Veverita Aliona 
Când economia este dominată de tehnologii în mare parte, cerințe în schimbare și o piață a muncii tot mai vulcanică, formarea continuă a angajaților va deveni o necesitate. Nu mai este un lux opțional, ci o condiție vitală pentru supraviețuirea și evoluția organizațiilor, indiferent de dimensiunea lor. În România, datele INS arată că doar 8,1% dintre angajați au beneficiat de cursuri de perfecționare în 2023, în timp ce media UE depășește 13%, semnalând un decalaj de competitivitate. Angajații bine pregătiți generează idei, inovează, reduc erorile operaționale și contribuie activ la creșterea productivității. Conform unui studiu realizat de PwC România în 2024, companiile care investesc peste 2% din bugetul anual în formare înregistrează un salt mediu de 12% în performanța financiară anuală. Învățarea continuă nu înseamnă doar cursuri tehnice, ci și dezvoltarea de soft skills – esențiale în era inteligenței artificiale și a automatizării. În plus, accesul la formare reduce fluctuația de personal cu până la 26%, potrivit datelor de la platforma eJobs. Acest lucru înseamnă costuri mai mici de recrutare, un climat organizațional stabil și o cultură internă mai coerentă. Într-o economie în care adaptabilitatea a devenit monedă forte, companiile care se încăpățânează să ignore formarea vor fi inevitabil depășite. Iar liderii care înțeleg acest principiu nu doar că atrag talente, dar creează ecosisteme agile și scalabile. Așadar, în 2025, formarea nu este o opțiune, ci un imperativ economic și uman.
Forța de muncă pregătită este o resursă strategică, nu o cheltuială
Există încă o prejudecată în mediul de afaceri românesc conform căreia formarea continuă ar reprezenta o cheltuială, nu o investiție. În realitate, fiecare leu investit în dezvoltarea profesională se traduce, în timp, în valoare adăugată netă pentru companie. Firmele care investesc constant în dezvoltarea performanțelor au o rată de profitabilitate cu 10-15% mai mare decât cele care nu o fac. Dincolo de cifre, beneficiile se văd în calitatea serviciilor oferite, în retenția clienților și în reputația organizației pe termen lung. În România, IMM-urile reprezintă peste 99% din totalul companiilor, iar majoritatea se confruntă cu provocări legate de lipsa personalului calificat. Formarea internă devine, în acest context, un instrument vital de contracarare a acestei crize. În plus, multe programe de formare pot fi cofinanțate prin fonduri europene, ceea ce reduce semnificativ presiunea financiară asupra companiilor. Mai mult, angajații percep formarea ca pe o dovadă de respect și încredere, ceea ce amplifică loialitatea față de angajator. De asemenea, leadershipul autentic presupune să oferi oamenilor șansa să devină mai buni în fiecare zi. Într-un peisaj economic în care diferența dintre mediocritate și excelență o face calitatea capitalului uman, investiția în oameni devine o miză de supraviețuire. A nu investi în formare este, de fapt, o decizie costisitoare pe termen mediu și lung. Iar cifrele nu mint: angajații bine pregătiți fac diferența în momentele de criză și susțin creșterea în perioadele de stabilitate.
România și decalajul educațional în companii: O analiză critică
România se află într-o poziție vulnerabilă în ceea ce privește investițiile în educația adulților și formarea profesională continuă. Conform Eurostat, doar 1 din 10 români adulți participă anual la un program de formare, față de 2 din 10 în alte țări din Europa Centrală. Această realitate este accentuată de lipsa unei culturi organizaționale orientate spre învățare și perfecționare constantă. În companiile românești, accentul cade adesea pe livrare imediată și nu pe dezvoltare pe termen lung, ceea ce compromite sustenabilitatea. În plus, multe firme nu au departamente de resurse umane bine structurate sau strategii coerente de training, ceea ce lasă formarea la voia întâmplării. În mediul privat, doar 4% dintre companii au bugete alocate strict pentru dezvoltare profesională. Situația este și mai gravă în mediul rural sau în companiile de producție, unde accesul la training este cvasi-inexistent. Acest decalaj generează o inegalitate profundă pe piața muncii și afectează în mod direct competitivitatea economică a țării. Lipsa formării blochează inovația, reduce eficiența și afectează inclusiv moralul angajaților. Este esențial ca statul, mediul privat și societatea civilă să colaboreze pentru a schimba această paradigmă. Iar anul 2025 poate deveni un punct de cotitură, dacă politicile publice vor stimula în mod real dezvoltarea resursei umane prin facilități fiscale și programe coerente.
