Adoptarea inteligenței artificiale în România: un prag istoric atins în 2025
Veverita Aliona
6 min read
În anul 2025, România se află într-un moment de cotitură economică, odată cu adoptarea pe scară largă a inteligenței artificiale (IA). Datele recente arată că 71% dintre companiile active pe piața locală au integrat deja soluții de IA în procesele lor de afaceri, ceea ce marchează un salt spectaculos față de anii anteriori. Motivația principală a acestui val de adopție este presiunea competitivă, care obligă firmele să-și eficientizeze operațiunile și să reducă costurile. Un alt factor major îl reprezintă accesul mai facil la tehnologii accesibile și la furnizori locali de soluții, ceea ce a diminuat barierele de intrare. Totuși, această accelerare nu s-a produs uniform, diferențele fiind mari între sectoare. Industrii precum IT, retailul online și servicii financiare s-au aflat în avangardă, în timp ce domenii precum construcțiile sau agricultura avansează mai lent. În ciuda progreselor evidente, adoptarea rapidă generează și noi presiuni, mai ales în privința resurselor umane.
Contrastul dintre entuziasm și prudență: 75% dintre firme se tem de riscuri
În mod paradoxal, deși adoptarea IA a ajuns la un nivel record, 75% dintre companii din România continuă să perceapă riscuri economice considerabile. Principala teamă este legată de volatilitatea pieței și de posibilele costuri ascunse asociate cu implementarea sistemelor. Mulți antreprenori se tem că investițiile în IA s-ar putea dovedi ineficiente dacă nu sunt integrate corect sau dacă tehnologia devine rapid depășită. La aceste neliniști se adaugă și riscurile juridice, mai ales legate de protecția datelor și de conformitatea cu reglementările europene. Într-o țară în care legislația fiscală se schimbă frecvent, nesiguranța privind cadrul legal al IA devine un factor de blocaj. De asemenea, există îngrijorări privind dependența excesivă de furnizori străini, ceea ce creează vulnerabilitate în fața instabilităților geopolitice.
Beneficiile concrete resimțite deja în mediul de afaceri
În ciuda reticențelor, multe firme au început să observe avantaje clare în urma utilizării IA. În retail, algoritmii de recomandare au dus la creșteri de vânzări prin personalizarea ofertelor. În sectorul financiar, soluțiile de detecție a fraudelor au redus pierderile și au accelerat procesele de verificare. Companiile din producție folosesc IA pentru optimizarea lanțurilor de aprovizionare, reducând pierderile de materii prime și crescând randamentul. În marketing, instrumentele bazate pe IA permit o analiză mai precisă a comportamentului consumatorilor, oferind campanii mai eficiente și cu costuri mai mici. Start-up-urile tech au profitat de oportunitate pentru a lansa produse scalabile pe piața europeană. În zona resurselor umane, platformele de selecție automată a CV-urilor au redus timpul de recrutare.
Riscurile legate de piața muncii și percepția angajaților
Un subiect sensibil rămâne impactul IA asupra angajaților. Mulți lucrători percep tehnologia ca pe o amenințare directă la locul de muncă, ceea ce alimentează tensiuni interne. Chiar dacă unele posturi repetitive sunt într-adevăr înlocuite, apar și noi roluri, însă acestea necesită competențe diferite. Companiile care nu investesc în programe de recalificare riscă să-și piardă oamenii cheie. În plus, există o problemă de comunicare: nu toate firmele reușesc să explice clar angajaților de ce IA nu este doar un instrument de reducere a costurilor, ci și o șansă de creștere. Lipsa de transparență în deciziile legate de automatizare amplifică frustrarea. În mediul sindical, IA este privită cu suspiciune, ceea ce ar putea genera conflicte sociale.
