Dependența României de importurile de fructe și legume – cum poate fi inversată prin sere inteligente și cooperative locale
Veverita Aliona
6 min read
România este una dintre țările europene cu cel mai fertil sol și cu o tradiție agricolă profundă, dar paradoxal, depinde masiv de importurile de fructe și legume. În 2024, valoarea importurilor de astfel de produse a depășit 1,2 miliarde de euro, conform datelor INS. Din Spania, Grecia, Polonia sau Turcia ajung zilnic tone de roșii, castraveți, mere sau struguri care ajung pe mesele românilor. Cauza principală nu este lipsa terenurilor, ci fragmentarea producției interne și lipsa infrastructurii moderne. Micii fermieri produc mult, dar sezonier, fără capacități de depozitare sau contracte sigure cu marile lanțuri de retail. Astfel, în lunile de iarnă, piața este complet dominată de importuri. Această situație subminează competitivitatea producătorilor locali și duce la pierderi în economie. România devine astfel un consumator pasiv al agriculturii altora, deși are potențialul de a fi un exportator regional.
Slăbiciunea lanțului logistic intern și efectul său economic
Problema nu se reduce doar la producție, ci și la logistica agricolă. Lipsa centrelor de colectare moderne, a depozitelor frigorifice și a rețelelor de distribuție eficiente face imposibilă stabilitatea pieței interne. Fermierii mici sunt obligați să vândă pe marginea drumului sau în piețe locale, la prețuri care rareori acoperă costurile. Între timp, retailerii preferă să lucreze cu furnizori externi, care oferă cantități constante și ambalaje standardizate. Costurile de transport din Spania sau Grecia sunt mai mici decât pierderile din lipsa organizării interne. Această ruptură între producătorul român și consumatorul român are efecte economice profunde. O mare parte din valoarea adăugată se scurge în afara țării, iar satele agricole rămân sărace.
Climatul schimbător accentuează vulnerabilitatea fermierilor locali
Schimbările climatice au amplificat instabilitatea producției interne. Seceta, ploile torențiale și diferențele bruște de temperatură afectează grav culturile în aer liber. În ultimii ani, zeci de mii de hectare de legume au fost compromise de condițiile meteorologice imprevizibile. În lipsa unor sisteme de protecție moderne, precum serele și solariile automatizate, producția devine un joc al norocului. Fermierii mici nu au resurse pentru a investi în tehnologii de control climatic sau în irigații performante. Așa se explică de ce, în perioadele critice, rafturile se umplu de roșii olandeze și castraveți spanioli. România are un avantaj natural, dar îl pierde din cauza neadaptării la realitatea actuală.
Serele inteligente – soluția practică la o problemă veche
Modelul serelor inteligente câștigă teren în tot mai multe țări europene, iar România abia începe să-l descopere. Acestea sunt construcții automatizate, controlate prin senzori și software, care reglează temperatura, umiditatea, irigația și lumina. Prin utilizarea energiei verzi și a tehnologiei IoT, producția poate deveni constantă și sustenabilă. Spre exemplu, în Olanda, peste 80% din legumele vândute în supermarketuri provin din sere inteligente, chiar dacă țara are un climat rece. România are condiții mai favorabile, dar folosește doar o fracțiune din acest potențial. Investițiile inițiale sunt considerabile, dar randamentul economic este dovedit. O seră automatizată produce de 6–8 ori mai mult pe metru pătrat decât cultura tradițională.
