6 din 10 angajați din România sunt îngrijorați de stabilitatea locului de muncă până la pensie

Stabilitatea locului de muncă este o preocupare apărută recent pentru angajații români, iar cifrele recente arată o realitate greu de ignorat: șase din zece salariați se tem că nu își vor putea păstra actualul loc de muncă până la vârsta pensionării. Această proporție indică un nivel ridicat de nesiguranță în piața muncii, chiar și în sectoare considerate odinioară stabile. Îngrijorarea nu se manifestă doar la nivel personal, ci are și efecte structurale asupra economiei, deoarece angajații nesiguri sunt mai puțin dispuși să facă planuri. În același timp, sentimentul de instabilitate reduce consumul, crește tendința de economisire și descurajează asumarea de riscuri financiare. Mulți români amână decizii importante, precum achiziția unei locuințe sau investiția în educația personală, de teamă că un eventual șomaj ar putea destabiliza echilibrul financiar al familiei. Această neîncredere colectivă se reflectă și în relația angajat-angajator, unde lipsa certitudinii generează tensiuni.

Cauzele economice ale nesiguranței profesionale

Un prim factor care alimentează temerile angajaților este instabilitatea generală, marcată de inflație, fluctuația costurilor și schimbările legislative imprevizibile. România are o economie dependentă de investițiile externe, ceea ce o face vulnerabilă la schimbările decise de companii multinaționale care operează aici. În plus, sectoare întregi, precum retailul sau transporturile, sunt afectate de presiunea concurenței și de digitalizare accelerată, care înlocuiește treptat munca umană. Salariile mici în raport cu media europeană sporesc și ele sentimentul de fragilitate, deoarece puțini români reușesc să construiască o plasă financiară de siguranță. Mai mult, fiscalitatea schimbătoare și lipsa unor politici clare pentru piața muncii adâncesc instabilitatea. O altă cauză este migrația forței de muncă, care lasă în urmă sectoare cu deficit de personal, dar cu productivitate scăzută. În același timp, angajatorii locali se confruntă cu dificultăți în a reține angajați calificați, ceea ce sporește presiunea asupra celor rămași. Concurența dintre muncă ieftină și automatizare aduce în prim-plan întrebarea dacă multe joburi actuale vor mai exista peste 15–20 de ani.

Transformările tehnologice și efectele lor directe

Un alt motiv pentru care șase din zece angajați se tem de viitor este impactul direct al digitalizării și al automatizării asupra locurilor de muncă. În domenii precum producția industrială, serviciile financiare și logistica, tehnologia reduce masiv necesarul de personal. De exemplu, implementarea caselor de marcat automate în retail a dus la reducerea posturilor de casieri, lăsând mii de persoane expuse riscului de șomaj. În transporturi, discuțiile despre camioanele autonome devin tot mai serioase, iar firmele mari testează deja soluții pentru reducerea costurilor cu șoferii. În domeniul bancar, digital banking-ul elimină treptat funcțiile clasice de la ghișeu, iar acest lucru se vede în închiderea mai multor sucursale. Totodată, companiile mici, în dorința de a fi competitive, investesc în softuri care înlocuiesc o parte din personalul administrativ.

Vulnerabilități structurale în contractele de muncă

Pe lângă cauzele economice și tehnologice, trebuie analizată și precaritatea cadrului contractual din România. Mulți salariați lucrează pe contracte pe perioadă determinată, în special în retail, construcții sau în sectorul serviciilor. Această formă de angajare, deși legală, transmite un mesaj clar: stabilitatea este temporară și dependentă de condițiile pieței. O parte dintre angajatori recurg și la munca „la gri”, unde contractele reflectă doar parțial venitul real al angajatului, ceea ce afectează contribuțiile și, implicit, pensia viitoare. Flexibilitatea cerută de piață vine la pachet cu lipsa de garanții pentru salariați, care nu știu dacă vor fi menținuți după expirarea contractului. Mai mult, salariile mici determină fluctuație mare, pentru că oamenii acceptă rapid un alt loc de muncă pentru câteva sute de lei în plus. În lipsa unor contracte colective puternice și a unor sindicate active, protecția angajaților devine tot mai slabă.

Generațiile tinere și percepția instabilității

Un aspect interesant al discuției este modul în care generațiile diferite privesc problema stabilității la locul de muncă. Tinerii născuți după 1990 au crescut într-o economie marcată de schimbare permanentă și nu mai consideră că un job poate dura până la pensie. Spre deosebire de părinții lor, care își legau viața profesională de o singură companie, noile generații văd schimbarea ca pe o strategie de supraviețuire. Mulți tineri caută mobilitate, nu stabilitate, și acceptă mai ușor să își schimbe angajatorul la câțiva ani. Totuși, și această categorie resimte presiunea viitorului incert, în special din cauza creșterii costurilor de trai. Tinerii educați, deși mai flexibili, știu că digitalizarea și globalizarea pot aduce eliminarea unor profesii întregi. Generația mai în vârstă, în schimb, trăiește cu anxietatea pierderii stabilității odinioară garantate, ceea ce duce la un șoc cultural pe piața muncii.

