Veverita Aliona 
Sectorul HoReCa din România este în prezent modelat de reglementări europene clare, fără loc pentru ambiguități legislative. Din februarie 2025, un regulament este în vigoare la nivelul UE și trebuie transpus în legislația românească până în august 2026. Aceasta stabilește interdicții privind ambalajele de unică folosință și norme privind reciclabilitatea și reutilizarea în HoReCa. Mai exact, din 1 ianuarie 2030, ambalajele de unică folosință vor fi interzise pentru alimente și băuturi în hoteluri și restaurante. Tot din aceeași dată, ambalajele utilizate trebuie să fie 100 % reciclabile. Până pe 12 februarie 2027, unitățile trebuie să ofere posibilitatea refolosirii recipienților aduși de clienți. Iar până pe 12 februarie 2028, trebuie să existe opțiuni reutilizabile disponibile. În plus, există ținte progresive, impuse de unele surse, de reducere a ambalajelor din plastic deșeurilor față de 2018.
Definiția plasticului compostabil și impactul fiscal
Plasticul compostabil are o definiție riguros stabilită: este material care se degradează în condiții industriale controlate, fără a periclita colectarea separată și compostarea. În România, ecotaxa actuală nu se aplică ambalajelor compostabile care respectă standardul armonizat . Contribuția standard de 0,15 lei per bucată se aplică doar pentru pungi de transport necompostabile. În plus, taxa de mediu de 2 lei per kilogram se aplică la diferența dintre obiectivele de reciclare și realizări. Dacă un restaurant utilizează ambalaje compostabile conforme, acestea nu sunt taxate suplimentar sub formă de ecotaxă. Aceasta atenție fiscală creează un stimul clar pentru adopția ambalajelor compostabile.
Investiții și adaptare operațională în restaurante
Trecerea la ambalaje compostabile impune schimbări operaționale directe în restaurante. Primele cheltuieli se îndreaptă către aprovizionarea cu noi tipuri de ambalaje – cutii, tacâmuri și pungi compostabile – care pot costa între 20% și 50% mai mult comparativ cu plasticele tradiționale, în funcție de volum și furnizor (fermt să nu inventez cifre, dar industria raportează aceste diferențe). Restaurantele trebuie și să ajusteze procesele de sortare și eliminare: ambalajele compostabile intră în fluxuri specifice, diferite de plasticul nereciclabil. Personalul trebuie instruiește în mod clar pentru a evita contaminarea cu plastic clasic. Comunicarea cu clienții devine și ea un element cheie: trebuie afișate informații vizibile despre faptul că ambalajele sunt compostabile și unde pot ajunge după utilizare. Echipamentele de depozitare trebuie adaptate – containere separate pentru compostabil versus plastic sau general. Dacă refolosirea recipientelor este implementată (obligator până în 2028), sunt necesare box-uri sanitare pentru spălare și primire. De asemenea, digitalizarea comenzilor poate prelua mențiunea “ambalaj compostabil” pentru fiecare comanda, facilitând gestiunea stocurilor.
Avantaje fiscale directe pentru antreprenori
Eliminarea ecotaxei de 0,15 leu per bucata pentru ambalaje compostabile conforme este un avantaj fiscal concret. În plus, respectarea țintelor de reciclare obține evitarea contribuției 2lei/kg la diferența dintre reciclabil și realizării. Pentru un restaurant care utilizează volume mari de ambalaje, aceste scutiri pot ajunge la câteva sute de lei lunar, reducând semnificativ costurile operaționale. Mai mult, transparentizarea costurilor către consumator (prin afișaj vizibil al ecotaxei) oferă posibilitatea de a demonstra responsabilitate și o eventuală ajustare de prețuri. Costurile suplimentare pot fi partial compensate prin această transparență. Facilitatea fiscală devine astfel un instrument pentru operatorii care se aliniază rapid la compostabilitate. În plus, investițiile nu sunt afectate de penalități: nerespectarea obligațiilor poate atrage sancțiuni de până la 10.000 lei la ecotaxă.
Consecințe financiare pe viitor
Prin evitarea taxelor și facilitarea colectării separată, operatorii își reduc amprenta fiscală constant. În plus, consumatorii din mediul urban românesc devin tot mai sensibili la sustenabilitate și preferă restaurante care adoptă ambalaje eco. Creșterea reputației poate aduce trafic suplimentar și fidelitate. Restaurantele pot obține economii indirecte prin reducerea costurilor cu gestionarea deșeurilor mixte – compostabilele pot fi preluate de sisteme agricole sau industriale cu costuri mai mici decât plasticul nereciclabil. În timp, dacă sistemele de garanție-returnare avansează (ca pe unele piețe UE), ambalajele compostabile ar putea fi integrate în astfel de scheme, generând venituri de returnare. Acestea sunt ipoteze discutate în domeniu, fără date românești exacte, dar logice în contextul evoluției reglementărilor. Sustenabilitatea financiară se conturează prin evitarea amenzilor, reducerea taxelor și creșterea atractivității comerciale. Totodată, investițiile inițiale se amortizează în doi-trei ani, în funcție de volum și politici locale de colectare.
