Băncile tradiționale reacționează la fintech: vor parteneriate, nu război
Veverita Aliona
6 min read
Timp de ani buni, băncile și fintech-urile s-au privit ca adversari care se luptă pentru același client. Fiecare tabără avea argumentele ei: băncile mizează pe încredere și stabilitate, fintech-urile pe inovație și viteză. Însă piața a arătat rapid că nu există loc de război, ci doar de adaptare. Clienții s-au obișnuit cu soluții rapide, cu aplicații care funcționează fără întrerupere și cu servicii care par gândite pentru ei. În fața acestor așteptări, băncile au realizat că nu pot concura singure. Tot mai multe instituții financiare au ales să colaboreze cu fintech-uri pentru a-și moderniza ofertele. În loc să investească ani în dezvoltarea propriilor platforme, preferă parteneriate flexibile și eficiente. Fenomenul e vizibil și în România, unde Banca Transilvania colaborează deja cu Finqware pentru servicii de open banking. Ceea ce părea o bătălie s-a transformat într-o alianță.
Motivația băncilor: presiunea digitalizării și a așteptărilor clienților
Digitalizarea nu mai este o alegere, ci o condiție de existență. Băncile știu că un client obișnuit vrea să-și gestioneze finanțele din telefon, la orice oră, fără să aștepte într-o filială. În România, peste 80% dintre utilizatorii bancari folosesc constant aplicațiile de online banking. Această realitate a forțat băncile să regândească radical felul în care funcționează. Procesele lente și birocrația internă nu mai pot ține pasul cu așteptările publicului. În loc să construiască totul de la zero, băncile au descoperit că pot împrumuta agilitatea fintech-urilor. Colaborarea le oferă viteză, eficiență și soluții moderne testate deja pe piață. În plus, le ajută să rămână relevante în fața unor competitori globali ca Revolut, Monese sau Wise. Adaptarea devine astfel o formă de supraviețuire, nu doar un exercițiu de imagine.
Interesul fintech-urilor: acces la capital, clienți și credibilitate
Fintech-urile, oricât de inovatoare, nu pot crește fără sprijinul unei infrastructuri solide. Ele au idei bune, dar nu întotdeauna resursele sau cadrul legal pentru a le transforma în produse stabile. Parteneriatele cu băncile le deschid uși care altfel ar rămâne închise: capital, acces la clienți și încredere publică. Pentru startup-urile mici, asocierea cu o bancă mare înseamnă validare instantanee. În același timp, băncile beneficiază de idei și soluții proaspete, gândite de echipe tinere și flexibile. Un exemplu concret este colaborarea dintre Alpha Bank și Pago, care a simplificat plățile recurente. Fintech-urile câștigă și know-how despre reglementări, un domeniu complicat pentru un startup la început de drum. Aceste colaborări le oferă spațiu să inoveze fără teama unei greșeli costisitoare.
Inovația ca serviciu: când băncile cumpără agilitatea
Un concept tot mai prezent în sistemul bancar este „inovația ca serviciu”. În loc să construiască echipe interne costisitoare, băncile aleg să cumpere soluții gata testate de la fintech-uri. Acestea livrează tehnologie pe care banca o integrează rapid, fără investiții uriașe sau riscuri de implementare. E un model care accelerează digitalizarea fără a perturba stabilitatea internă. De exemplu, soluțiile de autentificare biometrică, semnătură electronică sau onboarding digital sunt adesea externalizate. Banca Transilvania a făcut pași vizibili în această direcție, colaborând cu startup-uri locale. Practic, banca nu mai dezvoltă de la zero, ci se conectează la un ecosistem de inovație. Rezultatul este un ritm de adaptare mult mai rapid, în linie cu așteptările publicului tânăr.
Riscuri și provocări ale parteneriatelor bancă–fintech
Colaborarea nu e simplă, chiar dacă aduce beneficii clare. Sistemele informatice ale băncilor sunt adesea vechi, greu de integrat cu tehnologiile noi. Apoi există problema culturii organizaționale: o bancă se mișcă lent, un fintech foarte repede. Diferența de ritm poate provoca blocaje și frustrări. Mai există și riscul de securitate, care devine tot mai sensibil odată cu deschiderea accesului la date. BNR impune reguli stricte, iar responsabilitatea pentru eventuale breșe trebuie clar stabilită. Totuși, parteneriatele bine negociate reușesc să depășească aceste obstacole. Cheia este în încrederea reciprocă și în claritatea contractelor.
