Controalele ANAF de final de an 2025: sectoarele vizate și riscurile fiscale

Spre finalul anului 2025, ANAF a anunțat o campanie amplă de controale, cu accent pe firmele mici și mijlocii. Motivația oficială ține de nevoia de a crește gradul de colectare a taxelor și de a limita evaziunea, dar în practică, verificările ating toate sectoarele. Direcțiile regionale au primit ținte concrete, iar atenția s-a mutat de la marile companii la operatorii economici locali, care gestionează sume moderate, dar numeroase tranzacții zilnice. Sectoarele precum comerțul cu amănuntul, construcțiile, transporturile și serviciile digitale sunt în topul listelor de verificare. Totodată, ANAF se bazează mai mult ca oricând pe analiza de risc automată, folosind algoritmi care semnalează incongruențe între veniturile declarate și fluxurile bancare. Firmele care au avut fluctuații mari în cifrele de afaceri sau care au depus rectificative multiple sunt considerate prioritare. Autoritățile urmăresc mai puțin spectacolul mediatic și mai mult rezultatele financiare, adică încasările.

Domeniile vizate: de la e-commerce la construcții

Cele mai multe acțiuni vizează firmele din comerțul online, construcții și transporturi sunt domeniile unde diferențele între cifrele declarate și realitatea din teren sunt frecvent semnalate. În comerțul electronic, controalele vizează platformele care nu emit bonuri fiscale pentru fiecare livrare și comercianții care nu declară corect TVA-ul. În construcții, se verifică plata contribuțiilor sociale pentru muncitorii angajați temporar. Transportatorii sunt urmăriți pentru facturile emise către parteneri din străinătate și pentru combustibilul decontat nejustificat. De asemenea, se extind controalele la firmele de servicii digitale și freelanceri care lucrează prin platforme externe, din cauza diferențelor între plățile primite și veniturile declarate. Tot mai multe echipe mixte (ANAF, ITM, antifraudă) verifică și corectitudinea raportărilor salariale.

Ce urmărește concret ANAF în 2025

Inspecțiile nu mai sunt generale și imprevizibile, ci țintite. ANAF folosește profilul de risc fiscal: fiecare firmă are un scor bazat pe istoricul declarațiilor, rulajul conturilor și comportamentul de plată. Un scor ridicat atrage automat verificări. Se urmăresc tranzacțiile între firme afiliate, plățile repetate către aceiași furnizori fără justificare economică, și diferențele între TVA colectată și cea dedusă. Conturile bancare sunt analizate prin sistemul SAF-T, care permite vizualizarea în timp real a operațiunilor contabile. De asemenea, se compară datele din e-Factura și e-Transport cu declarațiile fiscale lunare. Practic, o firmă poate fi „invizibilă” doar pe hârtie, dar nu și în sistem. Scopul nu este doar sancționarea, ci și corectarea comportamentelor: multe firme sunt somate mai întâi să-și revizuiască datele.

Greșelile frecvente care atrag controlul

Cele mai comune semnale de risc provin din neconcordanțele între declarațiile D394 și D300, raportările SAF-T incomplete, sau depunerea întârziată a documentelor contabile. De asemenea, firmele care schimbă brusc sediul, administratorul sau codul CAEN atrag atenția. O altă greșeală frecventă este deducerea cheltuielilor personale drept costuri de firmă, în special la PFA-uri și microîntreprinderi. De exemplu, decontarea carburantului pentru mașina personală fără foaie de parcurs este o abatere recurentă. Tot la risc sunt și firmele care emit facturi fără TVA, deși ar trebui să fie înregistrate ca plătitoare. În plus, lipsa unei evidențe clare a numerarului, mai ales în comerț și servicii duce aproape sigur la sancțiuni.