Cooperativele agricole – cheia accesului la piață și la finanțare
Individual, fermierii mici nu pot concura cu importatorii. Soluția logică și economică este asocierea în cooperative. Cooperativele agricole permit acces comun la utilaje, tehnologii și piețe de desfacere. Ele pot semna contracte directe cu supermarketurile, pot construi depozite comune și pot atrage finanțări consistente. În prezent, România are sub 1.500 de cooperative funcționale, deși potențialul real este de cel puțin de zece ori mai mare. Țările vestice au demonstrat că asocierea este singura cale de supraviețuire într-o piață globalizată. Prin cooperative, fermierii pot negocia prețuri mai bune, pot planifica producția și pot asigura un flux constant de marfă. Mai mult, cooperativele pot gestiona sere inteligente comune, reducând costurile și riscurile individuale
Tehnologia agricolă devine un factor strategic de independență
Agricultura modernă nu mai este o chestiune de pământ, ci de tehnologie. Senzorii, automatizarea, dronele și platformele de management agricol pot transforma radical productivitatea. În România, utilizarea acestor instrumente este abia la început. Există inițiative locale promițătoare, precum fermele care folosesc inteligență artificială pentru monitorizarea culturilor. Rezultatele sunt clare: randamente mai mari, pierderi reduse și costuri mai predictibile. În plus, tehnologia reduce dependența de forța de muncă sezonieră, o problemă majoră pentru agricultura românească. Țările care nu o adoptă vor depinde de importuri tot mai scumpe.
Piața de retail – obstacol sau partener strategic?
Lanțurile de supermarketuri dețin controlul asupra pieței de fructe și legume, iar fermierii locali se plâng adesea de condițiile impuse. Totuși, acestea pot deveni parteneri strategici dacă există cooperare și standardizare. Retailerii caută stabilitate și calitate constantă, ceea ce cooperativele bine organizate pot asigura. În Polonia, acest model funcționează deja: cooperativele livrează centralizat către rețelele mari, asigurând prețuri competitive. În România, lanțurile internaționale ar putea fi implicate prin acorduri de achiziție garantată a producției interne. Statul poate stimula astfel de parteneriate prin deduceri fiscale și programe de branding național.
Exemplul țărilor care și-au redus dependența de importuri
Țări cu climă similară, precum Polonia, Ungaria sau Cehia, au reușit să își reducă importurile agricole prin investiții coordonate în sere și cooperative. În Polonia, peste 60% din legumele consumate sunt produse local. Ungaria a introdus programe naționale de finanțare pentru sere inteligente, iar rezultatele sunt vizibile în exporturile regionale. Aceste țări au înțeles că independența alimentară nu este doar o chestiune de mândrie, ci o garanție economică. România poate urma același traseu dacă își valorifică potențialul agricol și uman.
Beneficiile economice ale reindustrializării agricole
Investițiile în sere inteligente și cooperative nu aduc doar hrană locală, ci și locuri de muncă și valoare adăugată. Fiecare milion de euro investit în agricultura modernă generează între 20 și 30 de locuri de muncă directe și indirecte. În plus, producția locală reduce deficitul comercial și crește veniturile fiscale. Agricultura modernizată poate atrage tinerii înapoi în sate, oferindu-le un cadru economic viabil. Reindustrializarea agricolă înseamnă, de fapt, revenirea la o economie sănătoasă, cu lanțuri de producție interne. România are resursele, dar trebuie să le gestioneze inteligent.
Obstacolele reale: mentalitatea, birocrația și lipsa de încredere
Cea mai grea barieră nu este financiară, ci mentală. Mulți fermieri nu au încredere unii în alții și se tem să se asocieze. Birocrația descurajează inițiativa, iar sistemul bancar este reticent față de investițiile agricole. Lipsa educației antreprenoriale și a consilierii tehnice blochează dezvoltarea. În plus, corupția locală și gestionarea ineficientă a fondurilor europene adâncesc neîncrederea. Fără o reformă administrativă reală și fără profesionalizarea managementului agricol, schimbarea va fi lentă. Este nevoie de formare continuă, consultanță transparentă și exemple de succes care să inspire.
Reducerea dependenței de importuri nu este o utopie, ci o direcție realistă pentru România. Cu sere inteligente, cooperative bine conduse și politici, țara poate redeveni un producător în regiune. Beneficiile nu se limitează la economie, ci ating și securitatea alimentară și stabilitatea socială.
