Cum pot micii agricultori să facă livrare directă la supermarket: șanse, blocaje și pași concreți
Veverita Aliona
6 min read
În România, micii agricultori reprezintă peste 90% din numărul total de exploatații agricole, conform INS. Aceștia operează, în general, pe suprafețe de sub 5 hectare și produc în volume mici, dar constante. Accesul lor la rețelele de distribuție mari, cum ar fi supermarketurile, este limitat de lipsa infrastructurii logistice și a capacităților de ambalare conforme. Deși cererea de produse locale și proaspete a crescut, fermierii întâmpină bariere birocratice și comerciale în a ajunge direct la raft. Majoritatea marilor lanțuri comerciale preferă colaborarea cu distribuitori consacrați, ceea ce marginalizează micii producători. În plus, contractele propuse de retaileri impun adesea termeni de plată nefavorabili și rigizzi. Astfel, micii agricultori sunt nevoiți să vândă marfa în piețe sau către intermediari, pierzând profitul real. Lipsa unui sistem național de colectare și livrare afectează direct pe aceștia.
Asociațiile de producători ca soluție funcțională pentru livrarea la scară largă
Una dintre cele mai bune căi prin care agricultorii mici pot livra către supermarketuri este organizarea în cooperative sau asociații de producători. Cooperarea le permite fermierilor să își consolideze oferta, să negocieze contracte colective și să acceseze fonduri europene pentru infrastructură logistică. Prin intermediul unei cooperative, se poate crea un centru de colectare care să asigure sortarea, ambalarea și livrarea conform standardelor comerciale. Supermarketurile sunt mai deschise la parteneriate cu entități organizate, care pot garanta cantități stabile și calitate constantă. De asemenea, costurile de transport și de marketing se împart între membrii asociației, crescând astfel rentabilitatea.
Cerințele supermarketurilor: standarde stricte și proceduri complicate
Micii fermieri care vor să livreze către supermarketuri trebuie să înțeleagă regulile comerciale impuse de acestea. Supermarketurile operează pe baza unor standarde de calitate foarte clare, ce includ dimensiuni uniforme ale produselor, etichetare bilingvă, trasabilitate și ambalaj conform. În plus, supermarketurile cer livrări planificate pe baza unor comenzi anticipate, ceea ce implică organizare și contracte clare. Plata se face, în general, la 30 sau 60 de zile de la livrare, ceea ce poate crea blocaje de bani cash pentru fermierii fără rezerve financiare. Pentru a face față acestor cerințe, este nevoie de investiții în infrastructura post-recoltare și într-un sistem minim de gestiune a producției. Mulți agricultori renunță înainte de a începe tocmai din cauza acestor condiții aparent imposibile.
Rolul logisticii în succesul livrării directe la supermarketele mari
Logistica este coloana vertebrală a oricărei relații comerciale stabile între producători și lanțuri de retail. Agricultorii mici nu dispun, de regulă, de mijloace proprii de transport frigorific sau de spații de depozitare conforme. Aici intervin centrele de colectare și investițiile comune în infrastructura de livrare. Transportul în regim controlat de temperatură este esențial mai ales pentru legume, lactate și ouă, unde pierderile pot fi mari. De asemenea, intervalul de livrare este crucial — marfa trebuie să ajungă dimineața devreme pentru a fi plasată pe raft în aceeași zi. O soluție tot mai frecvent întâlnită este externalizarea livrării către firme specializate, dar aceasta implică costuri pe care fermierii trebuie să le includă în prețul final.
Cum pot micii agricultori accesa fonduri pentru dezvoltare comercială
Accesul la finanțare este una dintre cele mai mari provocări pentru fermierii români care vor să își extindă canalele de distribuție. În prezent, fermierii mici pot accesa granturi între 40.000 și 200.000 de euro pentru dezvoltarea fermelor și integrarea pe piață. Condițiile de eligibilitate implică, însă, existența unui plan de afaceri viabil și înregistrarea fiscală ca PFA, II sau SRL. Mulți agricultori pierd accesul la fonduri din cauza lipsei de sprijin tehnic în redactarea documentației. Fondurile disponibile nu sunt puține, dar absorbția lor este scăzută — în 2024, doar 27% din bugetul destinat micilor fermieri a fost contractat.
