Veverita Aliona 
Având în vedere nevoia fără precedent de spații de depozitare și distribuție în UE în timpul pandemiei, sectorul industrial a devenit rapid refugiul sigur al imobiliarelor comerciale, creând concurență între investitori, dezvoltatori și creditori. Pe măsură ce logistica și comerțul electronic continuă să crească, proprietățile industriale vor rămâne motoarele principale ale economiei.
Sectorul industrial are nevoie de finanțare după anii pandemici precedenți. Împrumutătorii au de ales între sursele și structurile de capital în ceea ce privește datoriile din sectorul industrial.
Băncile comerciale, companiile de asigurări de viață și IFN-urile încearcă cu disperare să îi ajute. Acestea se ocupă de acordarea de împrumuturi și de menținerea diversificată a portofoliilor de împrumuturi.
Datorită fundamentelor puternice, antreprenorii- de la băncile comerciale la companiile de asigurări de viață – continuă să acorde prioritate proprietăților industriale ca principală țintă de creditare nerezidențială, oferind împrumutaților posibilitatea de a crea strategii de capital puternice.
Schimbarea cea mai importantă pentru utilizatorii industriali este viteza timpului de livrare a bunurilor de consum de la producător la utilizatorul final.
Având în vedere că comerțul electronic reprezintă 20 % din vânzările cu amănuntul (și este în creștere), dezvoltatorii și proprietarii trebuie să fie pregătiți pentru cerințele băncilor.
Împrumuturile pentru construcții sunt, de asemenea, extrem de bine ofertate, cea mai mare parte a concurenței provenind de la băncile comerciale și companiile de asigurări de viață.
Cererea incredibilă de spații industriale din partea chiriașilor, combinată cu creșterea costurilor de dezvoltare a clădirilor, a dus la creșterea chiriilor de pe piață în UE la niveluri record.
Un alt element de menționat ar fi continuarea comprimării ratelor de capitalizare. Acest lucru ar putea prezenta obstacole din ce în ce mai mari pentru o comunitate de antreprenori concentrată pe obstacolele legate de randamentul minim al datoriei.
Antreprenorii au fost deja nevoiți să se adapteze și să improvizeze pentru a se adapta la ratele dobânzii nemaiîntâlnite în spațiul industrial.
Întrebarea este dacă acest lucru poate continua sau dacă antreprenorii vor trage linie și vor începe să limiteze gradul de îndatorare pentru a ține cont de tranzacțiile cu rate dobânzii foarte strânse.
