Veverita Aliona 
Prețurile ridicate și cererea în creștere pe piața uleiului de măsline au stimulat investițiile pentru extinderea și mecanizarea plantațiilor care vor automatiza procesul de producție. Acest lucru va permite creșterea producției în UE, de la 2,2 milioane de tone preconizate în 2021 la 2,3 milioane de tone până în 2025. Datorită cererii în creștere din Asia, principalii exportatori europeni – Spania, Italia și Portugalia – vor putea să stimuleze livrările.
Prețurile ridicate pentru uleiul de măsline în 2020-2021 au determinat un aflux de investiții pentru a extinde dimensiunea plantațiilor în Spania, Italia și Portugalia. Producția de ulei de măsline devine complet mecanizată, de la plantarea copacilor până la recoltarea produsului. Acest lucru facilitează reducerea la minimum a deșeurilor și obținerea unei calități ridicate și care îmbunătățește profitabilitatea.
În 2022 producția de ulei de măsline din UE va totaliza 2,2 milioane de tone, apoi, în 2025, va crește la 2,3 milioane de tone, iar în anii următori, va crește constant pentru a ajunge la 2,5 milioane de tone în 2031.
În Grecia, terenurile alocate pentru plantații vor fi reduse, însă țara își va păstra statutul de unul dintre principalii exportatori. Schimbările climatice, seceta și deficitul de apă vor fi principalii factori negativi care vor împiedica creșterea producției.
Pentru a atenua acest lucru, vor fi introduse noi soiuri de măslini, mai rezistente la condiții meteorologice extreme, pentru noile plantații și pentru înlocuirea celor actuale.
Consumul de ulei de măsline pe cap de locuitor în țările UE, cu excepția Italiei, Spaniei, Portugaliei și Greciei, va crește cu aproximativ 4% pe an, dar va rămâne relativ scăzut (1,3 kg/persoană până în 2025). În același timp, media aritmetică a consumului pe cap de locuitor în Italia, Spania, Portugalia și Grecia va scădea de la 9,3 kg/persoană în 2021 la 8,9 kg/persoană în 2025.
Cererea din partea țărilor non-europene este în creștere și, astfel, determină o creștere preconizată a livrărilor totale de ulei de măsline din UE în afara Uniunii, de la 860.000 de tone în 2021 la 949.000 de tone în 2025, conform estimărilor.
Principalele creșteri ale exporturilor provin din acele țări care nu au producție internă. În aceste cazuri, accentul se pune în principal pe expedierile de ulei de măsline îmbuteliat și organic de înaltă calitate. Portugalia și Spania ar trebui să își consolideze în mod semnificativ pozițiile de lider în ceea ce privește exporturile globale datorită cererii crescute în Asia-Pacific, precum și a unor livrări potențial mai mari către Brazilia.
Spania este cel mai mare furnizor de ulei de măsline, cu o cotă de piață de 43% din exporturile globale. Se preconizează că concurența în creștere din partea producătorilor din emisfera sudică nu va influența în mod semnificativ poziția UE pe piața internațională.
Exporturile de ulei de măsline virgin în UE În 2020, cantitatea de ulei de măsline virgin exportată în UE s-a extins la 1,5 milioane de tone, în creștere cu 11% față de cifrele din 2019. În termeni valorici, livrările au atins 5,2 miliarde de dolari.
Spania a reprezentat principala țară exportatoare, cu un export de aproximativ 852 mii de tone, care a reprezentat 56% din totalul exporturilor. A fost urmată la distanță de Italia (311 mii tone), Portugalia (177mii tone) și Grecia (165mii tone), creând împreună o cotă de 43% din totalul livrărilor.
În termeni valorici, Spania (2,5 miliarde de dolari), Italia (1,4 miliarde de dolari) și Portugalia (569 milioane de dolari) au părut a fi țările cu cele mai mari niveluri de exporturi în 2020, împreună constituind 87% din totalul exporturilor.
Grecia a rămas oarecum în urmă, reprezentând încă 10%. În 2020, prețul de export al uleiului de măsline virgin în UE s-a ridicat la 3 371 de dolari pe tonă, în scădere cu -6,2% față de anul precedent. Au existat diferențe semnificative în ceea ce privește prețurile medii între principalele țări exportatoare.
În 2020, țara cu cel mai mare preț a fost Italia (4 481 de dolari pe tonă), în timp ce Spania (2 960 de dolari pe tonă) a fost printre cele mai mici.