Tendințe globale și implicații locale: Ce învățăm din bunele practici internaționale
În marile economii ale lumii, formarea continuă este un pilon esențial în strategia de business. State precum Germania, Olanda sau Finlanda au construit ecosisteme educaționale care integrează companiile, statul și instituțiile de învățământ într-un parteneriat permanent. De exemplu, în Germania, fiecare angajat beneficiază anual de 4-6 zile plătite pentru participarea la cursuri profesionale, iar companiile primesc deduceri fiscale semnificative. Această abordare produce rezultate palpabile: productivitatea muncii este cu 36% mai mare decât în România, iar nivelul de satisfacție al angajaților este printre cele mai ridicate din UE. În România, adaptarea acestor modele ar presupune voință politică, un cadru legislativ mai flexibil și stimulente reale pentru mediul privat. În același timp, companiile ar trebui să își asume rolul de formatori și să construiască parteneriate cu universități, platforme de e-learning și ONG-uri specializate în training. Beneficiile sunt evidente: adaptabilitate crescută, echipe bine închegate, reducerea costurilor operaționale și o imagine publică îmbunătățită. Este important de menționat că România are la dispoziție fonduri europene în valoare de peste 4 miliarde euro, alocate dezvoltării capitalului uman până în 2027. Dacă aceste resurse vor fi canalizate eficient spre formare continuă, România ar putea reduce rapid decalajul față de Occident. Modelele internaționale arată că progresul este posibil, dar depinde de voința decidenților și de implicarea mediului de afaceri. Or, în 2025, a continua fără o strategie de învățare înseamnă a merge pe un drum fără hartă.
Digitalizarea forțată și nevoia de competențe digitale avansate
Transformarea digitală nu mai este o alegere, ci o obligație pentru supraviețuire economică, iar această realitate a schimbat radical competențele cerute pe piața muncii. Conform raportului DESI 2024 (Digital Economy and Society Index), România se află pe penultimul loc în UE în ceea ce privește competențele digitale de bază ale populației active. Mai mult, doar 28% dintre angajați consideră că au cunoștințele necesare pentru a lucra eficient cu noile tehnologii digitale, potrivit unui studiu realizat în rândul firmelor românești. Acest decalaj se traduce în pierderi de productivitate, întârzieri în implementarea proiectelor și dificultăți de adaptare la noile standarde tehnologice. Formarea continuă vine aici ca o soluție directă și eficientă: instruirea specifică în domenii precum automatizarea proceselor, analiza datelor sau inteligența artificială poate transforma un angajat obișnuit într-un contribuitor strategic. Este esențial ca firmele să identifice aceste nevoi digitale și să creeze planuri personalizate de formare pentru fiecare departament. În 2025, lipsa competențelor digitale nu mai este doar un dezavantaj, ci o vulnerabilitate gravă care compromite întreaga competitivitate a unei firme. Companiile care adoptă rapid training-uri digitale înregistrează o reducere a timpului de execuție cu până la 30%, iar riscurile de eroare scad semnificativ. În acest context, digitalizarea devine un catalizator al formării continue și un motor al eficienței organizaționale. Este momentul ca firmele românești să iasă din paradigma fricii față de tehnologie și să îmbrățișeze învățarea digitală ca pe o formă de libertate și progres.
Retenția angajaților și fidelitatea prin învățare constantă
Unul dintre cele mai costisitoare procese pentru orice companie este rotația frecventă a angajaților, care implică pierderi financiare directe și o scădere a stabilității interne. Studiile arată că înlocuirea unui angajat calificat poate costa între 50% și 200% din salariul său anual, iar durata medie de înlocuire este de până la patru luni. În România, 67% dintre angajați afirmă că ar părăsi mai greu un loc de muncă dacă ar avea acces constant la cursuri și certificări relevante pentru cariera lor, potrivit unui sondaj realizat de platforma BestJobs în 2024. Formarea continuă devine astfel un instrument de retenție, dar și o sursă de motivare și validare profesională. Atunci când angajații simt că evoluează și că sunt susținuți în drumul lor profesional, ei devin ambasadori ai brandului de angajator. În plus, dezvoltarea profesională în cadrul companiei generează o cultură a meritului și a performanței. Organizațiile care oferă acces la training-uri regulate înregistrează o fluctuație de personal cu 25% mai mică și o satisfacție profesională cu 40% mai mare. Într-o piață marcată de mobilitate crescută și cereri salariale din ce în ce mai mari, învățarea continuă este un beneficiu non-financiar cu impact major. Angajații loiali și implicați contribuie direct la creșterea profitului și la consolidarea reputației organizației. Fără un plan coerent de formare, companiile riscă să piardă oamenii valoroși exact când au mai mare nevoie de ei.
