Industria securității din România: mică, dar tot mai respectată în nișele care cresc rapid
Veverita Aliona
7 min read
Industria securității — de la protecția cibernetică până la sisteme electronice și drone — crește accelerat la nivel global, iar România începe să-și facă loc în această poveste. Nu prin dimensiune, ci prin specializări de nișă, bine făcute. Țara noastră nu produce echipamente la scară mare, dar livrează expertiză tehnică și soluții inteligente. În ultimii ani, tot mai multe firme românești oferă servicii de securitate digitală pentru companii europene și instituții publice. În jurul marilor orașe — București, Cluj, Iași — s-a format un sistem mic, dar activ, care combină IT-ul cu cercetarea aplicată. Acest nucleu generează produse de software, drone funcționale și sisteme electronice adaptate piețelor sensibile. România e, așadar, un furnizor de inteligență tehnică, nu de volum. Deși cifrele de piață sunt modeste, direcția e clară: tot mai multe firme aleg să crească prin inovație, nu prin prețuri mici.
Cybersecurity-ul românesc: din subsoluri IT la recunoaștere europeană
Puține domenii au adus României atâta reputație pozitivă precum securitatea cibernetică. De la Bitdefender — cel mai cunoscut nume din industrie — până la companii mai mici, România a devenit un reper tehnic. Țara are avantajul unei baze solide de specialiști formați în universități tehnice puternice. Mii de absolvenți de informatică intră anual pe piață, iar o parte se orientează spre securitate IT. Centrele locale de cercetare dezvoltă tehnologii pentru guverne și corporații străine. Bitdefender, de exemplu, are peste jumătate de miliard de utilizatori globali, dar o bună parte din cercetare e făcută în București. Safetech, listată la Bursă, oferă soluții pentru infrastructuri critice și bănci românești. În plus, România găzduiește Centrul European de Competență în Cybersecurity — un semnal clar de încredere din partea UE.
Dronele – de la jucării la instrumente de securitate și infrastructură
Dronele nu mai sunt doar gadgeturi pentru filmări spectaculoase. Ele devin instrumente de securitate, agricultură, logistică și apărare. România începe să prindă ritmul acestei transformări. Startupuri din Brașov, Timișoara și București dezvoltă drone pentru cartografiere, inspecții industriale și supraveghere perimetrală. Unele modele sunt deja folosite de companii energetice și autorități locale. Există chiar proiecte comune cu universități și institute de cercetare. Pe plan european, România participă la programe de integrare a dronelor în spațiul aerian civil, prin intermediul Agenției Spațiale Române. În prezent, reglementările sunt încă neclare și frânează inovația. Firmele se confruntă cu birocrație, lipsă de infrastructură de testare și acces dificil la finanțare. Dar direcția e bună: în următorii ani, dronele vor fi tot mai prezente în securitatea națională și industrială.
Securitatea electronică: între tradiție și transformare digitală
România are o istorie lungă în domeniul securității electronice. Încă din anii ’90, companii românești produceau și instalau sisteme de alarmă, control acces și supraveghere video. Azi, aceleași firme s-au adaptat și dezvoltă soluții inteligente bazate pe inteligență artificială. Sistemele moderne recunosc fețe, detectează mișcări suspecte și pot trimite alerte automate. Piața e în creștere, mai ales în sectorul privat: logistică, retail, sănătate, energie. Companii precum Romkatel sau B&B Systems exportă deja componente în Europa Centrală. Totuși, industria e dominată de licitații publice, ceea ce o face imprevizibilă. Lipsa unei politici coerente de digitalizare a infrastructurilor publice frânează cererea internă. În schimb, mediul privat a înțeles rapid importanța securității digitale. Marile lanțuri de distribuție și depozitele inteligente investesc masiv.
Forța startupurilor: micile echipe care inovează rapid
Inovația reală vine adesea din locuri mici. Startupurile românești din securitate sunt exemplul perfect. Echipe de câteva persoane reușesc să creeze soluții software de detecție a vulnerabilităților, platforme de analiză a traficului de date sau drone autonome. Multe sunt fondate de ingineri tineri care au lucrat în corporații și s-au întors spre antreprenoriat. Clujul, Bucureștiul și Iașiul sunt huburi active, cu acceleratoare de afaceri care sprijină proiecte tech. Totuși, finanțarea e dificilă. Investitorii locali sunt reticenți, iar granturile europene presupun birocrație și timp pierdut. Chiar și așa, sectorul startup prosperă. Mulți antreprenori români vând soluțiile lor în afara țării, direct către companii vestice.
