Veverita Aliona 
Sectorul agricol este fundamentul economiei României, având o importantă contribuție la producerea de alimente la nivel local și la durabilitatea mediului rural. Totuși, orientarea către metode de agricultură intensivă a adus și provocări importante, inclusiv degradarea solului. Agricultura regenerativă reprezintă o soluție promițătoare pentru fermierii români, oferind un răspuns la problemele de sănătate a solului și oferind beneficii considerabile pentru mediu și pentru randamentul exploatațiilor agricole. În acest articol, explorăm în detaliu fiecare etapă și principiu al agriculturii regenerative pentru a oferi fermierilor români un ghid cuprinzător pentru implementarea acestei abordări inovatoare.
Ce este agricultura regenerativă?
Agricultura regenerativă este o abordare holistică și durabilă a agriculturii care se concentrează pe refacerea și regenerarea solului. Ea diferă de metodele convenționale care pot epuiza solul și reduce calitatea culturilor. La un nivel fundamental, agricultura regenerativă urmărește să recreeze echilibrul natural în ecosistemul agricol, promovând sănătatea solului și a plantelor. Această abordare tratează solul ca pe un organism viu și activ, în care fiecare componentă interacționează pentru a menține fertilitatea pe termen lung.
Principiile agriculturii regenerative
Protecția solului
Acest principiu se concentrează pe menținerea solului acoperit în permanență pentru a evita eroziunea și a menține umiditatea. Fermierii pot folosi paie, compost, culturi de acoperire sau mulci pentru a crea un strat protector. Această practică ajută la păstrarea stratului superior al solului, la îmbunătățirea infiltrării apei și la reducerea evaporării.
O rotație a culturilor
Rotația culturilor este o tehnică fundamentală care presupune schimbarea culturilor în fiecare sezon. Acest lucru previne epuizarea anumitor nutrienți din sol și împiedică răspândirea dăunătorilor și a bolilor. În plus, diversitatea plantelor ajută la menținerea echilibrului ecologic al solului.
Din punct de vedere istoric, zonele în care se cultiva o varietate de plante și de culturi au creat în mod natural un sol mai sănătos înainte ca agricultura pe scară largă să se concentreze mai mult pe zone specializate pentru aceleași culturi, an de an. Rotația culturilor joacă un rol esențial în încercarea de a imita diversitatea naturală a echilibrelor vegetale native.
Înainte de practicile agricole moderne, la scară largă și intensive, ecosistemele de plante native și de sol au co-evoluat în mod natural pentru a obține un echilibru care să poată susține o diversitate vastă de plante cultivate în același sol. Aceste culturi perene au creat o materie organică stabilă în solurile noastre de-a lungul mileniilor. Această diversitate de plante produce o varietate de exsudate vegetale carbonice care furnizează carbon organismelor biologice din sol, precum și o diversitate de contribuții la profilul nutrienților din sol.
Odată cu apariția monoculturii anuale la scară mai mare, această diversitate a dispărut, creând dezechilibre în solurile noastre. Dezechilibrele au dus la necesitatea de a crește cantitatea de nutrienți specifici sub formă de îngrășăminte, la degradarea biologiei sănătoase și echilibrate a solului, la degradarea structurii solului și la epuizarea rapidă a materiei organice din sol.
Rotația culturilor joacă un rol esențial în încercarea de a imita diversitatea naturală a echilibrului plantelor native într-un mod care imită parțial unele dintre beneficiile inițiale pe care diversitatea plantelor native le poate aduce solurilor. Atunci când ne gândim la rotația culturilor, este important să luăm în considerare modul în care o cultură poate aduce beneficii următoarei rotații din punct de vedere nutrițional, dar și diversitatea în cadrul unui tip de cultură.
Rotația culturilor, care sporește diversitatea culturilor, va spori diversitatea microorganismelor din sol și va crea soluri care asigură rezistența culturilor și un randament optim în timp. Această practică de încorporare a diversității plantelor contribuie, de asemenea, la dezvoltarea diversității microbiomului solului, esențială pentru sănătatea solului și pentru practicile agricole regenerative.
Integrarea animalelor
Așa cum susțin unele teorii ale agriculturii regenerative, reintroducerea animalelor în culturile agricole, în loc de a le ține separate, oferă oportunități naturale pentru ciclul nutrienților.
De când lumea, animalele și culturile agricole au coexistat în relații reciproc avantajoase. Odată cu industrializarea crescândă a agriculturii, producția de animale s-a separat fizic de producția vegetală în forme precum operațiunile concentrate de hrănire a animalelor.