Relația cu supermarketul: de la parteneriat comercial la colaborare sustenabilă
Un aspect deseori fără atenție în discuția despre livrarea directă este relația pe termen lung dintre fermier și supermarket. Aceasta nu se reduce doar la livrare, ci implică încredere, comunicare și adaptabilitate. Supermarketurile caută furnizori de încredere care pot asigura consistența produsului și respectarea termenelor. De aceea, un parteneriat reușit implică asumarea de responsabilități clare, transparență în comunicare și flexibilitate din partea ambelor părți. Pentru micii agricultori, acest lucru înseamnă uneori să investească în sisteme minime de planificare a resurselor întreprinderii sau măcar în instrumente digitale de urmărire a stocurilor. Retailerii, la rândul lor, pot contribui prin stabilirea de contracte mai flexibile, plăți mai rapide sau programe de sprijin pentru furnizorii locali.
Bariere legislative și birocratice în calea accesului la marile rețele
Micii agricultori se confruntă adesea cu o legislație stufoasă și contradictorie atunci când încearcă să pătrundă pe piața modernă de retail. Pentru a putea vinde legal într-un supermarket, aceștia trebuie să dețină avize sanitar-veterinare, autorizații de funcționare, certificate de conformitate și să fie înregistrați ca operatori economici. Procesul de obținere a acestor documente poate dura luni, mai ales în zonele rurale unde instituțiile funcționează limitat. În plus, unele supermarketuri impun condiții suplimentare, cum ar fi audituri independente sau garanții bancare. Există, de asemenea, diferențe între cerințele impuse de rețelele internaționale și cele ale retailerilor români, ceea ce creează confuzie. În lipsa unor ghiduri clare și a unei platforme unificate de informare, agricultorii se lovesc de un zid birocratic descurajant.
Nevoia de formare și educație antreprenorială pentru fermierii mici
Majoritatea micilor agricultori din România nu au pregătire în marketing, negociere sau management comercial, ceea ce le reduce semnificativ șansele de a încheia contracte cu supermarketurile. Potrivit unui studiu realizat, doar 18% dintre fermierii sub 50 de ani au participat la cursuri de formare în domeniul agro-business. În lipsa acestor cunoștințe, mulți nu știu cum să calculeze un preț corect, să redacteze un contract sau să gestioneze relația cu un lanț de retail. Programele de formare disponibile sunt rare, prost promovate și adesea prea teoretice. Soluția ar putea fi includerea de module de educație antreprenorială în programele de sprijin rural și în liceele agricole. De asemenea, supermarketurile ar putea cofinanța aceste inițiative în cadrul politicilor lor de responsabilitate socială.
Instrumente digitale care facilitează colaborarea dintre fermieri și retaileri
Tehnologia poate fi un aliat puternic pentru micii producători care vor să ajungă pe rafturile supermarketurilor. Există deja aplicații și platforme care facilitează agregarea ofertei agricole și conectarea cu potențiali cumpărători. Fermierii pot înregistra oferte în timp real, pot primi notificări privind cererea și pot urmări livrările în mod digital. Totuși, adoptarea acestor soluții este lentă, din cauza lipsei de acces la internet sau a alfabetizării digitale scăzute în zonele rurale. Statul ar trebui să încurajeze digitalizarea agriculturii prin granturi pentru echipamente IT și cursuri de competențe digitale.
Micii agricultori din România au oportunitatea reală de a deveni furnizori ai supermarketurilor, dar acest lucru presupune mai mult decât o simplă livrare de marfă. Este vorba despre organizare, asociere, învățare și adaptare la un ecosistem comercial complex. Livrarea directă nu este pentru oricine, dar nici imposibilă, dacă sunt parcurși pașii esențiali: asociere, respectarea standardelor, investiții în logistică, formare și digitalizare.
