Criza forței de muncă în construcții: o problemă economică cu rădăcini adânci

Industria construcțiilor din România traversează una dintre cele mai dificile perioade din ultimii ani după pandemie, confruntându-se cu un deficit de forță de muncă. Potrivit datelor oficiale, peste 300.000 de lucrători români calificați activează în prezent în alte state europene, în special în Germania, Italia și Belgia. Această migrare masivă a început în urmă cu peste un deceniu, însă s-a accentuat din 2022, când diferențele salariale dintre România și Vest au devenit imposibil de ignorat. În țară, un muncitor în construcții câștigă între 4.000 și 6.000 lei lunar, în timp ce în Germania aceeași muncă este remunerată cu 2.500–3.000 de euro. Dezechilibrul s-a transformat într-un cerc vicios: firmele nu pot oferi salarii mai mari fără contracte solide, iar lipsa oamenilor întârzie proiectele și crește costurile.

De ce constructorii români aleg să plece în străinătate
Motivațiile migrației muncitorilor nu sunt doar economice, ci și sociale. În multe cazuri, românii plecați în construcții declară că nu se mai întorc din cauza condițiilor precare de muncă și a lipsei de respect profesional. În Europa de Vest, meseria de zidar, fierar sau instalator are statut, siguranță și predictibilitate. În România, deși cererea este uriașă, contractele instabile, întârzierile la plată și lipsa echipamentelor moderne descurajează implicarea. Mulți antreprenori din domeniu recunosc că forța de muncă migrează nu doar pentru bani, ci și pentru un mediu mai corect și mai organizat. În plus, birocrația excesivă și instabilitatea legislativă din România îi împing pe patroni să caute subcontractori externi, în timp ce muncitorii preferă să lucreze direct cu firme din afară.

Lipsa meseriașilor calificați devine un risc macroeconomic
Deficitul de personal în construcții nu mai este doar o problemă a firmelor, ci o vulnerabilitate națională. Sectorul construcțiilor contribuie cu peste 7% la PIB-ul României, iar încetinirea proiectelor publice sau private are efecte în lanț. Lipsa muncitorilor amână lucrări de infrastructură, scumpește locuințele și afectează investițiile străine directe. De exemplu, mai multe proiecte PNRR sunt în pericol de întârziere din lipsă de resursă umană calificată. Totodată, companiile mari, care ar putea genera dezvoltare locală, nu găsesc suficiente echipe disponibile pentru execuție. În timp ce statul se luptă să atragă investiții, economia reală suferă de o lipsă cronică de oameni dispuși să muncească.

Importul de muncitori străini: soluție temporară sau nouă dependență
Pentru a compensa lipsa românilor, multe companii au început să aducă muncitori din Asia — din Nepal, Sri Lanka, Vietnam sau Bangladesh. Numărul acestora a crescut în ultimii trei ani, depășind 100.000 de lucrători activi în construcții. Totuși, costurile administrative și dificultățile de integrare sunt considerabile. Mulți patroni se plâng de bariera lingvistică, de neadaptarea la standardele locale și de timpul lung necesar pentru formare. În plus, și acești muncitori încep să migreze ulterior spre alte țări europene, unde li se oferă condiții mai bune.

Obține o ofertă de credit pentru societatea ta, de până la 150 000$, în doar 48 de ore. Absolut gratuit.

Aplică aici!

Sistemul de educație profesională, o verigă ruptă
Una dintre cauzele profunde ale crizei este prăbușirea învățământului profesional. După 1990, multe școli de meserii au fost desființate, iar tinerii au fost orientați spre licee teoretice fără perspectivă practică. Astfel, generațiile actuale nu mai consideră munca fizică o opțiune demnă, iar construcțiile au ajuns să fie percepute ca o soluție de avarie, nu ca o carieră. Statul a început timid să reintroducă învățământul dual, dar efectele se vor vedea abia peste ani. Firmele mari din domeniu au investit singure în programe de formare, însă acestea nu pot acoperi golul uriaș creat. În lipsa unei strategii educaționale coerente, România continuă să exporte forță de muncă și să importe personal necalificat.

Consecințele directe asupra pieței imobiliare
Criza forței de muncă din construcții se reflectă rapid în prețurile locuințelor. Costurile cu manopera au crescut cu peste 30% în ultimii doi ani, iar termenele de execuție s-au dublat pentru multe proiecte rezidențiale. Dezvoltatorii imobiliari se confruntă cu presiuni majore, fiind nevoiți să renegocieze contracte și să amâne livrările. În orașele mari, unde cererea rămâne ridicată, locuințele noi devin inaccesibile pentru clasa de mijloc. Această dinamică alimentează și speculațiile de pe piața secundară, unde prețurile vechilor apartamente cresc artificial.

Impactul asupra companiilor mici și mijlocii din domeniu
Firmele mici sunt cele mai vulnerabile în fața acestei crize. Marile companii pot aduce muncitori străini, pot investi în formare și pot negocia contracte mari cu statul. Însă micii antreprenori locali, care trăiesc din lucrări de renovare, reparații și construcții private, nu își permit aceste costuri. Mulți dintre ei și-au redus activitatea sau au închis complet, ceea ce afectează economia locală. În mediul rural, unde construcțiile reprezentau o sursă constantă de venit, lipsa forței de muncă a dus la stagnarea proiectelor. În plus, firmele mici sunt obligate să refuze contracte pentru că nu pot asigura echipe complete. Această contracție afectează și lanțul de furnizori – de la producătorii de materiale până la transportatori.

Migrarea muncitorilor din România
Plecarea masivă a muncitorilor din construcții are și efecte demografice majore. Mulți dintre ei își lasă familiile acasă, contribuind la destrămarea comunităților locale. Copiii crescuți fără părinți și localitățile golite de populație activă devin un fenomen tot mai des întâlnit. În același timp, diaspora muncitorilor români din construcții formează un segment economic important, care trimite anual miliarde de euro în țară. Aceste remitențe susțin consumul intern, dar nu compensează pierderea forței de muncă. Din punct de vedere social, România se confruntă cu o contradicție dureroasă: banii se întorc, dar oamenii nu.

Cum afectează criza construcțiilor proiectele publice
Lipsa constructorilor disponibili a dus la întârzieri majore pe șantierele de autostrăzi, spitale și școli. Unele licitații nu primesc nicio ofertă, iar altele sunt amânate luni întregi. Constructorii români cer tot mai des renegocierea contractelor, invocând creșterea costurilor și lipsa personalului. Această situație pune în pericol absorbția fondurilor europene și implementarea programelor strategice.

Tendințele europene și poziția României

Polonia, Bulgaria și Ungaria se confruntă cu probleme similare, însă au reușit parțial să atragă oamenii înapoi prin programe guvernamentale clare. De exemplu, Polonia oferă facilități fiscale pentru repatriați și sprijin pentru reîntoarcerea familiilor. România, în schimb, rămâne într-o zonă pasivă, lăsând piața să se autoregleze. În Europa, muncitorii români sunt printre cei mai apreciați, dar și printre cei mai mobili. Faptul că aceștia preferă stabilitatea occidentală ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru autorități.

Criza forței de muncă din construcții nu este un accident, ci rezultatul anilor de neglijență. România plătește acum prețul unei tranziții făcute fără plan, într-un domeniu care ar fi trebuit să fie motor de dezvoltare.