Cum te poți pregăti înainte de control

Primul pas este verificarea concordanței între toate declarațiile fiscale depuse. O analiză internă făcută cu un contabil experimentat poate preveni multe probleme. Se recomandă o arhivare clară, atât fizică, cât și digitală, a tuturor documentelor facturi, extrase, contracte, balanțe. Orice plată trebuie justificată cu documente clare și semnături. E util și un registru de corespondență fiscală: notificări primite, răspunsuri trimise, confirmări. Înainte de control, e bine să te consulți cu un consultant fiscal care poate identifica punctele slabe. O firmă ordonată transmite profesionalism și reduce suspiciunile. Dacă inspectorii constată că documentele sunt complete și corect arhivate, vizita lor durează mai puțin și riscurile scad.

 Ce documente cer inspectorii la începutul controlului

La deschiderea inspecției, inspectorii solicită fișa fiscală, balanța de verificare, jurnalele de TVA, registrul de casă și conturile contabile principale. Urmează documentele justificative pentru principalele operațiuni ca facturi de achiziții, vânzări, contracte și extrase bancare. În domeniul construcțiilor se cer și contractele de muncă și pontajele. În comerțul online, evidențele comenzilor și rapoartele din platformele de vânzări. Este important ca toate aceste acte să fie semnate și numerotate corect, pentru că lipsa unei semnături poate invalida un document. Inspectorii cer tot mai des și acces direct la sistemele informatice ale firmei, inclusiv la softurile de gestiune. Dacă informațiile nu coincid între declarațiile depuse și datele interne, urmează imediat recalculări.

Obține o ofertă de credit pentru societatea ta, de până la 150 000$, în doar 48 de ore. Absolut gratuit.

Aplică aici!

Cum decurge efectiv o inspecție fiscală

Controlul începe prin notificare scrisă, în care se precizează perioada vizată și obiectivul inspecției. În general, termenul de răspuns este de 15 zile. După această etapă, inspectorii se deplasează la sediu sau cer documentele online. Discuțiile sunt mai puțin formale decât în trecut, dar orice afirmație făcută de administrator se notează în procesul-verbal. Dacă apar neconcordanțe, firma are dreptul la explicații și poate prezenta documente suplimentare. Este importantt ca reprezentantul să fie pregătit și calm tonul contează mult. La final, se întocmește un raport de inspecție care se comunică oficial și poate fi contestat în termen legal.

Costurile unei neglijențe contabile

O eroare aparent minoră poate genera efecte mari. O declarație rectificativă neînsoțită de explicație poate fi interpretată ca tentativă de evitare a taxelor. Penalitățile pentru diferențe constatate sunt de 0,02% pe zi de întârziere, la care se adaugă dobânzile și amenzile. În unele cazuri, firmele sunt obligate să restituie TVA dedusă greșit pe o perioadă de până la 5 ani. Dacă abaterea e repetată, se poate suspenda codul de TVA sau chiar bloca activitatea. În plus, imaginea firmei are de suferit: în mediul de afaceri românesc, reputația fiscală contează tot mai mult, inclusiv în relațiile cu partenerii. Băncile, la rândul lor, verifică istoricul fiscal înainte de aprobarea creditelor.

Diferența dintre control și inspecție antifraudă

ANAF face distincție între controlul fiscal general și inspecția antifraudă. Primul urmărește corectitudinea declarațiilor, al doilea caută intenția de fraudă. Inspectorii antifraudă pot veni fără anunț prealabil, pot sigila documente și pot confisca echipamente informatice. Aceste controale sunt mult mai dure și vizează firme suspectate de evaziune sau implicare în lanțuri fictive de facturare. În 2025, accentul cade pe firmele care cumpără sau vând prin intermediari dubioși, mai ales în comerțul cu produse accizabile. Diferența de abordare este clară: inspecția clasică corectează, antifrauda sancționează.

 Digitalizarea ANAF: avantaj sau risc pentru firme

Implementarea e-Factura, SAF-T și e-Transport a schimbat fundamental modul în care ANAF colectează informațiile. Avantajul este că firmele corecte nu mai trebuie să trimită tone de documente totul e deja în sistem. În același timp, orice greșeală de raportare este vizibilă imediat. Sistemul compară datele din surse diferite și generează automat alerte. De exemplu, o factură emisă, dar nedeclarată în D300, este semnalată în câteva zile. Din acest motiv, contabilitatea trebuie actualizată în timp real. Deși digitalizarea pare o povară, ea ajută firmele să-și mențină ordine internă și să evite abaterile neintenționate.