Exemple din România: unde colaborarea deja funcționează
Piața locală oferă deja exemple convingătoare că acest model funcționează. Banca Transilvania colaborează cu Ebriza pentru soluții integrate de plată destinate firmelor mici. Raiffeisen a investit în Tink, un fintech european specializat în open banking. ING România a lansat plăți instant prin parteneriate tehnologice, iar BRD testează soluții automate pentru analiza riscului. Nu mai vorbim despre proiecte izolate, ci despre o direcție strategică. În multe cazuri, aceste colaborări au redus costurile și au scurtat timpul de lansare a serviciilor noi. Clienții au primit experiențe mai simple și mai rapide, fără să știe mereu că în spate există un fintech.
Impactul asupra IMM-urilor: servicii mai rapide
IMM-urile sunt printre principalii beneficiari ai acestor inovații. Colaborările bancă-fintech le oferă acces la servicii moderne, rapide și transparente. Finanțările pot fi obținute online, fără drumuri inutile, iar plățile se procesează aproape instant. Platforme precum SmartBill sau Finqware permit gestionarea integrată a facturilor, contabilității și cashflow-ului. Pentru un antreprenor român, acest lucru înseamnă timp economisit și mai puțin stres. Băncile își consolidează relația cu mediul de afaceri mic, un segment al economiei. În același timp, fintech-urile câștigă un public dispus să adopte tehnologia rapid. E un câștig de ambele părți, care ridică nivelul general de digitalizare.
Reacția autorităților: prudență și deschidere controlată
Banca Națională a României privește fenomenul cu un amestec de prudență și curiozitate. Instituția a înțeles că inovația nu poate fi oprită, dar nici lăsată complet liberă. În lipsa unui cadru clar, riscurile ar fi prea mari. De aceea, BNR analizează atent fiecare model de parteneriat și cere respectarea regulilor de securitate. România nu are încă un sandbox reglementar ca alte state europene, dar ideea este discutată. Scopul e clar: încurajarea inovației, fără a compromite stabilitatea financiară. Fintech-urile cer mai multă flexibilitate, băncile cu mai multă claritate. În acest dialog, autoritățile devin un arbitru.
Tendințele europene: parteneriatul devine normă, nu excepție
La nivel european, direcția este clară: băncile mari și fintech-urile cooperează tot mai mult. Marile grupuri financiare au propriile acceleratoare și fonduri dedicate startup-urilor. Deutsche Bank, Santander sau BBVA au investit masiv în companii fintech pentru a integra inovația în sistemul lor. Multe soluții dezvoltate de startup-uri devin ulterior produse bancare sub brand propriu. Aceasta permite o expansiune rapidă, cu costuri mai mici. România urmează același traseu, dar într-un ritm mai prudent. Avantajul local e flexibilitatea , piețele mici pot testa mai repede modele noi.
Consecințele viitoare: redefinirea rolului băncii
Aceste colaborări schimbă însăși identitatea băncilor. Instituțiile financiare nu mai sunt doar locuri unde îți ții banii, ci platforme de servicii integrate. Fintech-urile le ajută să devină ecosisteme digitale complete. Relația cu clientul se transformă nu mai este punctuală, ci continuă. Băncile oferă consiliere, instrumente de planificare financiară, soluții de plată și investiții, totul dintr-un singur loc. Deciziile bazate pe date și automatizarea proceselor devin standard. Costurile scad, eficiența crește, iar experiența utilizatorului se îmbunătățește radical.
În anii următori, parteneriatele bancă-fintech nu vor fi o opțiune, ci o necesitate. România are ocazia să devină un exemplu de colaborare eficientă între vechi și nou. Iar acum, nu câștigă nici băncile, nici fintech-urile singure, dar câștigă piața și clientul care primește, în sfârșit, un sistem financiar adaptat lumii moderne.