Dificultatea evaluării rentabilității investițiilor în IA
Un lucru pentru care antreprenorii privesc cu rezerve IA este dificultatea de a calcula rentabilitatea investiției. Implementarea presupune costuri de software, hardware, training și mentenanță, iar rezultatele nu apar imediat. Unele companii au descoperit că perioada de recuperare a investiției poate depăși trei ani, ceea ce afectează lichiditatea. Mai mult, lipsa unor standarde clare de raportare face ca evaluarea beneficiilor să fie subiectivă. Investitorii cer dovezi concrete de eficiență, însă nu toate firmele pot furniza date credibile. De asemenea, performanța IA depinde de calitatea datelor disponibile, iar în România multe companii nu au infrastructura necesară pentru a colecta și procesa volume mari de informații. Acest decalaj face ca tehnologia să fie mai eficientă în multinaționale decât în IMM-uri.
Presiunea reglementărilor europene și impactul asupra companiilor românești
Un alt aspect care complică adoptarea IA este legislația europeană în plină schimbare. Uniunea Europeană a introdus reguli stricte privind transparența algoritmilor și protecția datelor, ceea ce impune firmelor obligații suplimentare. Companiile românești, mai ales cele mici, resimt aceste cerințe ca pe o povară administrativă. Lipsa resurselor juridice și tehnice face ca respectarea normelor să fie costisitoare. În plus, adaptarea continuă la reglementări creează instabilitate în planificare. Firmele mari reușesc să facă față prin departamente dedicate de conformitate, dar IMM-urile se confruntă cu riscul de sancțiuni. Totodată, legislația europeană limitează posibilitatea de a folosi IA în anumite domenii sensibile, cum ar fi recrutarea sau analiza comportamentală, ceea ce reduce potențialul unor aplicații.
Polarizarea pieței: diferențe între multinaționale și IMM-uri
Adoptarea IA scoate la iveală o polarizare tot mai accentuată în piașa românească. Multinaționalele au resursele financiare și infrastructura pentru a implementa soluții complexe și pentru a atrage specialiști. În schimb, IMM-urile, care reprezintă coloana vertebrală a economiei românești, se mișcă mai greu. Diferența se vede nu doar în nivelul de tehnologie, ci și în productivitate. Multinaționalele pot scala mai rapid și pot intra pe noi piețe, în timp ce firmele mici rămân blocate în competiția locală. Această polarizare riscă să amplifice decalajele economice regionale. În orașele mari, precum București, Cluj sau Timișoara, adoptarea este accelerată, în timp ce în zonele mai puțin dezvoltate nivelul de integrare este scăzut. Antreprenorii din mediul rural se confruntă cu lipsa de infrastructură digitală și cu dificultăți de finanțare.
Necesitatea investițiilor în educație și formarea de competențe noi
Pentru ca adoptarea IA să producă beneficii reale și durabile, este esențială dezvoltarea competențelor digitale. În prezent, piața muncii din România suferă de un deficit acut de specialiști în domeniul datelor și al inteligenței artificiale. Universitățile fac eforturi pentru a adapta programele, dar procesul este lent. Companiile au început să organizeze cursuri interne de formare, însă acestea nu pot compensa lipsa unui sistem educațional adaptat noilor realități. Pe termen lung, lipsa competențelor riscă să devină un blocaj major pentru economia românească. În plus, există o nevoie acută de programe de recalificare pentru angajații afectați de automatizare.
Oportunități de export și integrare pe piețele internaționale
Un aspect mai puțin discutat, dar extrem de important, este potențialul de export al soluțiilor românești de IA. Există deja start-up-uri care dezvoltă aplicații competitive la nivel european. Avantajul României constă în costurile mai reduse ale forței de muncă și în creativitatea dezvoltatorilor. Dacă aceste firme primesc sprijin și vizibilitate, ele pot deveni actori relevanți în piața globală a tehnologiei. Totuși, lipsa unui ecosistem solid de investiții în viitor capital limitează șansele de scalare. În plus, companiile românești se confruntă cu dificultăți în a-și proteja proprietatea intelectuală pe piețele externe. În pofida acestor bariere, oportunitățile rămân semnificative, mai ales în domenii precum fintech, logistică sau securitate cibernetică.
Pe de o parte, 71% dintre companii folosesc deja IA și beneficiază de avantajele acesteia. Pe de altă parte, 75% continuă să vadă riscuri majore, ceea ce reflectă o dublă realitate a economiei. Această tensiune între progres și incertitudine nu este specifică doar României, dar aici este amplificată de instabilitatea legislativă și de decalajele structurale.
