelor dependente de rapiditate
Nu toate IMM-urile resimt la fel scumpirea transportului aerian. Cele din domenii unde timpul de livrare este critic sunt cele mai expuse. Industria modei, de pildă, funcționează pe trenduri sezoniere, unde fiecare săptămână contează. Un start-up care importă textile din Asia trebuie să livreze repede, altfel pierde sezonul și, implicit, vânzările. La fel, companiile care distribuie produse farmaceutice sau medicale nu își permit întârzieri. Pentru ele, transportul aerian nu este o opțiune, ci o necesitate vitală. Creșterea costurilor lovește direct în competitivitate și în relația cu clienții. Unele firme sunt obligate să reducă din volumele importate pentru a compensa costurile, dar asta înseamnă stocuri insuficiente. Un stoc redus generează la rândul său pierderi de vânzări și clienți nemulțumiți.
Alternativa transportului maritim și limitările sale
O soluție ar fi trecerea pe transport maritim, mai ieftin și mai stabil ca preț. Însă această opțiune vine cu dezavantaje clare pentru IMM-uri. Transportul pe apă este mult mai lent, iar timpul de livrare poate ajunge la 30-40 de zile. Pentru produsele cu ciclu de viață scurt, cum sunt gadgeturile sau articolele de modă, această întârziere este inacceptabilă. De asemenea, porturile europene sunt deja suprasolicitate, iar blocajele logistice nu sunt rare. IMM-urile, spre deosebire de marile corporații, nu pot negocia prioritate la încărcare sau descărcare. Astfel, riscul întârzierilor suplimentare este mare. În plus, transportul maritim implică volume mari pentru a fi rentabil. O firmă mică nu are întotdeauna suficientă marfă pentru a umple un container.
Impactul scumpirii combustibilului asupra transportului aerian
Un factor care determină creșterea costurilor este combustibilul pentru avioane. Prețurile la kerosen au urcat considerabil în ultimii ani, influențând direct tarifele companiilor aeriene. În Uniunea Europeană, presiunea suplimentară vine și din politicile de mediu, care impun taxe mai mari pe emisiile de carbon. Companiile aeriene transferă aceste costuri clienților, iar IMM-urile sunt printre cei mai vulnerabili. Marile corporații pot negocia contracte pe termen lung și pot absorbi parțial șocul. IMM-urile nu au aceeași forță de negociere, astfel că plătesc tarifele impuse, fără spațiu de manevră. Această dependență de combustibilul volatil face ca prețurile la transport să fie imprevizibile. Antreprenorii nu își pot planifica bugetele cu acuratețe și devin expuși la riscuri financiare.
Schimbarea dinamicii lanțurilor de aprovizionare
Scumpirea transportului aerian obligă IMM-urile să își regândească strategiile de aprovizionare. Mulți antreprenori caută acum furnizori mai apropiați geografic pentru a reduce dependența de avioane. Relocalizarea producției sau importul din regiuni mai accesibile devin opțiuni tot mai atractive. Totuși, aceste schimbări nu se fac peste noapte și implică negocieri și investiții. IMM-urile care importau din Asia se uită acum spre Turcia sau Polonia ca alternative. În teorie, această diversificare reduce riscurile, dar vine și cu costuri suplimentare de adaptare. Uneori, materiile prime disponibile mai aproape sunt mai scumpe sau de calitate diferită. În plus, schimbarea furnizorilor poate afecta relațiile comerciale construite în timp.
Competitivitatea redusă pe piețele externe
Pentru IMM-urile românești care exportă, scumpirea transportului aerian are implicații serioase pe piețele externe. Prețurile mai mari de transport fac produsele românești mai puțin atractive în fața concurenței. Un antreprenor care exportă produse alimentare perisabile în Orientul Mijlociu nu își permite întârzieri și depinde de avion. Dacă transportul costă mai mult, marfa ajunge mai scumpă pe raft, iar clienții aleg furnizori mai ieftini. Această pierdere de competitivitate se simte rapid, mai ales în sectoarele unde prețul este criteriu decisiv. Exportatorii mici nu au spațiu de reducere a costurilor în altă parte pentru a compensa. În plus, negocierile internaționale devin mai dificile atunci când partenerii știu că transportul a crescut.
Presiunea asupra cashflow-ului IMM-urilor
Un efect direct al scumpirii transportului aerian este presiunea pe cashflow. IMM-urile trebuie să plătească transportul înainte de a încasa contravaloarea mărfii. Dacă tarifele sunt mai mari, blocajul financiar este și mai accentuat. O firmă mică, cu resurse limitate, poate ajunge rapid în dificultate de lichidități. În plus, băncile sunt adesea reticente să ofere credite rapide pentru cheltuieli logistice. Astfel, antreprenorii sunt obligați să amâne alte investiții sau să reducă cheltuielile operaționale. Cashflow-ul fragil devine și mai instabil atunci când apar întârzieri în livrare. Clienții care nu primesc marfa la timp pot amâna plățile, generând un efect în lanț. În lipsa unor rezerve financiare consistente, IMM-urile riscă blocajul.
Adaptarea prin digitalizare și planificare
Pentru a contracara efectele negative, unele IMM-uri investesc în soluții digitale. Softurile de management al stocurilor și prognoză logistică pot ajuta la optimizarea comenzilor. Prin planificare mai precisă, antreprenorii reduc numărul livrărilor urgente, care costă mai mult. De asemenea, analiza datelor istorice permite o negociere mai bună cu transportatorii. IMM-urile care folosesc aceste instrumente își cresc șansele de a menține costurile sub control. Digitalizarea nu elimină problema scumpirii, dar oferă un avantaj competitiv. În plus, planificarea pe termen mediu și lung devine esențială. Antreprenorii care își programează importurile din timp pot beneficia de tarife mai bune. Totodată, colaborarea între IMM-uri pentru comenzi consolidate începe să câștige teren. Prin partajarea resurselor logistice, costurile individuale se reduc.
Scumpirea transportului aerian este o realitate cu care IMM-urile din România trebuie să învețe să trăiască. Antreprenorii nu au control asupra pieței globale a combustibilului sau a deciziilor companiilor aeriene. Totuși, au opțiunea de a se adapta prin planificare, digitalizare și colaborare.