Impactul asupra productivității și optimizarea performanței interne
Un angajat bine pregătit este, înainte de toate, un angajat eficient, iar acest lucru influențează direct costurile, termenele de livrare și satisfacția clienților. Datele furnizate de Institutul Național de Statistică arată că productivitatea muncii în România a crescut cu doar 2,8% în 2023, mult sub potențialul sectorial. Multe companii raportează întârzieri în livrări, creșteri ale costurilor operaționale și o capacitate redusă de a răspunde cererii, toate cauzate de lipsa competențelor tehnice sau de management. Implementarea unui program de formare continuă poate crește productivitatea individuală cu până la 20%, conform unui studiu realizat de Banca Mondială în Europa de Est. În plus, angajații instruiți fac mai puține greșeli, înțeleg mai bine obiectivele organizației și se implică activ în îmbunătățirea proceselor. În cazul firmelor din industrie, acest lucru poate însemna economii de zeci de mii de euro anual. Firmele care își optimizează procesele interne prin training au un control mai bun asupra resurselor și reduc considerabil pierderile nejustificate. În România, companiile care au implementat training-uri interne în 2024 au raportat o creștere medie de 16% în eficiența operațională. Așadar, formarea continuă nu este doar despre oameni, ci și despre echilibrul financiar și agilitatea decizională. Într-o economie în care fiecare oră irosită se traduce în pierderi, formarea este o investiție în timp câștigat și în eficiență maximă.
Leadershipul educat creează echipe performante
Fără lideri pregătiți și adaptați la provocările actuale, orice efort de formare este sortit eșecului. Leadershipul modern presupune nu doar autoritate, ci și înțelegerea profundă a schimbărilor din piață, empatie organizațională și capacitatea de a ghida echipe diverse. În România, doar 17% dintre managerii de linie participă anual la traininguri de leadership, conform datelor EY România. În schimb, în companiile occidentale, dezvoltarea managerială este un element central în strategia de business. Liderii care înțeleg impactul formării nu doar că susțin echipele, ci construiesc mecanisme prin care învățarea devine organică. Formarea liderilor produce un efect de domino: angajații sunt mai motivați, mai conectați și mai orientați spre performanță. În organizațiile unde managementul este implicat activ în formare, productivitatea generală crește cu 18%, iar nivelul de engagement al echipei se dublează. În plus, liderii bine formați pot identifica mai ușor talente interne, evitând astfel costurile recrutării externe. În România, firmele care au investit în leadership educațional au raportat o scădere cu 22% a conflictelor interne și o îmbunătățire a climatului de lucru. În 2025, formarea liderilor nu mai este o opțiune de prestigiu, ci o condiție esențială pentru a supraviețui într-un mediu economic volatil și complex.
Competențele transversale: cheia adaptabilității și a colaborării
Formarea continuă nu se limitează la domenii tehnice, ci include și dezvoltarea competențelor transversale, care sunt tot mai cerute în economia modernă. Este vorba despre abilități precum gândirea critică, comunicarea eficientă, inteligența emoțională sau capacitatea de a lucra în echipe diverse. Aceste competențe devin esențiale într-o lume în care automatizarea înlocuiește sarcinile repetitive, dar nu poate replica adaptabilitatea umană. 92% dintre liderii de HR din Europa consideră că aceste soft skills vor fi decisive pentru angajații în următorii cinci ani. În România, încă există o subestimare a acestor abilități, în special în domenii tehnice sau industriale, unde accentul cade exclusiv pe expertiza practică. Totuși, realitatea arată că echipele cu o cultură solidă de comunicare și empatie sunt mai rezistente la schimbări și mai inovatoare. Programele de formare care includ aceste dimensiuni creează nu doar angajați competenți, ci oameni mai conectați la misiunea organizației. Investiția în competențe transversale generează coeziune, reducerea conflictelor și o creștere a eficienței în colaborare. Într-o economie bazată tot mai mult pe proiecte și rețele de lucru flexibile, adaptabilitatea devine o resursă la fel de importantă ca și cunoașterea tehnică. Formarea acestor competențe poate face diferența între o firmă care supraviețuiește și una care inovează. În 2025, adaptabilitatea este moneda de schimb a performanței sustenabile.
