Veverita Aliona 
În România anului 2025, salariul mediu net este de aproximativ 3.200 de lei, însă, pentru o mare parte dintre cetățeni, această sumă se situează mult sub nivelul de trai decent. Potrivit celor mai recente statistici, aproape un sfert dintre români câștigă lunar salarii de sub 3.000 de lei. Acești angajați se confruntă zilnic cu un set de provocări economice și sociale care le afectează calitatea vieții și perspectiva asupra viitorului. Deși diferențele între veniturile din marile orașe și cele din mediul rural sunt considerabile, realitatea rămâne aceeași: cu un salariu de sub 3.000 de lei, gestionarea unui trai decent devine un exercițiu de echilibristică financiară. În acest context, întrebarea esențială este cum reușesc românii cu aceste venituri să facă față provocărilor economice și ce soluții găsesc pentru a supraviețui într-o lume tot mai costisitoare.
Ponderea cheltuielilor în raport cu veniturile
Pentru majoritatea celor care câștigă până la 3.000 de lei pe lună, cheltuielile de bază (utilități, chirii, alimente, transport) reprezintă o mare parte din veniturile lunare. De exemplu, un apartament cu două camere într-un oraș mare poate ajunge să coste între 1.200 și 1.500 de lei pe lună, iar utilitățile (gaz, electricitate, apă, internet) adaugă o sumă suplimentară de aproximativ 500 de lei. Astfel, aproape jumătate din venituri sunt consumate doar pentru a asigura un loc de trai și condiții minime de confort. În plus, alimentele și transportul sunt cheltuieli inevitabile, care, pentru o familie medie, pot ajunge la aproximativ 1.000-1.200 de lei. Cu toate acestea, cheltuielile nu se opresc aici, iar multe persoane se confruntă cu imposibilitatea de a economisi sau de a accesa servicii de sănătate și educație de calitate. În fața acestor costuri, soluțiile sunt limitate și adesea implică sacrificii majore.
Scăderea puterii de cumpărare și efectele inflației
Inflația este un alt factor care pune presiune pe veniturile românilor cu salarii mici. Conform datelor INS, rata anuală a inflației în România a ajuns la 9,2% în 2024, ceea ce a dus la o creștere semnificativă a prețurilor pentru alimente, combustibili și alte produse de bază. De exemplu, prețul unui kilogram de pâine a crescut cu aproximativ 20%, iar costul produselor din carne a înregistrat o majorare de 15%. Această creștere continuă a prețurilor face ca valoarea reală a veniturilor să scadă, iar impactul este resimțit direct de către cei care au salarii modeste. Astfel, oamenii sunt nevoiți să aleagă între a face față cheltuielilor de zi cu zi și a renunța la produse sau servicii care înainte erau accesibile. Puterea de cumpărare scăzută duce la o scădere a standardului de viață, iar mulți români ajung să se confrunte cu situații de precaritate.
Alimentarea unui trai decent: compromisuri și sacrificii
Pentru mulți români care trăiesc cu salarii de sub 3.000 de lei, mesele zilnice devin un teren al compromisurilor. Carnea, un produs care în mod tradițional a fost un aliment de bază, ajunge să fie consumată mult mai rar, înlocuită cu legume și alimente mai ieftine. Familiile cu venituri mici preferă să cumpere alimente de la piețele locale, unde prețurile sunt mai mici, dar calitatea este adesea sub standardele dorite. De asemenea, planificarea bugetului devine o artizanat al economiei de scară, unde porțiile sunt mai mici, iar alimentele care pot fi păstrate mai mult timp sunt preferate. Din păcate, acest stil de viață adesea conduce la o alimentație mai puțin echilibrată, cu efecte pe termen lung asupra sănătății. În fața acestor provocări, mulți români ajung să pună prioritate nevoile urgente, cum ar fi plata datoriilor sau a utilităților, în defavoarea unor cheltuieli mai puțin urgente, dar esențiale pentru sănătatea lor.
Transportul și mobilitatea: o povară financiară suplimentară
Transportul este o altă problemă majoră pentru cei cu salarii de sub 3.000 de lei. Costurile de transport într-un oraș mare sunt ridicate, iar multe persoane sunt nevoite să folosească mijloacele de transport în comun. Abonamentele lunare pentru transportul public pot ajunge la 150-200 de lei, iar în multe cazuri, distanțele lungi de parcurs adaugă un cost suplimentar în timp și bani. Cei care își permit să dețină un automobil trebuie să suporte costuri de combustibil și întreținere care pot ajunge la aproximativ 500 de lei pe lună, o sumă semnificativă pentru veniturile mici. Mai mult, pentru mulți dintre acești angajați, condițiile de transport sunt adesea precare, iar timpul pierdut în trafic afectează productivitatea și starea lor de bine. Aceste cheltuieli de mobilitate se adaugă la presiunea financiară deja existentă, iar alegerea unui loc de muncă apropiat de casă devine o prioritate.
