Veverita Aliona 
România se află într-un moment critic în privința echilibrului bugetar, cu un deficit care a depășit pragurile considerate de instituțiile europene. În traducere simplă, statul cheltuiește mult mai mult decât încasează, iar diferența e acoperită prin împrumuturi care devin tot mai mari. Acest dezechilibru a determinat autoritățile să adopte un plan de ajustare fiscală care se va întinde până în 2026. Pentru mediul de afaceri, asta înseamnă o nouă realitate financiară, în care taxele, impozitele și reglementările nu mai pot rămâne la fel. Antreprenorii trebuie să fie atenți, pentru că o bună parte din aceste schimbări vor afecta direct costurile și rentabilitatea firmelor. Nu mai vorbim doar de decizii macro, ci de lucruri care se simt imediat în contabilitate și în planurile de investiții. Lipsa de predictibilitate fiscală devine un obstacol în atragerea de investiții, iar incertitudinea fiscală blochează planificarea pe viitor. În același timp, piața internă reacționează nervos la orice semn de creștere a taxelor, iar asta poate afecta cererea.
Obiectivul oficial al consolidării bugetare
Scopul declarat al guvernului este reducerea treptată a deficitului bugetar până la un nivel normal pentru standardele europene. Această corecție nu se poate face fără efort, iar pârghiile sunt limitate: fie se colectează mai mult, fie se cheltuie mai puțin. Pentru stat, soluția pare simplă pe hârtie, dar pentru mediul privat înseamnă presiune crescută pe taxe și contribuții. Obiectivul de reducere a deficitului la circa 6% din PIB până în 2026 presupune măsuri. Antreprenorii trebuie să înțeleagă că acest proces nu este o alegere, ci o obligație în fața partenerilor europeni. Stabilitatea bugetară este importantă nu doar pentru guvern, ci și pentru ratingul de țară, care influențează dobânzile și finanțările pentru toată economia. Cu cât statul se împrumută mai scump, cu atât costul capitalului devine mai mare și pentru companii. Din această perspectivă, politica fiscală devine un factor de strategie, nu doar un subiect tehnic de contabilitate. Este momentul ca antreprenorii să includă în planurile lor posibilele modificări de taxe și să calculeze impactul acestora.
Ce taxe sunt deja identificate ca vizate
Primele măsuri de ajustare fiscală sunt deja schițate: creșterea cotei standard de TVA la 21%, unificarea cotelor reduse și majorarea taxei pe dividende de la 10% la 16% începând cu 2026. Aceste schimbări pot părea tehnice, dar ele lovesc direct în marjele de profit și în politica de distribuire a câștigurilor. În paralel, se discută despre o contribuție suplimentară pentru sectorul bancar și despre posibile creșteri ale accizelor. Pentru companii, fiecare punct procentual în plus la TVA înseamnă un efort și o presiune asupra prețurilor finale. În plus, majorarea impozitului pe dividende schimbă modul în care firmele își planifică distribuția profitului. Mulți antreprenori vor prefera să reinvestească în loc să retragă bani, ceea ce va modifica dinamica pieței investițiilor interne. De asemenea, firmele care lucrează cu marje mici vor fi afectate disproporționat, pentru că nu pot transfera integral costul la client. Ajustarea fiscală devine astfel o chestiune de supraviețuire, nu doar de adaptare.
Limita cheltuielilor publice necontrolate
Una dintre cauzele principale ale dezechilibrului bugetar este creșterea explozivă a cheltuielilor statului salarii, pensii, beneficii sociale fără acoperire prin venituri. Pentru a opri deteriorarea, guvernul a anunțat înghețarea salariilor din sectorul public și o amânare a indexărilor de pensii. În aparență, măsura vizează doar sectorul bugetar, dar efectele se transmit rapid și în privat. O stagnare a veniturilor populației limitează consumul, iar firmele din retail și servicii resimt primele scăderile. În același timp, presiunea de a menține salarii competitive în privat crește, pentru că forța de muncă migrează ușor spre domenii mai profitabile. Antreprenorii care se bazează pe cererea internă trebuie să se pregătească pentru o perioadă de cumpătare. În paralel, firmele care colaborează cu statul în construcții, consultanță sau achiziții publice pot suferi întârzieri la plată sau tăieri de bugete.