Aceste tipuri de operațiuni pot duce la numeroase provocări, inclusiv tratarea și eliminarea deșeurilor animale, calitatea apei, sănătatea animalelor și riscul de contaminare a bazinelor hidrografice și a acviferelor.
Integrarea pășunatului animalelor cu producția vegetală este logică din mai multe puncte de vedere – pășunatul animalelor după recoltarea culturilor anuale ajută la transformarea reziduurilor cu conținut ridicat de carbon în gunoi de grajd organic cu conținut scăzut de carbon.
Pășunatul pe culturile de acoperire poate permite o mai bună ciclare a nutrienților de la cultură la sol și o mai bună sechestrare a carbonului în solurile dumneavoastră. Această practică va atenua multe dintre provocările și riscurile asociate cu operațiunile concentrate de hrănire a animalelor.
Se consideră că aceste beneficii pentru sănătatea solului, sănătatea animalelor și mediu fac din integrarea animalelor o practică cheie pentru practicile agricole regenerative.
Limitarea la minimum a lucrărilor solului
Lucrarea excesivă a solului poate deteriora structura solului și poate duce la pierderea de nutrienți. Agricultura regenerativă reduce la minimum lucrarea solului, folosind tehnici cum ar fi cultivarea solului fără semănat sau cultivarea minimă. Aceste practici conservă organismele din sol, contribuind la menținerea sănătății solului.
Asigurarea de habitate pentru biodiversitate
Agricultura regenerativă recunoaște importanța conservării biodiversității. Fermierii pot crea zone cu plante indigene, grădini de insecte benefice și alte habitate pentru viața sălbatică. Acest lucru contribuie la controlul natural al dăunătorilor și la polenizarea plantelor, cu un impact pozitiv asupra producției agricole.
Punerea în aplicare a agriculturii regenerative
Învățământ și formare profesională
Un pas crucial pentru fermierii din România este educația și formarea în domeniul agriculturii regenerative. Există resurse online, seminarii și cursuri care pot oferi cunoștințele necesare pentru a începe.
Planificarea activității pe termen lung
Planificarea pe termen lung este imperativă în agricultura regenerativă. Fermierii trebuie să creeze planuri de fermă care să includă rotația culturilor, gestionarea îngrășămintelor și practicile de mulcire. Un plan bine conceput poate aduce beneficii pe termen lung.
Comunitatea și colaborarea
Colaborarea cu alți fermieri sau organizații agricole poate fi de neprețuit. Împărtășirea cunoștințelor și a resurselor poate accelera tranziția către agricultura regenerativă și poate oferi sprijin în perioadele dificile.
Supravegherea și evaluarea
Monitorizarea constantă a efectelor practicilor regenerative este esențială. Fermierii trebuie să evalueze și să ajusteze tehnicile pe baza observațiilor lor pentru a obține rezultate optime pe termen lung.
Sprijin guvernamental
Fermierii ar trebui să exploreze posibilitatea de a obține sprijin sau finanțare guvernamentală pentru a implementa agricultura regenerativă. Există programe agricole și subvenții disponibile care pot facilita tranziția și pot contribui la succesul acestei abordări.
Beneficiile agriculturii regenerative
Agricultura regenerativă aduce cu sine o serie de beneficii semnificative pentru fermieri și pentru mediu:
Culturi mai sănătoase
Prin restabilirea sănătății solului, fermierii pot obține culturi mai sănătoase, cu o calitate mai bună și randamente mai durabile și o rezistență mai mare la stresul de mediu.
Reducerea eroziunii
Practicile de acoperire a solului și prelucrarea minimă a solului reduc eroziunea solului, protejând resursa fundamentală a agriculturii.
Conservarea apei
Solurile regenerative rețin mai bine apa, ajutând la combaterea problemelor legate de secetă și la conservarea resurselor de apă.
Biodiversitate sporită
Crearea de habitate pentru biodiversitate ajută la conservarea speciilor locale și la îmbunătățirea ecosistemelor agricole.
Pentru fermierii români, agricultura regenerativă reprezintă o oportunitate importantă de a restabili sănătatea solurilor sărace în nutrienți și de a contribui la un mediu agricol mai durabil. Prin educație, planificare, colaborare și monitorizare atentă, această abordare poate deveni un pilon esențial în agricultura românească, aducând beneficii semnificative pe termen lung pentru fermieri, comunități și mediu.