Accesul limitat la educație și formare continuă
Într-o lume tot mai competitivă, accesul la educație și formare continuă este crucial pentru avansarea în carieră și pentru îmbunătățirea veniturilor. Cu toate acestea, pentru românii care câștigă sub 3.000 de lei, investiția în educație devine o povară suplimentară. Taxele pentru cursuri de formare profesională, pentru diverse certificări sau pentru studii suplimentare sunt în continuă creștere, iar mulți dintre cei cu venituri mici nu își permit să își dedice timp și bani pentru acest tip de dezvoltare. De asemenea, există o mare discrepanță între educația teoretică și cerințele pieței muncii, iar mulți angajați ajung să lucreze în domenii care nu corespund pregătirii lor profesionale. Această lipsă de accesibilitate la educație de calitate creează un cerc vicios, în care oamenii cu salarii mici rămân în aceleași tipuri de joburi, fără șansa de a progresa.
Sănătatea: o altă provocare economică
Sistemul de sănătate din România este un alt sector în care românii cu salarii modeste se confruntă cu dificultăți majore. Deși există un sistem de asigurări de sănătate, multe dintre serviciile medicale sunt insuficient finanțate sau greu accesibile. În spitale, condițiile sunt adesea precare, iar pentru multe tratamente se impune achiziționarea unor medicamente sau materiale medicale suplimentare, care nu sunt acoperite de asigurare. Astfel, multe persoane care câștigă sub 3.000 de lei sunt nevoite să renunțe la consultații medicale sau să amâne tratamentele, iar acest lucru poate duce la agravarea unor probleme de sănătate. În plus, costurile pentru un control de rutină sau pentru analize de laborator sunt adesea mari, iar persoanele cu venituri mici nu au suficientă resursă financiară pentru a le acoperi. În fața acestor realități, prevenirea devine principalul mecanism de protecție, dar mulți nu au informațiile sau resursele necesare pentru a aplica măsuri de prevenție adecvate.
Sistemul de pensii și securitatea socială: o poveste a incertitudinii
Mulți dintre românii care câștigă salarii de sub 3.000 de lei nu pot economisi pentru pensie, iar acest lucru creează o incertitudine majoră pentru viitor. Sistemul de pensii din România se bazează pe contribuiați, dar pentru o mare parte dintre angajați, contribuțiile sunt mult prea mici pentru a asigura un trai decent la bătrânețe. În acest context, pensionarii de mâine vor fi o categorie vulnerabilă, care va depinde de un sistem public de pensii care, în multe cazuri, nu va fi suficient pentru a acoperi cheltuielile esențiale. De asemenea, acești angajați nu își permit să contribuie la fonduri private de pensii sau la asigurări suplimentare de sănătate, iar aceștia se vor confrunta cu o pensie mai mică decât cea necesară pentru a acoperi cheltuielile de bază. Lipsa unei securități financiare pe termen lung reprezintă o povară psihologică majoră pentru românii cu venituri mici.
Pericolele economiei gri: munca neoficială ca soluție de supraviețuire
În fața acestor dificultăți economice, o parte dintre români aleg să recurgă la munca neoficială, un fenomen tot mai des întâlnit în economia românească. Munca la negru sau semnarea de contracte parțiale reprezintă o soluție de supraviețuire pentru mulți dintre cei care câștigă sub 3.000 de lei. Totuși, acest tip de muncă vine cu riscuri semnificative: lipsa asigurărilor de sănătate și pensii, instabilitatea jobului și imposibilitatea de a beneficia de protecția oferită de lege. De asemenea, lucrătorii din sectorul informal sunt mai expuși la abuzuri din partea angajatorilor, iar condițiile de muncă sunt adesea precare. În acest sens, munca la negru poate oferi o soluție pe termen scurt, dar generează, pe termen lung, o serie de probleme economice și sociale.
Soluții pentru îmbunătățirea situației celor cu salarii mici
Pentru a îmbunătăți situația românilor cu salarii mici, sunt necesare reforme structurale. Creșterea salariului minim pe economie este o măsură esențială, dar nu suficientă. Totodată, guvernul ar trebui să investească în educație și formare profesională, să sprijine micile afaceri și să încurajeze crearea de locuri de muncă mai bine plătite. De asemenea, ar trebui să se intensifice măsurile de combatere a muncii neoficiale, să se îmbunătățească condițiile din spitale și să se sprijine accesul românilor la servicii publice de calitate. Aceste măsuri pot ajuta nu doar să crească veniturile celor cu salarii mici, dar și să construiască o societate mai echitabilă și mai prosperă.
Salariile mici continuă să reprezinte o provocare majoră pentru români. Cu toate că există soluții pe termen scurt și sprijin din partea unor inițiative locale și guvernamentale, problemele structurale sunt mult mai complexe. În fața unui cost de trai în continuă creștere și a unei economii ce pune presiune pe cei mai vulnerabili, românii cu salarii sub 3.000 de lei trebuie să găsească soluții inovative pentru a supraviețui. Numai printr-o reformă profundă a economiei și a sistemului social se poate garanta un viitor mai sigur pentru aceștia.
