Val de insolvențe în România: ce ne arată prăbușirea a 8.000 de firme într-un singur an

Europa Centrală și de Est trăiește un paradox: deși economia din regiune și-a revenit vizibil, valul de insolvențe nu a încetinit, ba dimpotrivă. Datele arată o creștere economică medie de 2,6% în regiune, susținută de scăderea inflației și redresarea consumului intern. Cu toate acestea, cifrele privind insolvențele nu reflectă această relansare. Din cele 11 țări analizate, doar trei – Ungaria, Serbia și Bulgaria – au înregistrat o scădere clară a numărului de insolvențe. Restul se confruntă cu o presiune care crește asupra companiilor, în special în sectoare de strategie. În cazul României, lucrul devine și mai evident, în condițiile în care insolvențele au crescut cu 9,4%, în ciuda unei creșteri a PIB-ului de 2,1% în 2024. Situația actuală arată faptul că dinamica economică nu se mai schimbă automat cu sănătatea mediului de afaceri. Este o lecție dureroasă pentru antreprenori, dar și un avertisment pentru alți antreprenori și investitori. Dincolo de statisticile date, în spatele fiecărei insolvențe stă o poveste de reziliență eșuată și adaptare greoaie. Este important să înțelegem ce anume alimentează acest dezechilibru.

Cifrele înșelătoare ale regiunii: scăderea aparentă a insolvențelor și realitatea ascunsă

Raportările oficiale indică o scădere a insolvențelor în Europa Centrală și de Est, de la 50.248 în 2023 la 45.938 în 2024. Cu toate acestea, scăderea de 9% este puternic influențată de ajustările metodologice din Ungaria. Autoritățile maghiare au modificat normele privind raportarea procedurilor de insolvență, ceea ce a dus la o scădere a cifrelor. Dacă excludem cazul Ungariei, datele oferă o imagine diferită: insolvențele au crescut de la 29.771 la 30.680 în restul regiunii, ceea ce înseamnă o creștere reală de 3%. Această evoluție reflectă o fragilitate economică, care persistă în ciuda stimulentelor fiscale și a scăderii costurilor cu energia. Creșterea costurilor operaționale, dobânzile bancare ridicate și slaba capitalizare a IMM-urilor sunt factori decisivi în acest peisaj. Astfel, cifrele agregate nu spun întreaga poveste, ci ascund tensiuni adânci în structura economică. Mulți antreprenori din România, Polonia sau Slovenia simt pe pielea lor ce înseamnă lipsa de predictibilitate și presiunea zilnică a costurilor.

România în cifre: între redresare economică și vulnerabilitate

În România, creșterea de 2,1% în 2024 a fost susținută de consumul intern, exporturi agricole și o revenire mică a investițiilor publice. Cu toate acestea, această redresare nu a reușit să stabilizeze companiile, mai ales pe cele din sectoarele-cheie. Potrivit datelor de la Registrul Comerțului, numărul procedurilor de insolvență a crescut la peste 6.550 în 2024, comparativ cu aproximativ 6.000 în 2023. Cele mai afectate au fost companiile din construcții, transporturi și industrie prelucrătoare. Regiunile cu cele mai multe cazuri de insolvență au fost București-Ilfov, Cluj, Timiș și Constanța. Factorii determinanți includ inflația persistentă (5,5% în medie anuală), dobânzile mari la creditele comerciale și fiscalitatea instabilă. Datele indică o creștere a insolvențelor în rândul companiilor cu peste 50 de angajați, ceea ce sugerează un fenomen mai profund decât simpla incapacitate de plată.

De ce rezistența companiilor nu urmează logica

O întrebare-cheie se ridică în fața acestei realități: de ce nu se leagă redresarea economică cu o reducere a numărului de insolvențe? Răspunsul este multilateral și implică mai mulți factori. În primul rând, multe companii au intrat în 2024 deja vulnerabile, după ani în care și-au epuizat rezervele. În al doilea rând, costurile cu materia primă, chirii și forța de muncă au crescut într-un ritm mai rapid decât veniturile. În al treilea rând, accesul la finanțare a devenit mai dificil, iar creditul comercial s-a restrâns. În România, peste 40% din IMM-uri raportează întârzieri mari la încasarea creanțelor. De asemenea, fiscalitatea incoerentă și modificările bruște ale cadrului legal au erodat încrederea investitorilor. Pe de altă parte, competitivitatea slabă a multor afaceri locale le face extrem de vulnerabile la orice șoc extern sau intern. Nu este vorba doar de lipsa de lichiditate, ci de o lipsă de adaptabilitate și profesionalizare a managementului în multe cazuri.

Sectorul construcțiilor – de la motor economic la focar de insolvențe

Industria construcțiilor a fost, în ultimii ani, unul dintre cele mai dinamice sectoare din România și regiune. Însă, în 2024, sectorul a devenit vulnerabil din cauza unei combinații letale de factori. Creșterea dobânzilor, scăderea cererii pentru locuințe și blocajele în obținerea autorizațiilor au dus la oprirea sau întârzierea multor proiecte. În România, peste 1.100 de firme de construcții au intrat în insolvență în ultimele 12 luni. Lipsa predictibilității fiscale și întârzierile la plata lucrărilor publice au generat crize de lichiditate. De asemenea, deficitul de forță de muncă a crescut costurile cu până la 18% față de 2023. Proiectele rezidențiale noi au scăzut cu aproape 30% în primele trei luni ale anului, conform datelor INS. Multe firme s-au îndatorat în perioada 2020–2022 și nu mai reușesc să refinanțeze creditele în condiții acceptabile. În acest context, marjele de profit s-au prăbușit, iar investițiile private în imobiliare au fost amânate sau anulate.