Obține o ofertă de credit pentru societatea ta, de până la 150 000$, în doar 48 de ore. Absolut gratuit.

Aplică aici!

Sectorul public versus sectorul privat

Stabilitatea locului de muncă diferă între sectorul public și cel privat, ceea ce explică și percepțiile diferite ale angajaților. În administrația publică, mulți salariați se simt protejați de riscul șomajului, chiar dacă salariile nu sunt întotdeauna atractive. În schimb, în mediul privat, unde performanța este criteriul principal, locurile de muncă sunt mai vulnerabile la fluctuații economice. Această discrepanță alimentează migrația profesională, cu mulți români care preferă siguranța relativă a posturilor publice. Totuși, nici sectorul bugetar nu mai este la fel de sigur, din cauza reformelor anunțate și a presiunilor bugetare. Privatul, pe de altă parte, oferă mai multe oportunități de dezvoltare, dar cu riscul pierderii jobului în perioade dificile. Această dualitate între siguranță și oportunitate este o tensiune constantă în piața muncii.

Impactul nesiguranței asupra productivității

Temerile legate de viitor nu afectează doar starea de spirit a angajaților, ci și performanța lor la locul de muncă. Studiile arată că un angajat care se simte vulnerabil își pierde concentrarea și motivația, ceea ce reduce productivitatea. În România, unde productivitatea pe oră de muncă este deja sub media europeană, acest fenomen devine și mai problematic. Nesiguranța duce la absenteism, fluctuație crescută și lipsă de implicare în proiectele pe termen lung. Angajații care nu cred că vor rămâne mult timp într-o companie sunt mai puțin interesați să investească energie și timp în dezvoltarea organizației. Managerii observă adesea acest lucru prin scăderea inițiativei și prin lipsa de responsabilitate colectivă.

Educația ca soluție individuală

În fața acestui moment dificil, una dintre cele mai eficiente strategii individuale este educația. Angajații care investesc în noi competențe au șanse mai mari să rămână relevanți pe piața muncii. Cursurile de specializare, certificările sau studiile suplimentare devin instrumente de securitate profesională. În România, piața cursurilor online și a formărilor profesionale a crescut bine, semn că oamenii înțeleg importanța adaptării. Totuși, accesul la educație continuă rămâne inegal, fiind mai facil pentru cei din mediul urban și dificil pentru angajații din zonele rurale. O altă problemă este că multe firme nu sprijină financiar formarea angajaților, lăsând costurile exclusiv pe umerii acestora.

Rolul angajatorilor în reducerea anxietății

Companiile au un rol crucial în a diminua sentimentul de instabilitate resimțit de angajați. Comunicarea transparentă, programele și oferirea de beneficii reale pot spori încrederea. De exemplu, un plan de carieră bine structurat îi ajută pe salariați să își vadă viitorul în cadrul organizației. Beneficiile precum asigurările private de sănătate, tichetele de masă sau programele de wellbeing contribuie la securitatea emoțională a angajaților. De asemenea, investițiile în programe de formare continuă pot arăta că firma își dorește dezvoltarea oamenilor pe termen lung. Angajatorii care tratează serios aceste aspecte reduc fluctuația și cresc loialitatea. Totuși, multe companii din România se concentrează mai mult pe costuri decât pe stabilitatea echipelor.

Consecințe sociale ale instabilității resimțite

Teama constantă de pierdere a locului de muncă are și efecte sociale. Angajații nesiguri se confruntă cu niveluri crescute de stres, anxietate și chiar probleme de sănătate. Aceste aspecte duc la creșterea cheltuielilor cu sistemul medical și afectează calitatea vieții. În familie, tensiunile financiare pot genera conflicte și scăderea stabilității emoționale. La nivel comunitar, instabilitatea locurilor de muncă duce la migrație internă sau externă, cu efecte demografice semnificative. O altă consecință este scăderea natalității, deoarece familiile evită să aibă copii dacă nu au siguranța unui venit stabil. Astfel, o problemă economică se transformă într-una socială și demografică.

Privind înainte, este clar că piața muncii din România va trece prin lucrueri majore, iar temerile angajaților nu se vor estompa prea curând. Digitalizarea, globalizarea și schimbările demografice vor remodela structura ocupațională. Totuși, acest proces nu trebuie privit exclusiv negativ, deoarece creează și oportunități. Noi profesii apar, iar cererea pentru competențe digitale și creative este în creștere.