Când seceta schimbă regulile jocului: de ce tot mai mulți fermieri se îndreaptă spre culturi care cer mai puțină apă în 2026
Veverita Aliona
5 min read
Seceta nu mai este un fenomen rar în țară, ci o realitate dură ce împinge tot mai mulți fermieri să-și schimbe modul în care își conduc terenurile. Fiecare vară vine cu porțiuni de teren care se crapă la suprafață, iar plantele cedează înainte să apuce să crească. Fermierii povestesc deja că unele câmpuri par pârjolite, de parcă ar fi trecut focul peste ele, chiar dacă n-a ars nimic. Deci, fiermierii trebuie să ia decizii mai repede și mai ferm decât erau obișnuiți să o facă. Oferta clasică de culturi care depind masiv de apă nu mai oferă aceeași siguranță ca acum câțiva ani. Profitabilitatea se scurge odată cu apa care lipsește, iar riscurile cresc chiar și în ferme aparent stabile. Tot mai mulți realizează că nu pot aștepta ca statul să le rezolve problema irigațiilor, fiindcă timpul nu mai are răbdare cu nimeni.
Cum obligă clima antreprenorii agricoli să gândească altfel
Fermierii simt pe pielea lor că vremea nu mai respectă niciun tipar, iar perioadele de secetă sunt tot mai lungi. În special în sud și sud-est, solul pierde apă într-un ritm greu de imaginat acum un deceniu. Agricultorii care depind de culturi sensibile încep să vadă cât de costisitor devine să menții o producție stabilă. Mulți se plâng că uneori ploaia vine prea târziu, iar culturile se usucă înainte de faza critică de dezvoltare. Chiar și suprafețele care altădată erau fertile încep să cedeze, semn că clima își cere tributul în fiecare sezon. În acest haos climatic, adaptarea devine esențială, nu doar recomandabilă. Antreprenorii agricoli înțeleg tot mai clar că a continua pe același drum e o rețetă sigură pentru pierderi viitoare. Tranziția către culturi rezistente la apă devine un act de protecție a businessului, nu un experiment.
De ce investițiile în irigații nu mai sunt întotdeauna suficiente
Deși multe ferme visează la irigații moderne, realitatea este că nu toți își permit sistemele performante care să le salveze culturile. Chiar și cei care le instalează descoperă că facturile la energie pentru pompe îi lovesc puternic în profit. Unii antreprenori povestesc cum au investit bani grei în echipamente, dar seceta severă le-a redus totuși randamentele în anii critici. Sistemele clasice de udare nu mai fac față perioadelor fără ploaie care se prelungesc uneori peste lunile obișnuite. Mulți antreprenori trebuie să aleagă între a iriga mai puțin decât ar fi necesar sau a risca pierderi din cauza costurilor de operare. În plus, infrastructura publică încă este insuficientă și nu acoperă toate regiunile în care agricultura are nevoie urgentă de sprijin. Fermierii care nu se află lângă canale sau surse stabile de apă se simt lăsați pe dinafară.
Porumbul e campionul vulnerabil al agriculturii românești
Porumbul rămâne una dintre culturile emblemă ale României, dar este și dintre cele mai afectate de lipsa apei. Fermierii din sudul țării au avut ani în care câmpurile de porumb au produs doar o parte din potențialul normal, iar pierderile au fost greu de acoperit. Chiar și acolo unde există irigații, porumbul cere multă apă în perioade critice, iar nerespectarea acelor ferestre reduce drastic producția. Antreprenorii care depind prea mult de această cultură simt că se joacă în fiecare vară cu norocul. Mulți încep să reducă suprafețele, nu pentru că porumbul nu mai e valoros, ci pentru că nu-și mai pot permite riscul. Solurile tot mai afectate de arșiță nu îi oferă plantei șansa de care are nevoie pentru a fructifica. În plus, costurile pentru fertilizare cresc dacă solul este degradat, ceea ce apasă și mai tare pe buget. Drept urmare, porumbul nu dispare din fermă, dar nu mai ocupă automat cea mai mare parte a terenului.
Cerealele alternative sunt o categorie care câștigă teren în liniște
În afară de millet, există și alte cereale adaptate la condiții aride, deși puțin cunoscute la noi. Aceste culturi sunt obișnuite cu soluri sărace și perioade lungi fără ploi, ceea ce le oferă o șansă reală în regiunile amenințate de deșertificare. Fermierii români nu au avut tradiție în ele, dar tot mai mulți încep să le testeze din curiozitate și necesitate. Avantajul este că nu cer același nivel de investiție ca plantele clasice care au nevoie de apă din abundență. Ele se pretează bine terenurilor care altfel ar rămâne neproductive în anii secetoși. Prețurile de vânzare pot varia, dar riscul este mai mic decât în cazul culturilor sensibile. Pentru un antreprenor care vrea stabilitate, această categorie de cereale poate deveni un amortizor de risc. Din punct de vedere logistic, ele nu cer tehnologii foarte diferite, ceea ce ușurează tranziția.
Leguminoasele e o ancoră economică într-un climat capricios
Leguminoasele precum fasolea uscată sau mazărea pot deveni aliați importanți pentru fermieri într-un an agricol dificil. Unele soiuri consumă mai puțină apă decât pare la prima vedere, ceea ce le face potrivite pentru zonele în care precipitațiile sunt incerte. Un alt avantaj este că aceste plante aduc azot în sol, reducând costurile cu fertilizanții. Fermierii care le-au introdus în rotație au descoperit că solul devine vizibil mai sănătos, ceea ce ajută și culturile următoare. Pentru antreprenori, leguminoasele pot însemna diversificare și securizarea unui flux de venituri mai stabil. Piața românească are cerere constantă pentru aceste produse, ceea ce reduce riscul de stocare îndelungată. În plus, sistemele de irigare prin picurare permit economii semnificative de apă, ceea ce scade costurile operaționale. Prin combinarea acestor avantaje, leguminoasele pot juca un rol strategic în planurile pentru 2026.
Plante industriale și oleaginoase care pot salva un an agricol dificil
Există culturi industriale sau oleaginoase care tolerează mai bine apa puțină și pot fi cultivate acolo unde alte plante eșuează. Unele dintre ele sunt puțin cunoscute, dar au potențial economic în creștere, mai ales în industrii precum bioenergie, uleiuri tehnice sau producție alternativă. Fermierii care au avut curajul să testeze aceste culturi au descoperit că ele rezistă mai bine la arșiță și nu cer fertilizări intensive. Pentru antreprenorii inovatori, aceste plante pot deschide acces către piețe diferite de cele tradiționale. Desigur, lipsa unui lanț logistic bine definit este o provocare, dar și o oportunitate de poziționare înaintea altora. Cultivarea unor astfel de plante poate echilibra riscul din fermă și poate crea un spațiu mai mare pentru negocierea prețurilor. În plus, unele dintre aceste culturi au cerere stabilă în industria europeană. Chiar dacă nu înlocuiesc culturile principale, pot deveni un tampon financiar important.
Fermierii trebuie să cumpere semințe, să se informeze, să testeze terenurile și, uneori, să-și schimbe modul de lucru. Dacă piața nu preia noua producție la un preț suficient, efortul se poate transforma într-o pierdere dureroasă. În plus, finanțatorii sunt reticenți când aud de culturi neobișnuite, ceea ce limitează accesul la credite.