Obține o ofertă de credit pentru societatea ta, de până la 150 000$, în doar 48 de ore. Absolut gratuit.

Aplică aici!

Transporturile – presiunea dublă a costurilor și a concurenței externe

Un alt sector puternic afectat de valul de insolvențe în România este cel al transporturilor rutiere de marfă și persoane. În 2024, peste 900 de firme de profil au intrat în insolvență, o creștere cu peste 15% față de anul anterior. Scumpirea carburanților, creșterea tarifelor de asigurare RCA și deficitul acut de șoferi calificați au contribuit decisiv la colapsul multor firme mici și mijlocii. Pe lângă aceste probleme interne, operatorii români se confruntă și cu o concurență dură din partea firmelor poloneze, lituaniene și bulgare, care practică tarife mai mici. În același timp, implementarea Pachetului Mobilitate I la nivel european a dus la costuri suplimentare de conformare. Firmele de transport se confruntă cu presiuni administrative și birocratice crescute, mai ales cele care operează curse internaționale. În lipsa unor politici de sprijin, firmele românești pierd constant cote de piață în fața competitorilor mai bine capitalizați.

Industria prelucrătoare – prinsă între costuri mari și cerere slabă

În 2024, industria prelucrătoare din România s-a confruntat cu o scădere a comenzilor interne și externe, în special în sectorul de prelucrare a metalelor, textile și bunuri de consum durabile. Aproape 700 de companii din acest sector au intrat în insolvență în 2024, potrivit datelor de la Coface România. Costurile mari cu energia, lipsa forței de muncă specializate și blocajele logistice au dus la scăderea marjelor de profit. Cererea externă a scăzut în special din partea Germaniei și Franței, două piețe tradiționale pentru exportatorii români. În același timp, subvențiile generoase oferite în alte țări din regiune au făcut ca industria românească să piardă competitivitate. Firmele mici și mijlocii au fost cele mai expuse, în special cele care nu au investit în digitalizare sau eficiență energetică. Programele guvernamentale de sprijin s-au dovedit insuficiente și greu accesibile. Întârzierile în acordarea fondurilor europene au blocat proiectele de retehnologizare. În plus, lipsa de parteneriate între industrie și cercetare afectează capacitatea de inovare. În România, doar 0,4% din PIB este alocat anual pentru cercetare și dezvoltare, unul dintre cele mai mici procente din UE.

Ungaria – excepția care confirmă regula

Spre deosebire de tendința generală din Europa Centrală și de Est, Ungaria a înregistrat o scădere abruptă a numărului de insolvențe raportate oficial. Conform datelor Coface, în 2024 au fost înregistrate doar 1.233 de proceduri de insolvență, față de 20.477 în 2023, o scădere de peste 90%. Această anomalie nu reflectă însă o îmbunătățire economică spectaculoasă, ci o modificare legislativă privind condițiile de inițiere și raportare a procedurilor de insolvență. Autoritățile maghiare au introdus măsuri mai stricte privind documentația necesară pentru deschiderea unei proceduri și au înăsprit condițiile pentru creditorii care solicită falimentul unui debitor. Astfel, multe cazuri de insolvență nu mai sunt raportate oficial, ci sunt rezolvate prin mecanisme informale sau neoficiale. De asemenea, Ungaria a acordat un sprijin financiar direct unor sectoare strategice, cum ar fi industria auto și IT-ul. Statul maghiar a implementat măsuri de garantare a creditelor pentru IMM-uri și subvenții directe pentru menținerea locurilor de muncă. Totuși, experții economici avertizează că această „calmare administrativă” a insolvențelor poate ascunde riscuri viitoare. Fără o evaluare clară a riscurilor sistemice, economia maghiară ar putea fi expusă unor colapsuri bruște în viitor. Deocamdată, Ungaria rămâne o excepție statistică, dar nu neapărat o poveste de succes autentic.

Impactul în lanț – cum afectează insolvențele economia reală

Fiecare insolvență nu înseamnă doar închiderea unei firme, ci generează un efect de domino în economie. În România, peste 60% dintre firmele care intră în insolvență lasă datorii neachitate către furnizori, salariați și stat. Aceste pierderi se propagă rapid către alte companii, în special IMM-uri care nu pot absorbi astfel de șocuri. În lanțul de aprovizionare, o firmă care intră în faliment afectează fluxurile de numerar ale celorlalte cu care colabora. Acest fenomen agravează riscul sistemic, în special în sectoarele unde relațiile de afaceri sunt dependente de câțiva clienți mari. În România, peste 45% din IMM-uri depind de cel mult trei clienți principali. De asemenea, insolvențele reduc încasările la bugetul de stat, afectând indirect finanțarea serviciilor publice. În 2024, ANAF a raportat pierderi de peste 4 miliarde de lei din neîncasarea obligațiilor fiscale ale firmelor intrate în insolvență. Pierderea locurilor de muncă este o altă consecință directă, cu impact social semnificativ. Numai în prima jumătate a anului, peste 25.000 de angajați au fost afectați de insolvențe, majoritatea în construcții și transporturi.

Un factor-cheie în creșterea numărului de insolvențe din România este lipsa unei politici publice coerente de sprijin pentru firmele în dificultate. În ciuda existenței unor programe precum IMM Invest sau schema de ajutor de stat pentru digitalizare, accesul este dificil, iar condițiile sunt adesea restrictive. Multe IMM-uri nu au capacitatea administrativă de a aplica sau nu dispun de garanțiile cerute de bănci.