Piața internă: companiile românești investesc tot mai mult în securitate
Cererea pentru servicii de securitate a crescut constant în ultimii ani. Fie că vorbim despre bănci, spitale, firme de transport sau retail, toate au înțeles că securitatea digitală și fizică nu mai e opțională. Implementarea normelor GDPR a accelerat investițiile. În plus, creșterea comerțului online a adus noi provocări: protecția datelor clienților, siguranța tranzacțiilor, controlul accesului. Companiile românești încep să ceară pachete integrate — software, hardware și consultanță. Piața s-a maturizat. Firmele preferă să colaboreze pe termen lung cu parteneri locali, nu doar să cumpere echipamente. În zona publică, cererea e în creștere, dar ritmul investițiilor e lent. Administrațiile locale abia încep să înțeleagă că securitatea digitală e parte din infrastructura modernă.
Exporturile: valoarea vine din specializare, nu din volum
România exportă puțin în volum, dar mult în valoare adăugată. Companiile din cybersecurity, analiză video și software de securitate vând servicii complexe, nu produse standard. Bitdefender, Safetech și altele câștigă cea mai mare parte a veniturilor din contracte externe. Clienții provin din Europa, SUA și Orientul Mijlociu. România e percepută ca o țară cu oameni bine pregătiți și costuri rezonabile. În același timp, participarea firmelor românești la proiecte europene aduce recunoaștere și know-how. Aceste parteneriate înseamnă acces la fonduri, tehnologii și piețe noi. Totuși, lipsa unei strategii guvernamentale clare privind exporturile tehnologice e un minus evident. România exportă în principal inteligență și inovație, dar rareori reușește să transforme asta într-un brand național.
Trei blocaje care limitează creșterea: legea, oamenii, banii
Dezvoltarea industriei de securitate e frânată de trei obstacole vechi: reglementările, lipsa specialiștilor și accesul greoi la finanțare. Legea privind dronele e neclară, iar legislația de cybersecurity se mișcă lent. Educația produce informaticieni buni, dar prea puțini pentru cererea reală. Mulți pleacă în companii străine imediat după absolvire. Finanțarea rămâne o problemă cronică. Băncile nu înțeleg riscul tehnologic, iar investitorii se tem de proiecte cu randament întârziat. Granturile europene ajută, dar sunt complicate. Totuși, lucrurile încep să se miște. Universitățile și companiile colaborează tot mai des, iar câteva fonduri de investiții tech au apărut în România.
Europa investește, România are o șansă reală
Uniunea Europeană pompează miliarde de euro în securitate digitală și infrastructuri critice. România poate beneficia direct, mai ales că găzduiește Centrul European de Competență în Cybersecurity. Acest centru coordonează proiecte între state, universități și companii private. E o oportunitate enormă pentru firmele locale care vor să participe la licitații și consorții internaționale. În plus, apartenența la aceste programe aduce standarde mai clare și certificări europene. Pentru antreprenorii români, asta înseamnă vizibilitate și credibilitate în fața partenerilor vestici. Dar implicarea presupune și efort: adaptarea la regulamente stricte și investiții în calitate. România poate urca astfel în lanțul valoric european, de la furnizor la partener strategic.
Universitățile pot fi cheia: inovația se naște în colaborare
Educația tehnică românească are potențial uriaș, dar trebuie conectată mai bine la mediul economic. Facultățile de Automatică, Electronică și Informatică pregătesc specialiști buni, însă colaborările cu firmele rămân puține. În ultimii ani s-au făcut pași importanți. La București și Cluj, universitățile lucrează cu companii din cybersecurity și electronică pentru a dezvolta proiecte aplicate. Studenții câștigă experiență reală, iar firmele găsesc talente tinere. Modelul parteneriatelor universitate–industrie trebuie extins. Exemplele bunearată că se poate. Aceste proiecte produc inovație autentică și rezultate brevetabile. În lipsa lor, România riscă să piardă avantajul pe care îl are: oameni talentați și creativi.
Cum arată viitorul industriei până în 2030
Până în 2030, piața globală a securității ar putea depăși 500 de miliarde de dolari. România nu va prinde o felie mare, dar poate prinde una valoroasă. Viitorul aparține companiilor care vor combina AI, analiză de date și automatizare. Firmele românești deja fac pași în această direcție. Aplicațiile de detecție automată a amenințărilor și platformele integrate de supraveghere vor deveni standard. Colaborările regionale din domeniul apărării pot aduce noi investiții. România are avantajul geografic și tehnologic pentru a fi furnizor de soluții în Europa de Est. Totul depinde, însă, de predictibilitatea fiscală și de educație.
Companiile românești știu să inoveze repede, să adapteze soluții și să lucreze eficient cu resurse limitate. Asta le face valoroase. Țara noastră nu concurează prin volum, ci prin oameni care înțeleg tehnologia în profunzime. Industria de securitate e o nouă ramură care poate aduce profit pentru oricare companie mică sau mijlocie.
