Centrele de date din România reprezintă 3% din consumul național de energie electrică
Veverita Aliona
4 min read
Centrele de date din România consumă anual aproximativ 1,5 miliarde de kWh de energie electrică, ceea ce reprezintă aproximativ 3% din totalul de circa 50,818 miliarde de kWh la nivel național. În 2019, acest procent a fost de 2,1%, însă digitalizarea intensă din ultimii ani, apariția de noi centre de date, precum și a fermelor de servere care procesează criptomonede contribuie la creșterea consumului. Acest fenomen a luat amploare, Comisia Europeană estimând că, în 2030, consumul de energie electrică în centrele de date va depăși 3,2%.
Având în vedere că 35-40% din cheltuielile operaționale ale unui centru de date sunt alocate energiei electrice, creșterile de preț din ultimele luni vor afecta profitabilitatea jucătorilor de pe această piață și, prin urmare, vor duce la creșterea prețurilor.
În România, potrivit datelor bursei, prețul energiei electrice pe piața în ianuarie 2022 a fost de 949 lei/MWh, de 3,5 ori mai mare decât cel înregistrat în aceeași lună a anului trecut (271 lei/MWh).
Tot în februarie, prețul a fost de aproape patru ori (3,98) mai mare – 932 lei/MWh în 2022, față de 234 lei/MWh în februarie 2021.
Deși centrele de date au reușit să își mențină cererea colectivă de energie la aproximativ două procente din consumul de electricitate la nivel mondial, consumul lor de energie ar putea crește exponențial dacă aplicațiile care necesită un calcul intensiv, cum ar fi video la cerere, vehiculele autonome și tehnologia avansată 5G, vor câștiga o popularitate mai mare, așa cum se așteaptă. Pentru a gestiona aceste provocări, centrele de date vor trebui să implementeze toate strategiile posibile pentru a-și maximiza eficiența energetică.
Cheia acestor câștiguri a fost exploatarea unor fructe destul de ușor de obținut, cum ar fi funcționarea centrelor de date la temperaturi mai ridicate, utilizarea virtualizării pentru a reduce numărul de servere subutilizate, îmbunătățirea eficienței surselor de alimentare neîntreruptibile (UPS) și utilizarea de unități de frecvență față de amortizoare pentru a controla sarcinile ventilatoarelor.
Alți factori au contribuit, de asemenea, la menținerea sub control a cererii de energie a centrelor de date. De exemplu, serverele, dispozitivele de stocare și infrastructurile au devenit din ce în ce mai eficiente.
Acestea din urmă, potrivit AIE, consumă proporțional mult mai puțină energie pentru răcire în comparație cu centrele de date mai mici și, potrivit unor statistici recente, reprezintă o proporție în continuă creștere din tot traficul de date. Cu toate acestea, încercarea de a atinge eficiența ultra-înaltă întâlnită în centrele de date de ultimă generație ale marilor companii bazate pe web nu este, de obicei, fezabilă din punct de vedere tehnic sau economic.
Puterea totală a instalației se măsoară ca putere dedicată funcționării unui întreg centru de date. Puterea echipamentelor IT este definită ca fiind puterea necesară pentru funcționarea dispozitivelor utilizate pentru a gestiona, ruta, stoca sau procesa date în cadrul unui centru de date.
Aceste măsurători oferă o bază de referință care permite managerului instalației să compare nivelurile de utilizare a energiei unei instalații cu cele ale altor centre de date.
Alternativ, producția IT se referă la producția reală a centrului de date, în ceea ce privește numărul de pagini web servite sau numărul de aplicații furnizate. În termeni reali, randamentul IT arată cât de eficient furnizează echipamentul IT un randament util pentru o anumită intrare de energie electrică. Eficiența infrastructurii site-ului indică cantitatea de energie care alimentează echipamentul IT real și cât de multă energie este redirecționată către sistemele de suport, cum ar fi alimentarea de rezervă și răcirea.
Cu toate acestea, ori de câte ori un astfel de echipament este inactiv, acesta consumă totuși o parte semnificativă din energia pe care ar consuma-o la utilizare maximă. Într-adevăr, un server tipic consumă între 30 și 40 la sută din puterea maximă chiar și atunci când nu lucrează deloc.
În întreaga industrie, putem vedea multe cazuri de servere și sisteme de stocare dedicate, utilizate în mod ineficient pentru o singură aplicație – doar pentru a menține liniile de demarcație fizice. Cu toate acestea, cu ajutorul virtualizării, serverele și sistemele de stocare pot fi agregate pe o platformă partajată, menținând în același timp o segregare strictă între sistemele de operare, aplicații, date și utilizatori.
