Antreprenor în 2026: cât dai, cât rămâne și ce alegi ca să nu pierzi bani
Veverita Aliona
7 min read
În 2026, lucrurile nu mai sunt chiar cum le știai dacă ai sau vrei să pornești o afacere. Statul român a intrat într-o nouă fază, în care vrea mai multă disciplină și mai puțină „flexibilitate fiscală”. Asta înseamnă că formele de organizare gen PFA, micro sau SRL se schimbă, nu în principiu, dar în detalii care contează. Plafonul de 60.000 euro pentru microîntreprinderi a devenit linia roșie. Dacă o depășești, intri direct pe impozit pe profit – adică 16%, fără discuții. Și dacă faci consultanță, ai șanse mari să nici nu poți folosi micro-ul. În același timp, crește și presiunea pe contribuții sociale și pe TVA. E clar: în 2026 nu mai merge „cu una mică și fără griji”. Fiecare formă juridică vine cu reguli mai stricte, costuri mai clare și decizii mai grele. Asta nu înseamnă că nu se mai poate face afaceri.
Microîntreprinderea, cândva preferata tuturor, se transformă într-o cursă cu obstacole
Până nu demult, microîntreprinderea era considerată „forma ideală” pentru afaceri mici: impozit mic, birocrație decentă, costuri predictibile. În 2026, lucrurile nu mai sunt așa simple. Ca să păstrezi cota de 1%, trebuie să ai cel puțin un angajat full time și să nu depășești plafonul de 60.000 euro pe an. Dacă ai ghinionul să încasezi 60.001 euro, treci automat la 16% pe profit, ceea ce poate da bugetul peste cap. În plus, dacă oferi servicii de consultanță sau intermediere, nici măcar nu mai ai voie să te încadrezi ca micro. Mulți freelanceri au fost nevoiți să își schimbe forma juridică peste noapte. În spatele unui sistem aparent simplu, se ascund riscuri fiscale și costuri administrative destul de serioase. Ai nevoie de contabil, de rapoarte, de atenție la cashflow. Nu mai e o formă „fără griji”. Poate fi potrivită doar dacă ai o afacere mică, stabilă, cu venituri clare și un angajat pe care chiar îl poți susține lunar.
SRL-ul clasic – o opțiune scumpă, dar care îți oferă stabilitate pe termen lung
Dacă ai în plan să crești, să treci de plafonul de 60.000 euro și să construiești o afacere serioasă, SRL-ul cu impozit pe profit rămâne cea mai solidă alegere. Nu e ieftină, dar e predictibilă. Plătești 16% pe profit, apoi 8% pe dividende și, dacă depășești un anumit prag, mai vine și contribuția la sănătate. În total, ajungi undeva la 30–35% taxare pe profitul scos din firmă. Dar vestea bună e că, dacă nu retragi banii, nu plătești impozit pe dividende, așa că poți reinvesti liniștit. În plus, SRL-ul îți oferă credibilitate – și în fața băncilor, și în fața clienților mari. Poți lucra cu statul, poți obține fonduri, poți atrage investitori. Nu e pentru toată lumea – și sigur nu e pentru începuturi modeste – dar dacă vrei stabilitate, e o formă juridică serioasă.
PFA-ul rămâne o variantă de lucru pentru cei care vor simplitate, dar nu mai e chiar ieftin
PFA-ul părea mereu soluția celor care nu vor să-și bată capul cu firme. E ușor de înființat, ai libertate mai mare, nu trebuie să ai angajați și poți funcționa și singur. În 2026, lucrurile sunt încă valabile, dar taxele au crescut și aici. Pe lângă cei 10% impozit pe venit, plătești contribuții la pensie și sănătate, calculate după niște plafoane minime, chiar dacă în anul respectiv n-ai câștigat mare lucru. Concrelt, cheltuielile minime anuale sar ușor de 10.000 lei, indiferent că ai avut sau nu clienți. Poți opta pentru normă de venit (dacă există pentru activitatea ta) sau contabilitate în sistem real, dar ambele variante cer un pic de calcul și organizare. În plus, dacă ajungi la venituri mari, trebuie să devii plătitor de TVA, și toată simplitatea se complică. PFA-ul e ideal pentru freelanceri, profesii liberale, artiști sau traineri, dar nu mai e un refugiu fiscal.
Costurile invizibile: cât dai pe contabil, pe declarații și pe nervi
Un antreprenor nu plătește doar impozite – plătește și timp, energie și o grămadă de facturi lunare către contabil sau firmă de gestiune. În 2026, nu prea mai poți să te ocupi singur de hârtii, mai ales dacă ai o micro sau un SRL. Prețurile pentru servicii de contabilitate pleacă de la 300 lei pe lună (la un PFA fără TVA) și pot ajunge lejer la 1.500 lei sau mai mult pentru un SRL activ. Apoi mai ai și costuri indirecte: declarații, bilanțuri, taxe de timbru, aplicații digitale. Dacă întârzii cu vreo declarație, amenda poate fi și 2.000–5.000 lei. Și toate astea în condițiile în care ANAF mai dă rateuri tehnice, sistemul e greoi, iar tu n-ai voie să greșești.