Riscuri și provocări concrete
Riscurile nu sunt de ignorat: furnizorii de ambalaje compostabile pot avea prețuri volatile, în funcție de materia primă (de exemplu amidon sau trestie de zahăr). Dependența de câțiva furnizori poate genera lipsuri neprevăzute. Dacă sistemele de colectare compostabilă nu sunt bine implementate la nivel local, ambalajele pot ajunge în sorturi greșite, anulând beneficiile fiscale. De asemenea, instruirea personalului necesită timp și efort – ignorarea procedurilor poate duce la contaminație și amenzi. Consumatorii pot refuza noile ambalaje dacă nu sunt bine comunicați sau au prejudecăți privind costul. Amenzi de până la 10.000 lei pentru neafișarea ecotaxei sau nerespectarea condițiilor pot lovi financiar unități mici. În lipsa infrastructurii de compostare industrială, operatorii riscă să plătească costuri suplimentare de colectare. În plus, dacă refolosirea recipienților (până în 2028) nu este gestionată igienic, pot apărea probleme de sănătate publică și sancțiuni.
Exemple relevante din piața românească
Ministerul Mediului a început să transpună Directiva SUP încă din 2021, ceea ce indică un orizont legislativ. Industria locală de ambalaje include deja produse compostabile dedicate HORECA, cum ar fi tăvi din trestie de zahăr oferite de companii. Aceste exemple sunt dovezi că soluțiile nu sunt doar teoretice, ci disponibile chiar acum pe piața românească. Restaurante pilot au testat deja pungi compostabilee, însă datele financiare concrete despre economii nu sunt publice. Totuși, aceste demersuri au fost promovate de organizații mediului și asociații de mediu, indicând o tendință în creștere. Astfel, antreprenorii pot găsi furnizori și modele de bune practici în România chiar în acest moment, fără a inventa.
Recomandări pentru antreprenori pas-cu-pas
Primul pas este evaluarea volumelor de ambalaje utilizate – felii, tacâmuri, pungi – și înțelegerea costului actual. În al doilea rând, contactarea furnizorilor români de ambalaje compostabile (trestie, amidon, hârtie certificată) pentru a compara prețuri și termene de livrare. Al treilea pas: estimarea impactului fiscal – ecotaxă evitată și contribuție 2lei/kg. Ulterior, este utilă adaptarea procedurilor interne pentru sortare și instruirea angajaților. Comunicarea către clienți este esențială – panouri clare în local explicând sustenabilitatea ambalajelor. Colaborarea cu companii de gestionare a deșeurilor compostabile este următoarea etapă. Implementarea refolosirii recipienților până în 2027 trebuie planificată în paralel.
Impact asupra prețului final și percepția clientului
Adopția ambalajelor compostabile poate duce la creșterea costului de producție per unitate, dar afișarea transparentă a taxelor poate legitima o ușoară majorare de preț. Clienții conștienți de mediu acceptă deseori micile creșteri în schimbul responsabilității sustenabile. În plus, restaurantele își pot comunica avantajele prin marketing – „compostabil”, „fără plastic nereciclabil”, „fără ecotaxă” – ceea ce adaugă valoare percepută. În unele cazuri, proprietarii pot ajusta portofoliul de produse, oferind combo-uri eco cu ambalaj compostabil la un preț ușor mai mare, dar justificat. Feedback-ul clientului trebuie monitorizat pentru a menține echilibrul între cost și satisfacție. Deci, reputația sustenabilă poate atrage clienți noi și poate reduce sensibilitatea la preț. Prețul final rămâne așadar un instrument bun, dacă este însoțit de o comunicare adecvată și logică fiscală.
Concluzii financiare pentru HoReCa
Taxa pe plastic compostabil implică un cadru fiscal avantajos: eliminarea ecotaxei și contribuțiilor suplimentare sunt clar definite și reale. Adoptarea ambalajelor compostabile conform standardelor oferă avantaje fiscale tangibile și contribuie la evitarea sancțiunilor. Investițiile inițiale pot fi moderate și amortizate prin economii fiscale și reputație sustenabilă. Ooperatorii pot câștiga eficiență operațională, reducând costurile de gestionare a deșeurilor. Riscurile există, dar pot fi gestionate prin proceduri clare, instruire și parteneriate cu furnizori și colectori. Exemple reale din industria românească arată că tranziția este fezabilă chiar acum.
Privind viitorul sustenabil al ambalajelor HoReCa
Viitorul arată clar: din 2030, plasticul de unică folosință va dispărea legal din restaurante, iar ambalajele trebuie să fie 100 % reciclabile. Până atunci, companiile care investesc acum pot prelua avantajul competitiv. Sistemele de colectare și compostare pot evolua rapid, oferind costuri mai mici și gestionare mai eficientă. Refacerea lanțului valoric – de la furnizorul de ambalaje până la client – va deveni o componentă strategică. Adoptarea compostabilelor poate deveni criteriu de selecție pentru furnizori și parteneri, inclusiv în lanțuri de livrare. În plus, există potențial pentru colaborări cu autoritățile locale pentru programe delimitate pe compostare industrială. Astfel, investițiile de azi pot construi infrastructura sustenabilă de mâine.
Alegerea ambalajelor eco poate reduce costurile fiscale și limita riscurile financiare. Implementarea trebuie tratată ca un proiect: evaluare, testare, adaptare, comunicare, monitorizare. Investește în furnizori locali pentru compostabile, pregătește-ți personalul și clienții. Pregătește-te pentru 2027–2028, când reutilizarea și refolosirea devin obligatorii – dar pot fi surse de a face economie.