Scenariul de ajustare fiscală
Un prim scenariu plauzibil este cel al ajustării graduale, cu creșteri moderate de taxe și reducerea lentă a deficitului. În acest caz, statul ar reuși să aducă deficitul spre 6% din PIB până în 2026, fără a sufoca complet mediul de afaceri. Pentru companii, acest scenariu ar presupune costuri mai mari, dar suportabile. TVA-ul ar crește, accizele s-ar ajusta, dar fără salturi bruște. Într-o asemenea variantă, economia ar continua să funcționeze relativ normal, cu o încetinire a ritmului de creștere, dar fără colaps. Antreprenorii ar trebui însă să își creeze un tampon financiar, o rezervă pentru a face față acestor costuri suplimentare. Este prudent să se reevalueze investițiile, contractele și fluxurile de numerar. În perioade de tranziție fiscală, lichiditatea devine vitală.
Scenariul accelerat de majorare fiscală
Există însă și un scenariu mai dur, în care guvernul e obligat să intervină mai agresiv pentru a evita sancțiuni europene sau pierderea credibilității financiare. În această variantă, taxele ar crește mai repede, poate chiar peste nivelurile anunțate. TVA-ul ar putea depăși 21%, iar impozitul pe profit și dividende s-ar majora. Într-o astfel de situație, mediul de afaceri ar resimți un șoc fiscal direct. Firmele cu marje mici sau activități dependente de consum ar fi cele mai vulnerabile. De aceea, este esențial ca antreprenorii să își pregătească din timp un plan B. Optimizarea costurilor, renegocierea contractelor și analiza eficienței operaționale devin priorități. Totodată, companiile trebuie să ia în calcul posibile relocări, fuziuni sau parteneriate care să le reducă expunerea fiscală. Într-o economie tensionată, rezistența vine din agilitate.
Impactul asupra companiilor mici și mijlocii
Întreprinderile mici și mijlocii vor fi cel mai afectate de ajustarea fiscală, pentru că ele dispun de resurse limitate și marje reduse. O creștere a TVA-ului sau a impozitelor directe le poate reduce lichiditatea exact când au nevoie de capital pentru supraviețuire. Pentru aceste firme, fiecare punct procentual contează. Ele trebuie să-și analizeze atent structura de costuri și să decidă dacă pot transfera parțial creșterile de taxe către client. În multe cazuri, concurența acerbă le va obliga să absoarbă o parte din costuri, reducând profitul. Este momentul ca antreprenorii mici să caute eficiență operațională, digitalizare și colaborări care să le reducă vulnerabilitatea. De asemenea, consultanța fiscală devine obligatorie, nu un lux. Înțelegerea exactă a momentului și a modului în care se aplică noile reguli poate face diferența dintre profit și pierdere.
Cum pot beneficia marii contribuabili
Companiile mari au resursele și expertiza necesare pentru a transforma această perioadă într-o oportunitate. Creșterea impozitului pe dividende le poate determina să reinvestească mai mult în dezvoltare. De asemenea, ele pot accelera investițiile deductibile înainte ca noile reglementări să intre în vigoare. Marile firme pot, totodată, să negocieze mai bine relația cu autoritățile, să se implice în consultările publice și să anticipeze impactul fiscal. Într-o economie în care multe IMM-uri vor suferi, jucătorii mari pot câștiga cote de piață prin consolidare. În același timp, pot investi în tehnologie și automatizare, reducând dependența de costurile cu forța de muncă. Marile companii vor trebui însă să fie atente la reputație, profitul ridicat poate fi perceput negativ. Adaptarea inteligentă la noile condiții fiscale trebuie dublată de o comunicare responsabilă.