Avantaj competitiv pe piața internă și internațională
Într-o piață globalizată, în care diferențele dintre produse și servicii sunt tot mai subtile, capitalul uman devine factorul-cheie al diferențierii. Companiile care investesc constant în formarea angajaților își dezvoltă un ADN competitiv ce nu poate fi replicat ușor de rivali. În România, exporturile de servicii IT, consultanță și inginerie au crescut cu peste 20% în ultimii doi ani, potrivit datelor INS, fiind alimentate în mare parte de companii care au mizat pe oameni bine pregătiți. În același timp, firmele care activează pe piața internă încep să resimtă presiunea profesionalizării, odată cu creșterea exigențelor consumatorilor și a digitalizării proceselor. O forță de muncă educată oferă flexibilitate, răspuns rapid la nevoi și capacitatea de a scala fără pierderi de calitate. În domenii precum turismul, logistica sau retailul, avantajul competitiv este dat astăzi de rapiditatea adaptării și de calitatea relației cu clientul – ambele influențate direct de formarea continuă. De asemenea, companiile românești care accesează piețe externe sunt evaluate nu doar în funcție de produs, ci și de capacitatea de a livra standarde internaționale. În 2025, capitalul uman va deveni tot mai des un criteriu de selecție în licitațiile internaționale și parteneriatele transfrontaliere. Iar în lipsa unei strategii coerente de formare, companiile riscă să piardă oportunități majore de extindere. În esență, învățarea continuă este pașaportul care deschide ușile competitivității durabile. Cine înțelege asta, investește nu doar în oameni, ci în viitorul propriului brand.
Soluții de finanțare și politici publice care pot susține efortul companiilor
Una dintre cele mai frecvente bariere în calea formării continue în România este percepția că aceasta presupune costuri mari și efort logistic considerabil. Totuși, există deja soluții financiare și instituționale care pot reduce considerabil aceste obstacole, dacă sunt cunoscute și corect accesate. Ministerul Muncii, prin PNRR și prin Programul Educație și Ocupare 2021–2027, oferă granturi pentru dezvoltarea competențelor angajaților, în special în sectoare strategice precum IT, energie, industrie sau servicii profesionale. În total, peste 1,3 miliarde de euro sunt disponibili doar în perioada 2024–2025 pentru cursuri de calificare, reconversie și perfecționare. În plus, companiile pot beneficia de deduceri fiscale pentru cheltuielile cu formarea, în anumite condiții stabilite prin Codul Fiscal. De asemenea, camerele de comerț și organizațiile patronale oferă periodic programe gratuite sau cofinanțate pentru membrii lor, dar aceste oportunități sunt încă subutilizate. Lipsa de informare și birocrația excesivă rămân piedici majore, care pot fi depășite prin parteneriate public-private și consultanță specializată. Este nevoie de o comunicare mai eficientă între stat și mediul privat pentru a transforma aceste resurse în rezultate concrete. Firmele care reușesc să acceseze fonduri pentru formare obțin un dublu beneficiu: reducerea costurilor interne și creșterea calității serviciilor. În 2025, competitivitatea economică a României depinde și de modul în care aceste fonduri vor fi transformate în competențe reale, nu doar în rapoarte de implementare. Așadar, soluțiile există, dar trebuie căutate, înțelese și integrate în viziunea de dezvoltare a fiecărei organizații.
Privind în ansamblu, formarea continuă nu este doar o soluție pentru creșterea profitului individual al companiilor, ci o miză națională, cu efecte structurale asupra economiei. O forță de muncă educată înseamnă inovație, incluziune, echitate și progres sustenabil, valori esențiale pentru România în 2025. Într-o societate în care inegalitățile sociale și economice tind să se adâncească, formarea oferă un instrument real de mobilitate și reconversie profesională. Angajații care învață devin mai încrezători, mai autonomi și mai implicați în bunul mers al organizațiilor și al comunităților. Pentru antreprenori, învățarea devine o armă împotriva stagnării și o punte către extindere, adaptabilitate și succes. În același timp, statul român trebuie să înțeleagă că investiția în educația adulților este la fel de importantă ca investiția în infrastructură sau tehnologie. O economie inteligentă este construită pe minți vii, pe decizii bazate pe cunoaștere și pe capacitatea oamenilor de a anticipa schimbările. În 2025, formarea continuă este mai mult decât o tendință – este cheia care deschide ușa unui viitor economic mai stabil, mai echitabil și mai performant pentru România. Iar fiecare companie care alege să investească în oameni contribuie nu doar la propria creștere, ci la maturizarea unei întregi societăți economice.