TVA-ul: momentul când lucrurile devin cu adevărat complicate
Când treci de 300.000 lei pe an, intri în altă ligă – cea a plătitorilor de TVA. De aici încolo, totul se schimbă. Trebuie să aplici TVA la vânzări, să deduci TVA din cheltuieli, să faci deconturi lunare și să fii cu ochii pe termene. TVA-ul standard e 19%, dar există și cote reduse, cum ar fi 5% sau 9% în domenii speciale (alimente, turism, construcții). Problema e că ai nevoie de un contabil bun și un sistem clar de facturare. Dacă greșești, Fiscul poate cere corecții pentru ani întregi. Rambursările de TVA pot dura luni întregi și îți pot bloca lichiditățile. Dacă nu știi exact ce faci, TVA-ul îți poate ruina cashflow-ul.
Angajații nu mai sunt un „lux” opțional, ci o obligație costisitoare
Dacă alegi microîntreprinderea, trebuie să ai cel puțin un angajat. Asta înseamnă peste 4.500 lei pe lună, cu tot cu taxe și contribuții, chiar dacă plătești salariul minim. Iar dacă ai nevoie de oameni calificați, costurile urcă rapid la 6.000–7.000 lei/lună per om. Adaugă concedii, prime, costuri cu medicina muncii și alte beneficii și începi să înțelegi de ce multe firme aleg colaboratori în loc de angajați. Doar că în 2026, Fiscul și ITM-ul sunt cu ochii pe orice formă de „angajare mascată”. Nu mai poți să semnezi un contract de colaborare dacă, de fapt, omul lucrează full-time pentru tine. Angajații aduc stabilitate și scalabilitate, dar vin și cu o mare responsabilitate financiară.
Dividendele nu mai sunt o „gaură fiscală”, ci o cheltuială planificată
Multă vreme, antreprenorii și-au luat veniturile din firmă prin dividende – era mai ieftin decât să-și dea salariu. În 2026, lucrurile nu mai stau chiar așa. Impozitul pe dividende e 8%, iar dacă treci de 6 salarii minime brute pe an (cam 21.000 lei), mai plătești și 10% CASS. Asta înseamnă că pentru fiecare 100.000 lei retrași, dai înapoi statului aproximativ 20.000 lei. În plus, nu poți scoate dividende oricând – doar după aprobarea bilanțului. Mulți antreprenori aleg să nu scoată deloc bani, ci să reinvestească tot. Alții își dau salariu lunar mic și dividende mai rar, doar când e profit suficient. Dividendele nu mai sunt o „șmecherie”, ci o decizie financiară care trebuie bine gândită.
Strategia mixtă: când un SRL și un PFA pot funcționa mai bine împreună
Unii antreprenori încearcă să joace inteligent și combină mai multe forme de organizare. De exemplu, își fac un SRL pentru activitatea principală și un PFA pentru traininguri sau freelancing. Sau țin o microîntreprindere până aproape de plafon și deschid un alt SRL pentru un alt serviciu. Aceste combinații pot funcționa, dar trebuie făcute cu cap. Dacă ANAF consideră că încerci să „spargi artificial” veniturile, poți avea probleme mari. Recomandarea e clară: nu face jocuri duble, dar folosește legal posibilitățile existente. Cu un consultant fiscal bun, poți găsi variante legale care să-ți protejeze veniturile și să-ți optimizeze taxele.
Alegerea formei juridice: între bani, domeniu și planul tău de viață
Nu există o rețetă universală care să funcționeze pentru toți. Dacă ești la început, ai puțini clienți și vrei flexibilitate, poate că un PFA e mai potrivit. Dacă ai ambiții mari, vei trece repede pe SRL. Dacă vrei simplitate și știi că nu depășești 60.000 euro, microîntreprinderea e o opțiune – dar doar cu angajat și fără servicii de consultanță. Adevărul e că forma juridică trebuie să se potrivească afacerii tale ca o mănușă. Gândește-te nu doar la taxe, ci și la cât de ușor vei putea să scalezi, să colaborezi sau să aplici la finanțări.
Sfat de final: nu ignora fiscalitatea – îți poate mânca afacerea pe pâine
Dacă ești antreprenor, probabil că vrei să te ocupi de clienți, produse, idei, marketing. Dar fiscalitatea nu poate fi trecută pe plan secund. În 2026, e o parte integrantă a afacerii. Fă-ți o simulare anuală a costurilor, cere o opinie profesionistă, compară scenarii. Nu porni la drum fără să știi clar ce taxe ai, ce contribuții, ce riscuri. Ai grijă și la contractele de colaborare, la TVA, la dividende – toate astea se pot transforma rapid din detalii în crize. Investiția într-un plan fiscal bun e mai valoroasă decât orice reclamă.
Da, e mai scump să ai firmă în 2026. Dar nu e imposibil – și nu trebuie să renunți la ideea de a construi ceva doar pentru că Fiscul s-a înăsprit. Ce trebuie să știi e că nu mai merge „după ureche”. E nevoie de calcule, de plan, de disciplină. Costul real nu e doar ce plătești la stat, ci și cât timp, energie și stres investești.