Drepturile antreprenorilor în timpul unei inspecții fiscale

Puțini antreprenori cunosc faptul că, în timpul unei inspecții fiscale, au drepturi clare și garantate prin lege. În primul rând, orice control trebuie anunțat oficial printr-o notificare scrisă, cu indicarea exactă a perioadei și a motivului verificării. Firma are dreptul să desemneze un reprezentant, de regulă, contabilul sau un consultant fiscal care să participe la toate discuțiile cu inspectorii. Totodată, antreprenorul poate cere ca verificările să se desfășoare doar în timpul programului de lucru. ANAF nu poate solicita documente fără legătură cu obiectul controlului și trebuie să explice clar fiecare cerință. Firma are dreptul să primească un proces-verbal la finalul fiecărei etape și să ofere puncte de vedere scrise. De asemenea, antreprenorul poate înregistra audio discuțiile, cu informarea inspectorilor. În cazul în care controlul se prelungește nejustificat, se poate depune contestație pentru tergiversare. Respectarea acestor proceduri ține de echilibru: firmele trebuie să coopereze, dar și să-și protejeze drepturile.

Cum se contestă o decizie ANAF

Dacă, în urma controlului, firma primește o decizie de impunere considerată nedreaptă, aceasta poate fi contestată. Procedura este strictă, dar accesibilă. Contestația se depune în termen de 45 de zile de la primirea deciziei, la organul fiscal emitent. Ea trebuie argumentată cu documente clare: balanțe, facturi, corespondență contabilă, rapoarte de expertiză. Un avocat fiscalist sau consultant cu experiență poate face diferența, pentru că știe cum să formuleze corect argumentele juridice. În 2025, instanțele tind să acorde mai multă atenție cazurilor unde există probe solide de bună-credință din partea firmei. Important este ca antreprenorul să nu ignore termenul, după expirarea celor 45 de zile, decizia devine executorie. De asemenea, depunerea unei contestații suspendă parțial executarea sumelor, până la soluționarea cauzei. Multe firme câștigă astfel timp prețios pentru clarificarea situației.

Bune practici contabile care previn problemele

O firmă care ține evidența ordonată are șanse minime să fie sancționată. Cele mai bune practici încep cu reconcilierea lunară a tuturor conturilor și verificarea încrucișată a declarațiilor fiscale. Orice diferență, oricât de mică, trebuie explicată și corectată înainte de depunerea declarațiilor. De asemenea, e importantă separarea cheltuielilor personale de cele ale firmei. Înregistrările contabile trebuie să fie susținute de documente semnate, numerotate și arhivate cronologic. În 2025, digitalizarea permite stocarea sigură în cloud a tuturor actelor, dar responsabilitatea rămâne la contabil. Un audit intern anual, chiar și voluntar, este o investiție, nu o cheltuială. Totodată, comunicarea constantă între administrator și contabil previne erori costisitoare. Nu în ultimul rând, e important  actualizarea constantă a cunoștințelor fiscale: legislația se schimbă des, iar necunoașterea ei nu scutește de sancțiuni.

Atitudinea din timpul controlului contează aproape la fel de mult ca documentele. Inspectorii sunt oameni, iar modul în care ești perceput influențează tonul și durata verificării. Primul pas este transparența: nu ascunde informații și nu refuza colaborarea. Dacă ceva nu e clar, cere explicații scrise e dreptul tău și îți oferă protecție ulterioară. O firmă care răspunde prompt și politicos transmite seriozitate. În schimb, o atitudine defensivă sau agresivă ridică suspiciuni inutile. În plus, este recomandat ca toate discuțiile să fie consemnate în scris, pentru a evita interpretările.