Pe măsură ce economia globală continuă să se răsfrângă asupra diferitelor industrii, materiile prime și producătorii, distribuitorii, lucrătorii și consumatorii asociați se numără printre cei care resimt cea mai mare parte a presiunii. Producătorii de metale, de la zinc la aluminiu și oțel, își restrâng producția din cauza restricțiilor de energie sau a creșterii costurilor cu energia, care depășesc prețurile galopante ale metalelor.
Industria avansează și acceptă aceste provocări, dar acum durează mai mult timp pentru a construi, iar realizarea lucrurilor costă mai mult. Calitatea salvatoare este că banii sunt încă incredibil de ieftini, ceea ce a ajutat la atenuarea acestor creșteri de costuri.
Problemele apar atunci când inflația continuă să crească, iar guvernele continuă să majoreze ratele pentru a o contracara, ceea ce reprezintă o altă problemă. Acum, companiile cu proiecte merg înainte cu optimism, pentru că nu au de ales.
Creșterea timpului necesar pentru construcție și impactul acesteia asupra costurilor cu forța de muncă poate provoca, în mod previzibil, o mișcare care cere compensații pentru muncitorii lor pentru a contracara inflația.
Industria semiconductorilor se confruntă cu penurii din cauza cererii care depășește cu mult oferta. Este interesant, deoarece se presupune în mod obișnuit că această industrie este un produs relativ simplu de produs, când, de fapt, este orice altceva. Crearea acestui tip de produs este avansată din punct de vedere tehnic și este nevoie de aproximativ nouă săptămâni pentru a produce un semiconductor.
În calitate de producător, sunteți prins într-o situație delicată. Veți continua să vedeți costuri în creștere, iar cât din aceste costuri puteți transfera asupra consumatorului nu a fost încă evaluat.
Indicii de consum și creșterile de inflație de 4-5% nu sunt aceleași pentru cele mai importante metale, de fapt, sunt mult mai mari decât aceste cifre.
Companiile sunt foarte reticente în a transfera unele dintre aceste costuri din cauza titlurilor de presă despre prețuri și a zvonurilor care nu li se aplică. În România, de exemplu, costul energiei este cu 65 % mai mare decât cel înregistrat anterior, ceea ce sărăcește românii.
Cele mai importante metale din lume au continuat să înregistreze o creștere vertiginoasă, în timp ce penuria de energie a forțat noi reduceri de producție și a exercitat presiuni asupra producătorilor, alimentând îngrijorările legate de inflație.
Producătorii de metale, de la zinc la aluminiu și oțel, își restrâng producția din cauza restricțiilor de energie sau a creșterii costurilor cu energia, care depășesc prețurile galopante ale metalelor.
Ca răspuns, zincul a înregistrat o creștere de până la 12% la Bursa de Metale din Londra, cel mai mare salt din octombrie 2015. Aluminiul – un metal cu un consum deosebit de mare de energie – a crescut și el pentru a duce avansul din acest an la 60%, în timp ce cuprul și-a extins câștigurile peste 10.000 de dolari pe tona metrică.
Întreruperile de aprovizionare vin într-un moment crucial pentru economia mondială, amenințând să adauge și mai multă presiune asupra lanțurilor de aprovizionare care scârțâie și alimentând îngrijorările că riscurile inflaționiste ar putea persista mai mult decât se așteptau anterior.
Reducerile de aprovizionare au început în China, deoarece țara a restricționat alimentarea cu energie electrică a industriilor energofage, iar acum s-au extins în Europa, deoarece regiunea se confruntă cu propriile probleme de alimentare cu energie, stimulate de prețurile record la gaze. Acest lucru creează noi îngrijorări legate de cerere, deoarece costurile record ale materiilor prime amenință sectoarele de producție din întreaga lume.
Companiile industriale și manufacturiere din întreaga lume au redus previziunile privind câștigurile în ultimele săptămâni, în timp ce marile economii, din Germania până în Marea Britanie, înregistrează o creștere mai lentă decât se aștepta.
Cuprul, cel mai important metal industrial, a crescut și el. Acesta a înregistrat cea mai mare creștere săptămânală din 2016 și se află într-o întârziere din ce în ce mai mare, pe măsură ce stocurile globale se reduc din cauza redresării cererii și a întreruperilor cauzate de pandemii.