Planificarea pe termen mediu
Planificarea devine cuvântul de ordine. Fiecare antreprenor ar trebui să lucreze cu scenarii multiple optimist, realist și advers. În toate, taxele cresc, doar ritmul diferă. Este momentul ca firmele să-și regândească bugetele, să-și actualizeze previziunile și să introducă un fond de rezervă. În același timp, trebuie evitate investițiile mari până la clarificarea cadrului fiscal. E important ca fiecare companie să-și evalueze fluxurile financiare și să asigure un buffer de siguranță. În plus, ajustarea planurilor de creditare și refinanțare este vitală, mai ales dacă dobânzile cresc. O planificare prudentă nu înseamnă stagnare, ci supraviețuire inteligentă.
Optimizarea fiscală și conformitatea
Într-o perioadă de creștere a presiunii fiscale, conformitatea devine prioritară. Autoritățile vor fi mai vigilente, iar erorile administrative vor costa mai mult decât înainte. De aceea, companiile trebuie să-și facă un audit fiscal complet și să elimine orice zonă gri. În același timp, optimizarea legală prin alegerea formelor potrivite de amortizare, reinvestire sau deducere poate atenua impactul taxelor. Nu e momentul pentru improvizații, ci pentru profesionalism. Contabilii și consultanții fiscali trebuie să devină parteneri strategici, nu doar executanți. În plus, transparența internă este esențială: deciziile trebuie documentate și argumentate.
Impactul asupra costurilor de finanțare și investiții
Creșterea deficitului bugetar și a datoriei publice are un efect direct asupra costului finanțării în economie. Cu cât statul se împrumută mai scump, cu atât cresc dobânzile și pentru mediul privat. Antreprenorii care au credite sau intenționează să investească trebuie să țină cont de acest efect de domino. Dobânzile mai mari înseamnă proiecte mai scumpe și rentabilități mai mici. În acest context, este prudent ca firmele să își securizeze finanțările cât mai curând posibil. Totodată, investițiile trebuie evaluate prin prisma noilor condiții fiscale și a creșterii costului capitalului. Un proiect profitabil în 2024 poate deveni nerentabil în 2026 dacă taxele și dobânzile urcă simultan.
Efectele asupra lanțului de aprovizionare privat
Reducerea cheltuielilor publice afectează și firmele care depind de investițiile statului. Dacă proiectele se amână sau se taie, contractele private legate de acestea suferă automat. Companiile care furnizează produse sau servicii instituțiilor publice trebuie să-și revizuiască planurile și să caute clienți alternativi. În același timp, scăderea investițiilor publice reduce cererea agregată, iar lanțurile de aprovizionare intră într-o fază de reajustare. Antreprenorii trebuie să anticipeze întârzieri la plată și să își asigure rezerve. Este recomandabilă renegocierea termenelor contractuale și includerea de clauze de protecție.
Riscurile sociale ale măsurilor fiscale
Orice pachet fiscal de amploare vine la pachet cu reacții sociale și tensiuni politice. Creșterea taxelor și înghețarea salariilor pot genera proteste și instabilitate, iar mediul de afaceri trebuie să țină cont de asta. În astfel de perioade, comunicarea devine crucială. Firmele care știu să explice deciziile lor, fie că majorează prețurile, fie că îngheață salariile vor păstra încrederea angajaților și a clienților. În schimb, lipsa de transparență poate duce la deteriorarea imaginii. Antreprenorii trebuie să includă în planul de risc nu doar cifrele, ci și percepția publică. O economie sub presiune fiscală este și o economie sensibilă la mesajele publice.
Firmele solide pot profita de slăbirea concurenței. Digitalizarea, automatizarea și eficientizarea proceselor devin investiții care se amortizează rapid. În același timp, companiile care se adaptează devreme la noile condiții fiscale pot obține un avantaj. Reducerea costurilor fixe și trecerea spre modele flexibile de business pot transforma criza fiscală într-un punct de relansare.
